Ovidiu Matei Iancu, balerin: „Fără artă, am fi inumani“
https://www.ziarulmetropolis.ro/ovidiu-matei-iancu-balerin-fara-arta-am-fi-inumani/

Iancu Ovidiu Matei s-a născut în Bucureşti. La vârsta de 10 ani intră prin examen la Liceul de Coregrafie “Floria Capsali”, pe care îl absolvă în anul 2002.

Un articol de Marian Șușu|30 iulie 2020

A câștigat o bursă la English National Ballet School, Londra în 2001 și a efectuat un stagiu de perfecționare la Opera din Paris, în 2004-2005. Încă din timpul liceului a fost solist al Operei Naţionale din Bucureşti, instituție în care danseză din anul 2002. În anul 2012-2013, pleacă în America ca senior soloist în cadrul companiei Tulsa Ballet, revenind apoi la Opera Naţională Bucureşti. Din anul 2015, este prim solist al Teatrului de Balet din Sibiu şi al Operei Naţionale Iaşi. În stagiunea 2016, revine la Opera Națională București, în calitate de prim solist.

Care este situația teatrului/baletului românesc în prezent?

Ovidiu Matei Iancu: Tot ce pot spune este că din cauza situației în care ne aflăm cu acest virus, teatrul si baletul românesc au decăzut foarte mult. Opera nu mai poate da spectacole, ceea ce este un lucru foarte rău și în aceeași măsură nici nu își mai poate chema colaboratorii la repetiții, respectiv la studii, ceea ce este foarte trist, deoarece o companie fără colaboratori nu poate exista.

Cum se adaptează teatrul la această situație?

Teatrul nu poate decât să spere că totul se va remedia în cel mai scurt timp. Deja mulți coraboratori ai operei au optat sa plece la alte teatre din lume, neputând să își desfășoare activitatea la Opera Națională Română. Bineînteles, acest lucru îl putem considera o renaștere al Operelor Naționale din România, deoarece vor trebui să facă audiții destul de multe pentru a se putea reface o companie așa cum era până să înceapă pandemia.

De ce are nevoie lumea de teatru, de balet, de artă?

Arta, în general, este ceea ce ne mai salvează în momentele foarte grele, și nu numai. Ne permite să ne dăm seama că încă suntem umani. Arta este ceea ce ne dezvoltă din toate punctele de vedere de când suntem mici până la maturitate. Fără artă am fi morți. “ Arta este totul în viață ”. Totul este artă în jurul nostru… fără artă nu am fi oameni.

Ai început de o scurtă perioadă și o carieră de coregraf. Cât de greu este să montezi un spectacol?

Depinde de spectacol. Dar este destul de greu, trebuie să ții cont de foarte multe lucruri, trebuie să ții cont de compania la care mergi să montezi, de oameni, de muzică, de nivelul artistic și tehnic al dansatorilor. Foarte importat este ca ei să apară foarte bine pe scenă pentru că asta îți aduce un plus de valoare și ție ca și coregraf. Indiferent de ceea ce ai tu în cap, trebuie să fi capabil să-i modelezi pe dansatori, ca să iasă ceva bun. Neprevăzutul este mereu acolo, și trebuie să fi capabil să te adaptezi din mers.

Ne poți da, te rog, câteva informații despre viitoarele tale proiecte?

Din păcate nu pot spune foarte multe despre viitoarele proiecte. Pot spune doar despre un proiect care trebuia să fie deja pus în scenă din luna mai la opera din Timișora. Din păcate situația țării, pandemia și tot ce s-a întamplat în această perioadă a făcut ca mai toate spectacolele să se amâne. Este vorba despre un spectacol de neoclasic pe muzică de Beethoven. Aștept cu nerăbdare să reluăm munca și proiectele și să putem să bucurăm publicul ca de fiecare dată.

Ce înseamnă baletul pentru tine ca persoană, om, dansator?

Baletul a fost, este și va rămâne unul dintre cele mai importante lucruri din viața mea. Este ceea ce mi-am dorit să fac și ceea ce îmi doresc să fac. Bineînțeles, lucrurile se schimbă în timp de la elev la profesionist și după aceea, ușor, ușor, la cariera de maestru coregraf. Prioritățile se schimbă puțin, dar baletul este unul dintre cele mai importante lucruri din viața mea. De altfel mi-a și schimbat total viața de când am început să fac această artă. El m-a scos din “cartier”, și cred că a fost un lucru bun. Mi-a oferit o viață pe care nu cred că o poate avea orice copil, crescut într-un cartier nu tocmai plăcut al Bucureștiului. Iar ca artă… fără artă am fi morți din punct de vedere spiritual. Mă bucur că am descoperit această artă și m-a descoperit si ea pe mine!

28
/11
/15

MEMORIA CULTURALĂ Cine-şi mai aminteşte de „Răzbunarea haiducilor”, „Răpirea fecioarelor”, „Zestrea domniţei Ralu” sau de serialul de televiziune „Toate pânzele sus!”? În peste 40 de ani de film românesc, Colea Răutu a creat roluri memorabile. S-a născut pe 28 noiembrie 1912.

09
/11
/15

Cum arată programul unui artist de jazz de succes, pentru care „acasă” înseamnă Brooklyn, New York? Cât de important e să încalci regulile? Prin ce se aseamănă doina românească cu blues-ul american? Ne povestește pianistul Lucian Ban, într-un interviu inedit, sub formă de alfabet.

05
/11
/15

INTERVIU Dragoş Buhagiar e unul dintre cei mai prolifici și mai premiați scenografi români. De-a lungul carierei, a câștigat nu mai puțin de cinci premii UNITER. Spune că, atunci când lucrează, nu se gândește la succesul de după, ci la descoperire și la redarea unei povești. Îi invită pe spectatori să descopere alături de el, adică să nu se plaseze într-o atitudine burgheză, confortabilă...

17
/10
/15

Zalabam, zalabam, zalabam! În apropierea Haloween-ului, Hârca face jocurile! Hârca trage sforile! “Hârca se întoarce” cu surprize! Miercuri, 28 octombrie, la ora 20.00, la Teatrul Elisabeta, spectatorii vor avea parte de o reprezentanție specială. Tot atunci, actorii Alexandru Suciu (alias Vlad) și Bogdan Talașman (alias Bâzu) se vor lupta, fiecare cu „armele” lui, pentru iubirea frumoasei Viorica (Diana Dumitrescu).

29
/09
/15

Dacă vreţi să (re)vedeţi ce s-a realizat valoros în ultimul an în România în materie de documentar de cinema, documentar studenţesc sau documentar de televiziune, cea de-a patra ediţie a Docuart Fest (30 septembrie–4 octombrie) e cea mai bună ocazie, aşa cum ne explică şi Daniela Apostol, directoarea festivalului.

25
/09
/15

Antoaneta Cojocaru (37 de ani), actriţă, un nume mare deja pe scenele teatrelor din Bucureşti. I se spune Anto. Toată lumea o iubeşte pe Anto, sufletul Laboratorului de Noapte de la Teatrul Bulandra. Ea a intrat prima la ATF, în 1997. De-atunci tot joacă.

14
/09
/15

INTERVIU Oana Boca Stănescu a fost unul dintre cei 11 manageri culturali (singura din Europa) selectați să participe la ediția din acest an a Festivalului de la Edinburgh, în cadrul „Momentum”, Programul Delegaților Internaționali din cadrul Festivalurilor din Edinburgh.

31
/08
/15

NOUA GENERAŢIE DE ARTIŞTI. Lia Sinchevici (25 spre 26 de ani). Actriţă. Basarabeancă. Finalistă în acest an la Gala  HOP, care urmează să aibă loc la Costineşti. A jucat deja în filme de serie B. A jucat şi cu Jean-Claude Van Damme, şi cu Shia LaBeouf. Acum îşi construieşte un nume în teatrul românesc. Cum? Lia Sinchevici e – toată – o poveste.

30
/08
/15

NOUA GENERAȚIE DE ARTIȘTI Astăzi vi-l prezentăm pe Andrei Huțuleac (douăzeci și patru de ani), actor, pe la Metropolis, pe la Godot, pe la Centrul Cultural pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu”. Un actor, dar și un personaj, căci Huțuleac este, dacă nu știați, și puțin cam poet.

24
/08
/15

„Filmul poate salva viaţa”, crede Răzvan Georgescu, unul dintre cei mai importanţi regizori români de documentare. Mărturiseşte că lucrul la „Testimonial” (2008) şi, mai apoi, la „Paşaport de Germania” (2014) l-a ajutat în lupta împotriva tumorii cerebrale maligne cu care a fost diagnosticat în urmă cu câţiva ani.