Scrisoare către Gabriel García Márquez
https://www.ziarulmetropolis.ro/scrisoare-catre-gabriel-garcia-marquez/

Cartea „Colonelului nu are cine să-i scrie” (traducere Alexandru Calciu) a fost publicată la Editura Rao, în anul 2015.

Un articol de Andrei Crăciun|26 Ianuarie 2018

Scumpe domnule Gabriel García Márquez, să vă povestesc ce mi s-a întâmplat. Dintr-un foarte îndepărtat Est, v-am citit, din timp, toate cărțile – cu o singură excepție. De fapt, nu doar că le-am citit, m-am agățat de ele în vederea supraviețuirii.

Apoi s-a întâmplat că am colindat tot globul pământesc. Nu o dată, întrebat de unde vin, am răspuns că din Macondo. Adeseori, interlocutorul trimitea către mine un surâs care ne făcea complici întru marea frumusețe. Alteori, însă, dialogul continua neabătut, căci interlocutorii aceștia nu auziseră de Macondo. Unde e acest Macondo, mă întrebau, iar eu le răspundeam că Macondo e foarte departe, într-un ținut unde plouă la nesfârșit, iar coloneii meșteresc pești de aur. Mă simțeam, vedeți bine, gata să port o conversație marqueziană.

Așa am ajuns și la Madrid, la Escuela de Escritores, chemat să învăț meșteșugul scrisului. Nici eu nu cred că scrisul se poate învăța, dar am răspuns chemării. Am învățat carte într-o sală de clasă botezată chiar Aureliano Buendia – și am văzut aici un semn bun. Din tavan atârnau chiar peștii de aur ai colonelului, primul născut în Macondo. Trăiam în literatură, literalmente.

Apoi s-a întâmplat că un profesor ne-a adus începutul uneia dintre cărțile dumneavoastră. Eu, marquezian cum fusesem deja consacrat, am pălit. Era cartea care-mi lipsea din bibliografie (și biografie): Colonelului nu are cine să-i scrie. Fatalmente, chiar cartea care v-a impus ca o mare speranță a literelor Americii Latine (arareori, speranțele sunt confirmate, încă și mai rar ele sunt depășite, dumneavoastră însă…).

Am fost puși, așadar, în fața studierii acestui început de roman. L-am găsit fără greșeală. Apoi ne-au învățat să decojim textualitatea dumneavoastră până ajungem la structură. Nu m-am gândit niciodată la structura cărților dumneavoastră, luxuriante, orbitoare.

Dar – iată – operați cu o structură, ca orice nuvelist. Ba mai mult: erați – a reieșit la analiză – cât se poate de clasic. Nicio îndrăzneală dincolo de granițele vechiului fel de a povesti (în interiorul a ce povesteați – o, da!, dar altfel…). Ba mai mult, secvențele dumneavoastră erau unite într-un lanț bine ticluit – niciodată nu încheiați o imagine înainte de a ne lăsa să privim spre următoarea, de unde și imposibilitatea de a lăsa cărțile dumneavoastră din mână. Carevasăzică, așa: foloseați trucuri eterne! Apoi mi-am amintit că, fără să fi urmat școli înalte, ba chiar dimpotrivă, bunica dumneavoastră a fost aceea care v-a învățat să spuneți povești. Știa bunica.

Întors, din păcate, în Estul-casă, m-am năpustit spre Colonelului n-are cine să-i scrie, cu gândul să o citesc așa cum am învățat în Spania, atent la structură și la tot ce îi scapă unui cititor care nu cunoaște arta de a pătrunde în măruntaiele textului.

Am făcut o vreme așa, dar nu a fost o vreme îndelungată. Căci m-am lăsat din nou sedus de irealul care dă forță nuvelelor dumneavoastră și v-am citit ca un oarecare, mulțumindu-mă să fiu fermecat. N-am mai încercat să înțeleg, m-am mulțumit să simt.

Deși e o carte mare, Colonelului n-are cine să-i scrie e departe de a fi capodopera dumneavoastră. Este, dacă preferați, o schiță, nu e o rușine să o admitem. Ați scris-o la treizeci de ani, cu toată forța acelei tinereți. Am avut și eu cândva treizeci de ani, dar parcă s-a întâmplat într-o altă viață. Și, uite, va trebui să învăț să-mi trăiesc restul zilelor pe globul pământesc fără să fi dat un Colonelului n-are cine să-i scrie. Eu nu am dat o carte în care oamenii să fie atât de săraci încât să mai aibă doar umorul, eu nu am putut agăța speranțele a doi bătrâni de un cocoș de lupte, eu nu am scris niciodată ceva atât de frumos: Octombrie era unul dintre puținele lucruri care soseau.

Escuela de Escritores nu m-a vindecat. Citindu-vă, am același sentiment dintotdeauna: nimeni nu va mai putea fi vreodată Gabriel García Márquez. Și, hai, că nu mă preocupă atât soarta celorlalți, cât destinul personal. Nu voi putea scrie niciodată așa.

Din fericire, acum sunt, totodată, suficient de bătrân încât să știu că altceva contează: să scrii ca tine însuți. Asta da. Iar acum v-am scris tocmai pentru a vă mulțumi că nu ați atins perfecțiunea de la primul zbor. Nouă, celor care am căzut din cer fără aripi, asta ne dă, totuși, puțină speranță.

Apoi s-a întâmplat că un profesor ne-a adus începutul uneia dintre cărțile dumneavoastră. Eu, marquezian cum fusesem deja consacrat, am pălit. Era cartea care-mi lipsea din bibliografie (și biografie): Colonelului nu are cine să-i scrie.

16
/01
/19

Romanul autobiografic „Promisiunea zorilor” de Romain Gary (traducere din franceză și note de Daniel Nicolescu) a fost publicat la editura Humanitas Fiction, în anul 2018.

16
/01
/19

Editura Litera anunță peste 700 lansări editoriale noi în 2019 și vă propune să notați în agendă cărțile-eveniment peste care nu trebuie să treceți fără a le fi citit anul acesta.

14
/01
/19

„Anul Cărții” se deschide cu o conferință națională dedicată profesioniștilor în comunicare din editurile românești. Programată pe data de joi, 17 ianuarie 2019, începând cu ora 10.00, la Salonul de Carte „Luceafărul” (Bulevardul Unirii nr. 10), conferința își propune să îi reunească pe specialiștii în comunicare din editurile autohtone.

07
/01
/19

Cartea „Între prieteni“ (traducere din limba ebraică de Marlena Braeșter) a apărut la editura Humanitas fiction în anul 2013. Amos Oz a murit la Tel Aviv pe 28 decembrie 2018.

23
/12
/18

Romanele din seria Fantasy „Pisicile războinice”, semnată de Erin Hunter, s-au situat și anul acesta pe primul loc în preferințele publicului. Cele mai vândute titluri din portofoliul Grupulului Editorial ALL fac parte din domenii variate, de la literatură la dezvoltare personală și medicină.

22
/12
/18

Editura Litera a anunțat lista celor mai vândute titluri din 2018. Printre acestea, „Povestea mea”, de Michelle Obama, și „Ordinea de zi”, de Éric Vuillard (Prix Goncourt).

14
/12
/18

Marți, 18 decembrie, de la ora 19.00, la Sala Union a Cinematecii Române, va avea loc lansarea volumului „Păcatul originar. O autobiografie” de Anthony Quinn, publicat la Editura Nemira, în colecția Yorick.

05
/12
/18

În această seară, de la ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (Bd. Regina Elisabeta nr.38) se lansează romanul Scara lui Iakov de Ludmila Uliţkaia, tradus în limba română de Gabriela Russo, bestseller Gaudeamus 2018, recent apărut în colecția Raftul Denisei, un roman-parabolă, „o saga de familie traversând patru generații și un secol de cultură rusă, căreia îi dă glas o femeie uluitoare“ (Il Giornale).

30
/11
/18

La 100 de ani de la 1 Decembrie 1918, vă propunem să ne amintim de regina cu rol neîndoielnic în realizarea României Mari: Maria a României, așa cum a surprins-o celebrul scriitor, diplomat și călător al perioadei interbelice – francezul Paul Morand, în volumul „București” (editura Humanitas).

27
/11
/18

Marți, 4 decembrie, de la ora 16.00, la Clubul Teatrelli din București va avea loc lansarea celui de-al zecelea volum semnat de Octavian Saiu: „Clipa ca imagine. Teatru și fotografie”, publicat la Editura Nemira.

Page 1 of 8712345...102030...Last »