„Ouăle lui Tarzan”. Planeta oamenilor
https://www.ziarulmetropolis.ro/ouale-lui-tarzan-planeta-oamenilor/

CRONICĂ DE FILM Noul documentar al lui Alexandru Solomon, „Ouăle lui Tarzan”, filmat în Abhazia, în special la un institut de experimente pe maimuţe iniţiat de sovietici în anii `20, este foarte probabil şi cel mai ambiţios film al său.

Un articol de Ionuţ Mareş|29 septembrie 2017

În câteva din puținele secvențe expresioniste, aparatul de filmat surprinde în plan-detaliu, în ralanti, privirea tristă a maimuțelor. E ca și cum le-ar fi oferită singura șansă de a le comunica oamenilor durerea de a trăi în cuști reci de fier și de a fi supuse experimentelor.

Suntem la un centru de primatologie la Suhum – fostă glorie a URSS, acum un institut aproape decăzut -, în regiunea separatistă georgiană Abhazia. O republică autonomă ce și-a declarat unilateral independența, recunoscută însă (aproape) doar de Rusia. Un teritoriu fără o identitate clară, suspendat parcă în timp.

Ieșind din România și din trecutul sau actualitatea ei, cunoscutul regizor Alexandru Solomon merge în Abhazia pentru a filma acest institut, deschis de sovietici în anii `20, și pe câțiva dintre angajați – vârstnici și tineri, într-o opoziție între generații menită a evidenția și mai mult permanentul dialog dintre istorie și prezent, un contrast între mentalități și credințe diferite, între ateismul vechilor oamenilor de știință și religiozitatea timidă a tinerilor cercetători. Și oferă foarte probabil cel mai ambițios documentar al său, datorită numeroaselor straturi de interpretare pe care le deschide.

Extensie a unei priviri curioase ajunse într-un loc nou, deopotrivă exotic și familiar, camera pornește în debutul filmului într-o incursiune pe străzile orașului, pentru a obișnui spectatorul cu spațiul (în timp ce pe coloana sonoră o voce de bărbat povestește o legendă despre cum a creat Dumnezeu această bucată de pământ), și se oprește la statuia de dimensiuni impresionante ce înfățișează o gorilă din anii de glorie ai centrului.

În timpul Uniunii Sovietice, aflăm de la ghidul unui mic muzeu, institutul găzduia mii de maimuțe, de diferite specii, folosite pentru experimente în domeniul medical, inclusiv de încetinire a îmbătrânirii. Acum au mai rămas doar câteva sute, iar institutul abia supravieţuişte, între clădiri sărace sau de-a dreptul distruse de războiului pentru independenţă de la începutul anilor `90.

Legenda spune că savantul care a înființat instituția, Ivanov (ajuns la rândul său în anii terorii în Gulag), și-ar fi dorit crearea unei specii hibrid prin inseminarea unei maimuțe cu spermă de la om. Dar și că sovieticii ar fi dus ulterior mai departe utopia, propunându-și chiar inseminarea unei femei cu spermă de la o gorilă.

Însă nu investigarea şi dovedirea unei astfel de piste sunt miza lui Alexandru Solomon. Și nici de a ne apropia foarte mult de câteva personaje centrale, pentru a le afla poveştile de viaţă. Cineastul pornește de la institut pentru a trasa portretul mai larg al unui unui oraș, al unui teritoriu, al unei minorități, al unui aparent no man`s land fără perspectivă, într-o structură dramaturgică pe care el însuşi o numeşte corală, în care renunţă, surprinzător, la orice comentariu din off şi nu se mai pune în faţă într-o naraţiune la persoana întâi ca până acum.

Dar şi pentru a lega prezentul de trecut – pentru a exprima vizual o astfel de legătură, Alexandru Solomon proiectează pe cuștile cu maimuțe și pe pereți fragmente de arhivă cu activitatea institutului , într-o suprapunere a două timpuri istorice.

Fascinantă la „Ouăle lui Tarzan” este încărcătura sa filozofică, de meditație asupra istoriei și asupra ştiinţei, asupra utopiilor cu care s-a lăsat ispitit omul de-a lungul timpului, uneori cu consecinţe tragice.

Nu atât despre maimuţe este vorba în „Ouăle lui Tarzan”, cât despre om. Pentru că institutul de primatologie aflat în centrul filmului funcţionează ca o metaforă pentru fostul totalitarism comunist şi pentru prăbuşirea acestuia, fenomene ale căror urmări încă sunt vizibile. În fond, prima victimă a experimentelor radicale ale istoriei a fost omul. „Omul nou” – utopia comunismului.

Este paralela care traversează subteran de la un cap la altul extraordinarul documentar al lui Solomon, unul din cele mai bune filme româneşti ale anului.

„Ouăle lui Tarzan” va ajunge în cinematografe începând cu 6 octombrie, fiind distribuit de Micro Film.

06
/05
/16

Au mai rămas cinci zile până la deschiderea oficială a celei de-a 69-a ediţii a Festivalului de Film de la Cannes ( 11 şi 22 mai). Vă prezentăm, via AFP, câteva cifre care oferă o imagine a amplorii acestei întâlniri unice în lume.

06
/05
/16

“03.BYPASS”, cel de-al treilea lungmetraj semnat de Nap Toader, rulează de astăzi, în cinematografele din București și alte 18 de orașe. „03.ByPass” este o dramă, cu conotații sociale, dar cu accente comerciale de thriller psihologic, tensiune erotică, suspans, umor negru, comic de situație şi de limbaj. În plan tematic filmul vorbește despre alienarea comportamentului în faţa ispitei banilor.

05
/05
/16

Un truism, însă e inevitabil: „Croaziera”, lungmetrajul-cult din 1981 scris și regizat de Mircea Daneliuc, a fost unul dintre foarte puținele filme din perioada comunistă care ataca direct sistemul și arunca în ridicol justificarea prin celebrele „șopârle” folosită de mulți dintre cei care se erijau în opozanți.

04
/05
/16

Caravana Docuart se întoarce pentru a 3-a oară consecutiv la Cluj-Napoca, cu proiecții de film documentar românesc, la Cinema Mărăşti, în zilele de 6 şi 7 mai.

29
/04
/16

Disponibil pe platforma gratuită Cinepub, documentarul „Nu te supăra, dar...” (2007), de Adina Pintilie, este unul dintre cele mai radicale şi cele mai dure filme din istoria cinematografiei române – o redare poetică, nu lipsită de controverse, a vieţii dintr-un centru pentru persoane cu probleme psihice grave.

28
/04
/16

CRONICĂ DE FILM „Dincolo de calea ferată” este al treilea lungmetraj al lui Cătălin Mitulescu, şi cel mai greu de încadrat, deşi structura sa de melodramă nu se desprinde radical de filmele de până acum.

27
/04
/16

6,9 pe scara Richter, cel mai nou film al regizorului Nae Caranfil, va fi prezentat în premieră mondială în deschiderea celei de-a 15-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania (27 mai – 5 iunie). Caranfil  revine cu cel de-al șaptelea lungmetraj al său, o comedie burlescă, țesută cu elemente de musical, despre criza vârstei de mijloc, dragoste, depresie și frica obsesivă de cutremure.

27
/04
/16

Departe de a fi folosite doar pentru figurație în filme, animalele joacă un rol important în viziunile unor regizori. Lor, Festivalul Internațional de Film Transilvania (27 mai – 5 iunie 2016) le dedică anul acesta secțiunea tematică, intitulată #Animal. Relația dintre om și animal, în cele mai variate forme ale ei, de la divinizare până la exploatare, va fi surprinsă în 10 filme revelatoare propuse de directorul artistic TIFF, Mihai Chirilov.

26
/04
/16

Actrița Oana Pellea va fi, vineri, alături de Cristina Casian și Barbu Ollănescu-Orendi, oaspetele Serilor "Acasă". În cadrul evenimentului, sub genericul "Acasă la boierii Ollănești și la Amza Pellea" vor fi prezentate cărţile: "Jurnal 2003-2009", de Oana Pellea, "Să râdem cu Nea Mărin", de Amza Pellea și "Așa a fost să fie. Amintiri din anii mei buni și răi", de Barbu Ollănescu-Orendi.

25
/04
/16

La câteva ore de la difuzarea primului episod din sezonul al șaselea din "Game of Thrones", site-ul Mashable a propus un rezumat al sezonului trecut jucat de pisici. Nu mai este "Game of Thrones", ci "Game of Kittens", titlul clipului postat sâmbătă online de site-ul american Mashable.

25
/04
/16

Lanțul de cinematografe AMC și Carmike Cinemas a programat, zilele acestea, în peste 150 de săli de cinema din SUA filmul "Purple Rain", cu regretatul Prince în rolul principal, pentru a-i aduce un omagiu artistului care s-a stins din viață la 21 aprilie. Prince a fost incinerat sâmbătă, în cursul unei ceremonii private.