Scrisoare către Andrei Makine
https://www.ziarulmetropolis.ro/scrisoare-catre-andrei-makine/

Romanul „Arhipelagul altei vieţi” (traducere din limba franceză de Daniel Niculescu) a fost publicat la Editura Polirom în 2017.

Un articol de Andrei Crăciun|13 octombrie 2017

Scumpe domnule Andrei Makine, consider că o carte mare este aceea care te face să vrei să scrii. Mai există însă și cărți atât de mari dincolo de care nu se mai cuvine să scrii nimic. Arhipelagul altei vieți este o asemenea carte. Dincolo de ea nu mai este decât, poate, nemărginirea.

M-a răscolit frumusețea romanului dumneavoastră, în care un om care a evadat din Gulag este hăituit prin taigaua Extremului Orient până când…

Scumpe domnule Andrei Makine, găsesc în cartea dumneavoastră o simbolistică înaltă pentru tot ceea ce contează într-o viață de om și de roman: pentru iubire, pentru evadare, pentru inocența pierdută, pentru violență, pentru revoluții, pentru istoria care înnebunește păpușile de cârpă care se ascund în fiecare dintre noi.

Scumpe domnule Andrei Makine, m-a uluit puterea dumneavoastră de a înălța o oază într-un infern. Nu mă pot declara surprins: vă cunoșteam puterea artei încă de la Fiica unui erou al Uniunii Sovietice, încă de la Testamentul francez, încă de la O femeie iubită.

Nu cunosc resorturile intime ale acestei povești – ce anume v-a determinat să vă aplecați din nou înspre adâncurile recente ale Uniunii Sovietice, dar v-am regăsit în această carte mai liber decât oricând înainte. Poate că greșesc, dar poate că nu greșesc: de data aceasta ați mers până la capăt, până acolo unde nici nordul busolei nu mai este o graniță.

Scumpe domnule Makine, cred în scriitorii obsedați. Dumneavoastră aveți, sper că nu greșesc, obsesia evadării, fără de care nicio altă viață nu poate să înceapă. Demult v-ați dat măsura acestei obsesii atât în biografie, cât și – iată – în operă.

Nu vă pot aduce niciun alt reproș dincolo de realitatea că ați ajuns să aveți chiar și succes comercial. Este totuși un reproș neînsemnat. Cărțile dumneavoastră – iar Arhipelagul cu atât mai mult – rămân valoroase și cu acest handicap.

Domnule Andrei Makine, am simțit citindu-vă că ați ajuns până la Mihail Lermontov. În chestiunea culturii ruse, căreia îi datorați, totuși, obsesia, nu cunosc niciun compliment superior.

Arhipelagul Șantar va rămâne, de aceea, pentru totdeauna în literatura de sus, dincolo de Kolîma și dincolo de Sahalin (dincolo de Cehov însuși), dincolo de căderile oamenilor, în acel loc secret unde iubirea și numai iubirea toate le îndură, până chiar și viața.

Scumpe domnule Makine, cred în scriitorii obsedați. Dumneavoastră aveți, sper că nu greșesc, obsesia evadării, fără de care nicio altă viață nu poate să înceapă. Demult v-ați dat măsura acestei obsesii atât în biografie, cât și – iată – în operă.

13
/06
/21

Unele cărți te pot însoți oriunde și oricând. Ele conturează un orizont mai generos. Ziarul Metropolis vă invită să descoperiți trei romane noi, recent apărute în România, care vă pot bucura oriunde și oricând.

11
/06
/21

Triumf Amiria și Muzeul Național al Literaturii Române (MNLR) îi invită pe traducătorii profesioniști și amatori la un atelier de traducere queer cu profesoara universitară Ruxandra Vișan și traducătoarea Laura Sandu în cadrul secțiunii de literatură a proiectului.

08
/06
/21

„Unică în acest roman este vocea naratorului său, un amestec de Holden Caulfield și Karl Ove, maghiar și român, idealist și cinic, hibrid în multe sensuri, încercând să găsească claritatea, fără să știe de ce, dintr-un pur instinct moral și estetic, și fără să știe cum. Dacă acceptăm pactul autobiografic al cărții, atunci înțelegem lumea din care a ieșit unul dintre poeții cu adevărat originali ai noii generații. Mărcile lui lirice apar surprinzător și discret, ca mici puncte incandescente, și în proza fluidă și simplă prin care e spusă povestea anilor de rătăcire ai lui Dósa, probabil cel mai important scriitor maghiar de limbă română de azi.” (Adrian Lăcătuș).

01
/06
/21

Noul episod dedicat istoriei documentarului românesc de Cineclubul One World Romania aduce prim-plan trei personalități literare - Nina Cassian, Radu Cosașu și Geo Bogza. Până la 25 iunie pot fi văzute online, gratuit, cinci documentare de scurtmetraj din anii `60 la care şi-au adus contribuţia cei trei cunoscuţi scriitori.

31
/05
/21

O nouă carte care a ținut prima pagină a publicațiilor din întreaga lume în ultimii ani a apărut zilele acestea în traducere în colecția ANANSI World Fiction. Este vorba despre ”Niciun prieten, doar munții”, volum de memorii al cunoscutului refugiat iranian de etnie kurdă Behrouz Boochani, o istorie tăioasă ce descrie poveștile adevărate ale refugiaților de pe Insula Manus, din Papua Noua Guinee, unde autorul a fost închis în 2013, după ce a fost prins încercând să intre cu barca în apele teritoriale ale statului australian.

30
/05
/21

„Mi se pare că mai degrabă aș putea fi învinuit de lăcomie, de beție, de superficialitate, de indiferență, de orice doriți”, îi scrie Cehov lui A.N. Pleșcev, prietenul lui, la 1888, „însă nu de dorința de a părea ori de a nu părea ceva. Nu m-am ascuns niciodată! Dacă dumneavoastră îmi sunteți drag, sau Suvorin, sau Mihailovski, n-o ascund nicăieri”.

28
/05
/21

Cum a arătat copilăria pentru trei dintre cei mai cunoscuți artiști rock din toate timpurile – Bruce Springsteen, Freddie Mercury și Keith Richards?

20
/05
/21

Luni, 24 mai, începînd cu ora 19.00, pe paginile Facebook Polirom și Librăria Humanitas de la Cișmigiu (facebook.com/polirom.editura•facebook.com/LibrariaHumanitasDeLaCismigiu), Andreea Răsuceanu va intra în dialog cu redactorii Alecart, pornind de la romanul „Vîntul, duhul, suflarea”, recent publicat la Editura Polirom, în colecția „Fiction Ltd”.

17
/05
/21

Noi, copiii din Bahnhof Zoo de Christiane F este una dintre acele cărți care nu te lăsa indiferent. Adicția în rândul adolescenților este văzută din interiorul unei povești de viață reale. Cum te afunzi într-o experiență traumatizantă, consumul de heroină, din dorința de a aparține, de a simți că ești important pentru cei din jur și că ceea ce trăiești are o intensitate ieșită din comun? Și ce șanse ai cu adevărat să o poți depăși?