Poveştile lui Dede’s – Tanti Geta
https://www.ziarulmetropolis.ro/povestile-lui-dedes-tanti-geta/

Tanti Geta a primit de la copii un smartphone. „Un chin pe bani”. E un ACER de 5 inch. „Ager de-un lat de palmă”. E destul de greu de manevrat. „E imposibil să faci ceva cu el, ia de vezi”.

Un articol de Dede's (Dan Nicolaie)|12 februarie 2016

Tanti Geta începe să patineze cu degetul mare și arătătorul pe gheața ecranului. Mișcări ample derulate cu încetinitorul. Un ecran întreg este plin cu „iconițe” cu telefoane de unde teoretic poți suna pe cineva. În mișcările de patinaj se trimit 2 mesaje fără mesaj și se fac 3-4 apeluri.

La un moment dat un apel nu este întrerupt la timp de mișcările hipnotice ale degetului mare și telefonul începe să sune. Se aude difuz țârâitul de la celălalt capăt. „Alo, alo, alo. Tanti Getaaaa. Iar te joci cu telefonul?”

Tanti Geta, care posedă și un aparat auditiv, plasat discret în urechea dreaptă, văzând că nu reușește să-i dea de cap „belelei”, bagă telefonul în buzunarul paltonului gros. Din întunericul marsupiului căptușit cu atlas negru, se mai aude un firav „Tanti Geta, închid”.

Tanti Geta nu aude prea bine, dar simte enorm. Brusc bagă mâna în buzunar, smulge telefonul din amorțeala călduroasă, face două- trei mișcări de deget, rapide pentru un melc paralizat, și pune aparatul la urechea cu aparat.

”Alo, alo. Ce aveți mă de mă tot sunați? Alo, Mariane tu ești mă, acu vin! Pa.” De la celălalt capăt nu se aude nimic. Nu contează. Tanti Geta vrea să închidă telefonul.

Începe patinajul. În dezordinea mișcărilor un nou apel. „Alo, alo, mamă iar…”. Tanti Geta, e impasibilă. Telefonul se pitește în palton. „Să nu-l fure careva, fără telefon sunt moartă!”.

Foto: Poveştile lui Dede’s – Tanti Geta – colaj dedes.ro

07
/08
/23

Termeni precum doliu, pierdere, angoasă, suferință, nostalgie aparțin zonei afectului, individul trecând, în anumite momente ale vieții lui, prin această arie aproape sinonimică.

09
/07
/23

TESZT e uneori o nuntă pe o scenă. E o fată care plânge. O îmbrățișare în întuneric. O tărie pe care o bei ca să-ți faci curaj în fața adevărului. TESZT e uneori un cuvânt pe care îl așteptai, un om pe care îl admiri, care are în spatele lui alți 100 de oameni pe care îi admiri.

19
/07
/22

Prin anii nouăzeci, a existat o campanie publicitară care se intitula simplu si atrăgător: „Cu balonul în Arizona”. Pentru un copil de clasa a treia dintr-o Românie abia ieșită din comunism, perspectiva unei călători în America, și nu oricum, ci cu balonul, era irezistibilă.

10
/03
/22

Stiu, langa noi e RAZBOI. Însa acesta și victimele sale nu anuleaza micile războaie, adesea penibile! In pragul urmatorei evaluari a managerilor teatrelor bucureștene, scriu despre cea abia finalizată pentru anul 2020, cu speranta ca urmatoarea, deja anuntata, pentru 2021, va fi “PE BUNE”!

27
/09
/21

OPINIE Subfinanţat de nişte autorităţi nepăsătoare, fără cinematografe care să îi fie dedicate şi cu un public larg pus mai degrabă pe miştouri, filmul românesc de autor face performanţă an de an la cel mai înalt nivel. Iar 2021 o dovedeşte din plin. Este unul din paradoxurile româneşti.

17
/09
/21

OPINIE Mai mulţi cineaşti români importanţi, deopotrivă producători şi regizori, printre care Stere Gulea, Tudor Giurgiu, Ada Solomon şi Nae Caranfil, îşi exprimă nemulţumirea faţă de felul în care se desfăşoară concursurile de finanţare organizate de Centrul Naţional al Cinematografiei.

30
/06
/21

OPINIE Paradoxul ediţiei din 2021 a Premiilor Gopo a fost că gala s-a desfăşurat în condiţii aproape normale, chiar dacă în aer liber, dar nominalizările şi trofeele au vizat doar cele câteva filme lansate în 2020, un an dezastruos, în care cinematografele au fost mai mult de trei sferturi din timp închise.

24
/03
/21

OPINIE Atunci când un succes internaţional aduce câte un film românesc în atenţia unui public mai larg decât grupul cinefililor fideli, mulţi simt o nevoie irepresibilă de a comenta. Asta nu ar fi o problemă, dacă discursul nu ar cădea în miştocăreală, rostită pe un ton superior: „Vă spun eu cum stă treaba cu cinematografia română!”.

16
/02
/21

OPINIE Cinematografia română este aproape de un moment istoric – cel puţin o nominalizare la Premiile Oscar. În ciuda succesului internaţional uriaş, documentarul „colectiv” al lui Alexander Nanau a împărţit opinia publică din România. Unul dintre motivele de divizare – prezenţa lui Vlad Voiculescu. E bine, totuşi, când un film stârneşte valuri şi nu e primit cu indiferenţă.