Scrisoare către Gabriel García Márquez
https://www.ziarulmetropolis.ro/scrisoare-catre-gabriel-garcia-marquez/

Cartea „Colonelului nu are cine să-i scrie” (traducere Alexandru Calciu) a fost publicată la Editura Rao, în anul 2015.

Un articol de Andrei Crăciun|26 ianuarie 2018

Scumpe domnule Gabriel García Márquez, să vă povestesc ce mi s-a întâmplat. Dintr-un foarte îndepărtat Est, v-am citit, din timp, toate cărțile – cu o singură excepție. De fapt, nu doar că le-am citit, m-am agățat de ele în vederea supraviețuirii.

Apoi s-a întâmplat că am colindat tot globul pământesc. Nu o dată, întrebat de unde vin, am răspuns că din Macondo. Adeseori, interlocutorul trimitea către mine un surâs care ne făcea complici întru marea frumusețe. Alteori, însă, dialogul continua neabătut, căci interlocutorii aceștia nu auziseră de Macondo. Unde e acest Macondo, mă întrebau, iar eu le răspundeam că Macondo e foarte departe, într-un ținut unde plouă la nesfârșit, iar coloneii meșteresc pești de aur. Mă simțeam, vedeți bine, gata să port o conversație marqueziană.

Așa am ajuns și la Madrid, la Escuela de Escritores, chemat să învăț meșteșugul scrisului. Nici eu nu cred că scrisul se poate învăța, dar am răspuns chemării. Am învățat carte într-o sală de clasă botezată chiar Aureliano Buendia – și am văzut aici un semn bun. Din tavan atârnau chiar peștii de aur ai colonelului, primul născut în Macondo. Trăiam în literatură, literalmente.

Apoi s-a întâmplat că un profesor ne-a adus începutul uneia dintre cărțile dumneavoastră. Eu, marquezian cum fusesem deja consacrat, am pălit. Era cartea care-mi lipsea din bibliografie (și biografie): Colonelului nu are cine să-i scrie. Fatalmente, chiar cartea care v-a impus ca o mare speranță a literelor Americii Latine (arareori, speranțele sunt confirmate, încă și mai rar ele sunt depășite, dumneavoastră însă…).

Am fost puși, așadar, în fața studierii acestui început de roman. L-am găsit fără greșeală. Apoi ne-au învățat să decojim textualitatea dumneavoastră până ajungem la structură. Nu m-am gândit niciodată la structura cărților dumneavoastră, luxuriante, orbitoare.

Dar – iată – operați cu o structură, ca orice nuvelist. Ba mai mult: erați – a reieșit la analiză – cât se poate de clasic. Nicio îndrăzneală dincolo de granițele vechiului fel de a povesti (în interiorul a ce povesteați – o, da!, dar altfel…). Ba mai mult, secvențele dumneavoastră erau unite într-un lanț bine ticluit – niciodată nu încheiați o imagine înainte de a ne lăsa să privim spre următoarea, de unde și imposibilitatea de a lăsa cărțile dumneavoastră din mână. Carevasăzică, așa: foloseați trucuri eterne! Apoi mi-am amintit că, fără să fi urmat școli înalte, ba chiar dimpotrivă, bunica dumneavoastră a fost aceea care v-a învățat să spuneți povești. Știa bunica.

Întors, din păcate, în Estul-casă, m-am năpustit spre Colonelului n-are cine să-i scrie, cu gândul să o citesc așa cum am învățat în Spania, atent la structură și la tot ce îi scapă unui cititor care nu cunoaște arta de a pătrunde în măruntaiele textului.

Am făcut o vreme așa, dar nu a fost o vreme îndelungată. Căci m-am lăsat din nou sedus de irealul care dă forță nuvelelor dumneavoastră și v-am citit ca un oarecare, mulțumindu-mă să fiu fermecat. N-am mai încercat să înțeleg, m-am mulțumit să simt.

Deși e o carte mare, Colonelului n-are cine să-i scrie e departe de a fi capodopera dumneavoastră. Este, dacă preferați, o schiță, nu e o rușine să o admitem. Ați scris-o la treizeci de ani, cu toată forța acelei tinereți. Am avut și eu cândva treizeci de ani, dar parcă s-a întâmplat într-o altă viață. Și, uite, va trebui să învăț să-mi trăiesc restul zilelor pe globul pământesc fără să fi dat un Colonelului n-are cine să-i scrie. Eu nu am dat o carte în care oamenii să fie atât de săraci încât să mai aibă doar umorul, eu nu am putut agăța speranțele a doi bătrâni de un cocoș de lupte, eu nu am scris niciodată ceva atât de frumos: Octombrie era unul dintre puținele lucruri care soseau.

Escuela de Escritores nu m-a vindecat. Citindu-vă, am același sentiment dintotdeauna: nimeni nu va mai putea fi vreodată Gabriel García Márquez. Și, hai, că nu mă preocupă atât soarta celorlalți, cât destinul personal. Nu voi putea scrie niciodată așa.

Din fericire, acum sunt, totodată, suficient de bătrân încât să știu că altceva contează: să scrii ca tine însuți. Asta da. Iar acum v-am scris tocmai pentru a vă mulțumi că nu ați atins perfecțiunea de la primul zbor. Nouă, celor care am căzut din cer fără aripi, asta ne dă, totuși, puțină speranță.

Apoi s-a întâmplat că un profesor ne-a adus începutul uneia dintre cărțile dumneavoastră. Eu, marquezian cum fusesem deja consacrat, am pălit. Era cartea care-mi lipsea din bibliografie (și biografie): Colonelului nu are cine să-i scrie.

12
/03
/24

O nouă traducere din opera Elenei Ferrante a fost publicată de curând în colecția „Anansi. World Fiction” de la Editura Trei. Elena Ferrante e o scriitoare îndrăgită de cititorii din lumea întreagă începând de la publicarea bestsellerurilor internaționale ce alcătuiesc Tetralogia Napolitană.

28
/02
/24

Diana Vasile, PhD, psihoterapeut și Președinte al Institutului pentru Studiul și Tratamentul Traumei (ISTT), lansează astăzi cartea Anatomia traumei. Cum să ai o viață mai bună când sufletul te doare, publicată la editura Bookzone. Rezultatul a peste 25 de ani de studiu, practică și cercetare în domeniul psihotraumatologiei, cartea oferă o perspectivă completă asupra impactului traumei în viețile noastre, dar și asupra modalităților de recuperare post-traumatică.

28
/02
/24

Editura Humanitas Fiction vă așteaptă miercuri, 28 februarie, ora 19.00 la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (Bd. Regina Elisabeta nr.38) la lansarea romanului Numărul 2 de David Foenkinos – recent apărut în colecția „Raftul Denisei“ coordonată de Denisa Comănescu, în traducerea Iulianei Glăvan – ce aduce în prim-plan povestea unui destin atipic, a celui care a pierdut rolul lui Harry Potter în una dintre cele mai celebre ecranizări din toate timpurile. Este posibil ca un eșec să devină o sursă de putere? Romanul scriitorului francez oferă în locul unui răspuns o minunată parabolă despre virtuțile reconstruirii sinelui.

19
/02
/24

Crime Scene Press vă propune o lectură perfectă pentru luna februarie: romanul proaspăt ieșit de sub tipar Stăpânul Muntelui, de Anders de la Motte (trad. Daniela Ionescu), unul dintre cei mai îndrăgiți scriitori suedezi de crime. Acest mistery care dă dependență, cu o atmosferă care te va bântui, te prinde de la prima pagină, urmărind o detectivă talentată care investighează una dintre cele mai întunecate laturi ale psihicului omenesc.

14
/02
/24

Joi, 15 februarie, începând cu ora 14:00, Biblioteca Metropolitană București, prin Direcţia Cultură, Învăţământ, Turism a Primăriei Municipiului Bucureşti, va organiza, la Sediul Central „Mihail Sadoveanu” din str. Tache Ionescu nr. 4 are loc o DEZBATERE EVENIMENT, dedicată Zilei Naționale a Lecturii.

09
/02
/24

CARTEA DE CINEMA Într-o scurtă carte apărută în 2022 şi bazată pe câteva dialoguri inedite iniţiate de Ioan-Pavel Azap şi derulate între 2009 şi 2011, Tudor Caranfil vorbeşte despre parcursul său şi critica de film. Un moment esenţial au fost "Serile prietenilor filmului", un eveniment pe care l-a creat în 1962 şi al cărui succes avea să ducă la formarea Cinematecii - o poveste demnă însăşi de un scenariu.

07
/02
/24

Editura Humanitas vă invită marți, 13 februarie, de la ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu istoricul Marc David Baer, profesor la London School of Economics and Political Science, istoricul Marian Coman și scriitoarea Sabina Fati despre volumul Otomanii: Hani, cezari și califi, o fascinantă nouă abordare a istoriei Imperiului Otoman.

05
/02
/24

Editura Humanitas Fiction vă așteaptă marți, 6 februarie, ora 19.00 la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (Bd. Regina Elisabeta nr.38) la lansarea romanului Borges și eu de Jay Parini, recent apărut în colecția „Raftul Denisei“ coordonată de Denisa Comănescu, în traducerea lui Mihnea Gafița, un road novel care emană o nesfârșită admirație pentru unul dintre cei mai îndrăgiți scriitori ai secolului XX, un roman ce are la bază întâmplări petrecute în primăvara anului 1971.

31
/01
/24

RECOMANDĂRI Ziarul Metropolis vă recomandă, în prima lună din an, o întoarcere în fabuloasa lume a cărților. Biblioteci, obsesii, mistere, personaje și o pasiune salvatoare, în 3 cărți despre cărți, care fac deliciul oricărui iubitor de literatură.