STRAVINSKI: Cu poliția la o premieră de balet
https://www.ziarulmetropolis.ro/stravinski-cu-politia-la-o-premiera-de-balet/

OAMENII MUZICII Pe 17 iunie 1882 se năştea în Rusia cel care avea să devină marele compozitor modernist şi neoclasic al secolului XX, Igor Stravinski (1882-1971). În 89 de ani de viaţă a fost martorul a două Războaie Mondiale dar şi al unor revoluţii sociale, culturale şi muzicale fără precedent, el însuşi devenind unul dintre uriaşii muzicii secolului trecut.

Un articol de Cristina Enescu Aky|2 iulie 2020

De ce să îl descoperiți pe Stravinski?

A fost un mare între cei mai mari ai secolului XX, unul dintre compozitorii legat de care a curs foarte multă cerneală. A compus într-o mare varietate de genuri muzicale (printre care balete, operă, simfonii, concerte și sonate, apoi și muzică de film), dar a rămas cel mai cunoscut pentru o serie inegalabilă de balete, și astăzi foarte apreciate.

La început a fost fidel stilului uriașului său profesor, Nikolai Rimski-Korsakov , dar apoi și-a conturat o traiectorie stilistică proprie, care la rândul ei a marcat enorm muzica de după el – nu doar cea clasică ci și cea de jazz.

S-a reinventat constant, reușind să compună muzici incitante chiar și spre vârsta de 80 de ani, mult după ce, în 1913, publicul descoperise „cu șoc și groază” Ritualul primăverii (despre scandalul și poliția chemată la premiera acestei compoziții, citiți mai jos). A intuit cu finețe, de-a lungul timpului, cât putea lărgi zona de comfort a publicului cu compozițiile sale mustind de idei muzicale noi. A fost un „eliberator” al ritmului și un incredibil „constructor” de sunete, într-o manieră cum nu se mai văzuse până la el. A șocat, a stârnit scandal, și-a apărat energic lucrările, iar posteritatea i-a dat dreptate.

Unele dintre cele mai frumoase lucrări ale sale au fost comisionate de către renumitul impresar rus Serghei Diaghilev: Pasărea de foc, Petrușka, Ritualul primăverii, Les Noces/Nunta, Pulcinella. Dacă despre Diaghilev s-a spus că „a inventat Rusia pentru occidentali”, făcându-i să descopere minunile muzicale ale acestei țări, lui Stravinski i se datorează în primul rând, dintre toți compozitorii cu care a lucrat acest celebru impresar, imensul succes de care au ajuns să se bucure producțiile sale rusești. Pasărea de foc a fost, printre altele, primul balet rusesc cu o partitură originală din repertoriul companiei Ballets Russes.

Între 1910 și 1928 a scris majoritatea capodoperelor sale (Ritualul primăverii, Pasărea de foc, Petrușka, Les Noces, Pulcinella, Apollo musagète). Apoi a abordat așa-numitul stil neoclasic, bazat pe perioada clasică a muzicii dar cu adaptări moderne. Unica sa operă completă, The Rake’s Progress, a fost scrisă în această abordare.

*

Născut și crescut în Rusia, Igor a fost al treilea din cei patru băieți ai unei familii în care tatăl era cântăreț de operă (bas) iar mama o pianistă apreciată. Copilăria și-a petrecut-o între St. Petersburg (iarna) și moșiile familiei sale de la țară (vara). Nu a excelat la școală, dar a fost expus de mic la muzică întrucât tatăl său colabora cu opera din Kiev și la Teatrul Mariinsky din St. Petersburg.

 

Mergea deseori la operele unde cânta tatăl său. Lui Igor îi plăceau și spectacolele de balet, și chiar a văzut un spectacol dirijat de Ceaikovski. În copilărie nu a dat însă deloc semne că ar avea stofă de pasionat de muzică sau de compozitor, cu atât mai mult unul genial. Nu a excelat la școală, dar lua lecții de pian, armonie și contrapunct. De fapt era mai degrabă interesat de o carieră în jurisprudență și chiar a început studii de drept. Totul s-a schimbat însă când l-a întâlnit pe marele Rimski-Korsakov, care a întrezărit în el pe viitorul mare compozitor.

Stravinski a ajuns la el după ce a arătat unui prieten câteva piese scurte pentru pian pe care le compusese. Tatăl acelui prieten era marele Rimski-Korsakov. Acesta era celebru nu doar ca compozitor ci și ca profesor de orchestrație la Conservatorul din St. Petersburg. El i-a oferit tânărului să continue să ia lecții private de muzică cu el, în loc să se ducă la Conservator. Când tatăl lui Stravinski a murit, tânărul Igor s-a dus să locuiască cu Rimski-Korsakov și și-a continuat pregătirea muzicală cu el. Maestrul l-a prezentat multor muzicieni și l-a învățat și să compună pentru diferite instrumente, continuând să îi predea până la moartea sa, în 1908.

Stravinski i-a dedicat profesorului său Simfonia nr.1, Pastorala a dedicată-o soției acestuia, iar Fireworks/ Artificii a fost un dar al tânărului compozitor cu ocazia căsătoriei fiicei lui Rimski-Korsakov. Această lucrare scurtă, de doar 4 minute, este considerată prima sa compoziție în stil propriu, dincolo de influența maestrului său.

Scherzo Fantastique este o altă lucrare (a doua orchestrală a sa) compusă în perioada influențată de Rimski-Korsakov. Este compoziția care a catalizat o enormă schimbare în destinul compozitorului. La premiera din 1909 de la St. Petersburg (în cadrul căreia a fost interpretată și Fireworks/Artificii), a fost prezent și Diaghilev, celebrul și influentul impresar al companiei Ballets Russes. Impresionat de compozițiile (pe atunci încă necunoscutului) tânăr compozitor de doar 26 de ani, Diaghilev i-a făcut prima ofertă pentru o muzică de balet (care avea să devină celebra Firebird/Pasărea de foc)– iar restul este istorie, cea a unei colaborări de două decenii dintre un mare impresar și un mare compozitor, care a creat unele dintre cele mai influente compoziții ale secolului XX.

Așadar primul său mare succes, Pasărea de foc, a avut premiera la Opera din Paris în 1910, și l-a transformat peste noapte într-un adorat al Europei.

Doar un an mai târziu, tot la Paris avea loc premiera Petrușkăi (1911), povestea unei păpuși care capătă viață. A avut aceeași soartă ca Pasărea de foc: o celebritate fulminantă, iar astăzi o frecventă prezență în repertoriul concertistic. (Stravinski a făcut mai apoi și un aranjament al acestei lucrări pentru pian, o lucrare provocatoare pentru pianiști.)

A devenit tot mai cunoscut în cercurile selecte ale muzicii, și s-a împrietenit cu alte celebrități, printre care Debussy și Ravel .

În 1913, „recidiva” făcând senzație încă și mai mult ca înainte: Ritualul primăverii (având subtitlul Imagini din Rusia păgână) a avut premiera la Théâtre des Champs-Elysées din Paris și a făcut valuri, unii l-au adorat, alții l-au urât instantaneu. Muzica lui părea să refuze orice tradiție și cutume preezistente ale muzicii de balet. Pasiunile au fost atât de aprinse, iar zgomotele dinspre public atât de scandaloase încât a izbucnit un scandal public în teatru la premieră și a fost chemată poliția. Extrem de afectat, compozitorul a plecat nervos și a fost bolnav câteva săptămâni. Când baletul a fost interpretat din nou însă, publicul a fost mai liniștit și a ascultat cu atenție. Lucrarea abunda în ritmuri complicate și elemente inedite. Ulterior, a devenit una dintre cele mai influente compoziții ale muzicii clasice în secolul XX.

Văzând agitația pe care a creat-o premiera Ritualului…, departe de a fi supărat, impresarul Diaghilev a exclamat încântat: „Exact ce mi-am dorit!”

Primul Război Mondial l-a găsit pe compozitor cu familia în Elveția. Îi era foarte dor de Rusia, așa că și-a alinat dorul compunând lucrări cu puternice influențe din folclorul rusesc (pe lângă aromele de jazz care se resimțeau deja în muzica lui). În această perioadă a compus și Fox/ Vulpea, o operă de cameră-balet burlesc într-un act, născută din solicitarea unei aristocrate de a îi compune o lucrare ce putea fi interpretată în salonul ei. Stravinski a creat practic o nouă formă de teatru, în care se împletesc cântatul, dansuri acrobatice și recitări pe muzică. A fost scrisă în 1915 dar a avut premiera abia în 1922, o producție a Ballets Russes la Paris.

Se știe că era un abil manager al propriei creații: își promova fervent muzica și negocia comisioane cât se poate de mari.

Din cauza războiului nu s-a mai putut baza pe veniturile de la moșiile din Rusia, baletele sale nu mai puteau fi prezentate la Paris, astfel că a început o perioadă dificilă. S-a concentrat asupra compoziției Les Noces/Nunta, pe care terminat-o în 1916 (dar abia șase ani mai târziu avea să vină și premiera). Este lucrarea despre care spunea că este cel mai mândru. Deși descrisă drept un balet, este de fapt o lucrare orchestrală foarte iubită de către pianiști; aceștia de regulă interpretează ori solo-uri, ori alături de orchestră, nu și de alți pianiști, ori Les Noces necesită prezența pe scenă a nu mai puțin de 4 piane.

Pentru că Elveția își păstrase neutralitatea, compozitorul a putut să călătorească destul de liber și în anii războiului. În Italia l-a cunoscut pe Prokofiev, iar în America a avut mai multe spectacole cu Ballets Russes.

La sfârșitul războiului și-a dat seama că nu va mai putea niciodată să se întoarcă în Rusia din cauza Revoluției bolșevice, astfel că s-a mutat în Franța. Au fost anii în care stilul său a cunoscut modificări importante, trecând de la inspirațiile anterior preponderente din folclorul rusesc la unele provenite din clasicism și mitologiile lumii antice (Grecia și Roma). Din perioada sa neoclasică datează Octetul (1923), Serenade (1925) sau Oedipus rex (1927).

Compozitorul er un iubitor de artă, iar în 1917 l-a cunoscut pe celebrul pictor spaniol, și astfel a început o frumoasă prietenie artistică și personală. De-a lungul următorilor ani, cei doi și-au dăruit unul altuia compoziții, respectiv lucrări de artă. Picasso i-a desenat acest portret compozitorului, iar el i-a dăruit o lucrare pentru clarinet. Mai mult, în 1920, Picasso a creat costumele și decorul baletului Pulcinella al lui Stravinski.

Symphonies for Wind Instruments/ Simfonii pentru instrumente de suflat a avut premiera la Londra, în 1921. Aici a cunoscut-o pe cea care avea să îi devină a doua soției, după moartea Caterinei (care se afla pe atunci la un sanatoriu pentru tuberculoză). Igor și Vera au păstrat o legătură foarte strânsă în următorii 18 ani. Între timp, mama lui Stravinski a reușit să părăsească Rusia și a venit să locuiască cu el și familia sa. Trebuind să își întrețină așadar soția, cei patru copii si mama, compozitorul s-a văzut nevoit să lucreze mai mult ca dirijor și pianist decât ca compozitor de lucrări ample, pentru a câștiga mai mult și mai repede.

Oedipus rex (1927) este un amestec de oratoriu și operă (pentru orchestră, recitator, soliști și cor bărbătesc) pe care l-a scris pe la începutul perioadei sale neoclasice. Tot în perioada petrecută în Franța a compus și Concertul pentru două piane, A Game of Cards/ Un joc de cărți și Concerto for Chamber Orchestra/ Concertul pentru orchestră de cameră. 

În 1942, marele dansator și coregraf George Balanchine i-a cerut să compună o muzică pentru un „balet” cu elefanți, în care unul dintre elefanți trebua să o ridice pe soția lui Balanchine pe spatele său. S-a născut astfel Circus Polka (pentru un elefant tânăr).  Acest balet a fost interpretat de 50 de elefanți și 50 de balerine.

În 1930 a scris Symphony of Psalms, o lucrare corală pentru voci de bărbați și băieți, fără viori.

Concertul pentru vioară (1931), scris în stil neoclasic.

Duo concertant pentru vioară și pian (1932) a fost scrisă pentru un celebru violonist al vremii, americanul de origine poloneză Samuel Dushkin, iar Stravinski a interpretat (la pian) această lucrare alături de violonist. Cei doi au dat numeroase concerte împreună în anii ulteriori premierei acestei lucrări, iar asta a contribuit la popularitatea crescândă a lui Stravinski în Statele Unite. În această perioadă efervescentă s-au întâmplat însă mai multe tragedii: mai întâi i-a murit fiica, apoi soția și apoi mama, iar compozitorul însuși a fost bolnav.

În 1939, la începerea celui De-al Doilea Război Mondial s-a mutat în Statele Unite. Un an mai târziu a susținut mai multe conferințe la Universitatea Harvard, unde a fost invitat să predea, și a compus una dintre lucrările sale esențiale, Simfonia în do.

A primit imediat numeroase invitații de a dirija, iar la patru luni după sosirea în America l-a urmat și Vera de Bosset, iubita sa de mulți ani. Au solicitat cetățenia americană și s-au stabilit la Hollywood, iar în 1940 s-au și căsătorit. Financiar nu stătea pe roze, așa că a început să accepte diverse comenzi de compoziții, inclusiv pentru film.

În Statele Unite a compus și singura sa Misă, o lucrare scrisă din pură plăcere, fără vreo comandă. Lucrarea a avut premiera la Scala din Milano (1948), după care a decis să compună o operă în limba engleză. S-a născut astfel  The Rake’s Progress, cea mai importantă lucrare a sa în stil neoclasic.

În 1962, a fost invitat la Casa Albă de către președintele John F. Kennedy. În același an a revenit în Rusia, după aproape jumătate de secol de când o părăsise. A fost primit ca o vedetă, iar publicul Rusiei sovietice i-a redescoperit muzica cu mare entuziasm, spre marea satisfacție a compozitorului.

În ultimii ani a fost suferind, dar a mai compus totuși mai multe lucrări printre care unele cu temă religioasă precum Threni și Requiem Canticles.

Stravinski și jazz-ul

A fost unul dintre cei mai importanți compozitori care au reușit să creeze o întâlnire superbă între muzica „clasică” și cea de jazz, respectând specificitățile fiecăreia.

A fost celebru în rândul iubitorilor jazz-ului datorită unor lucrări precum L’Histoire du soldat (1918 – compoziție concepută împreună cu scriitorul elvețian F. Ramuz, descrisă drept „o lucrare teatrală de citit, interpretat și dansat” de către actori și dansatori cu acompaniament instrumental. Inspirată dintr-o poveste din folclorul rusesc, descrie aventurile unui soldat care își vinde vioara diavolului în schimbul îmbogățirii), Piano-Rag-Music (1919) sau Ragtime (scrisă pentru 11 instrumente), dar în mod special Ebony Concerto (1945), compusă pentru orchestra de jazz a lui Woody Herman. Această lucrare a fost principala în care a incorporat elemente de jazz într-o compoziție la scară mai mare.

Fascinația compozitorului pentru jazz data însă de mulți ani. În 1916 el scria: „Nu are rival, e o veritabilă artă și nu mă satur de ea.” Iubitorii jazzului au devenit și ei la rândul lor fani ai lui Stravinski, a cărui muzică vorbea cumva pe limba lor. Când celebrul saxofonist și compozitor de jaz Charlie Parker a venit la Paris în 1949, i-a adus un omagiu lui Stravinski incorporând într-un solo al său începutul Ritualului primăverii.

Denumirea Ebony Concerto, spunea compozitorul, nu se referea la culoarea de abanos a clarinetului (instrument folosit în această compoziție, și cel la care cânta Woody Herman, liderul uneia dintre cele mai durabile și de succes orchestre de jazz), ci la Africa și la muzicienii de culoare geniali care îl impresionaseră. Compoziția a fost gândită ca o versiune de jazz a unui concerto grosso.

The Firebird/ Pasărea de foc  Avea doar 27 de ani când a scris acest balet de o complexitate impresionantă. Premiera a avut loc în 1910, într-o producție a Ballets russes, companie celebră la acea vreme în totă Europa, și i-a întărit faima de a fi unul dintre cei mai dinamici și incitanți compozitori ai vremii.

Un incident amuzant de la un concert cu Pasărea de foc susținut de North State Symphony Orchestra, când o persoană care adormise în timpul concertului a fost trezită…. foarte brusc.

Igor Stravinski & Coco Chanel

Se spune că compozitorul rus și celebra creatoare de modă ar fi avut o aventură la Paris în 1920, anul în care a fost creat legendarul parfum Chanel No. 5. În 2002, Chris Greenhalgh a scris un roman despre această poveste, care a fost apoi ecranizat în 2009 (Coco Chanel & Igor Stravinsky, regia Jan Kounen; filmul a fost prezentat la închiderea Festivalului de la Cannes din 2009). În 1920, cei doi s-au cunoscut prin intermediul impresarului Diaghilev. La scurt timp, Coco Chanel a aflat că familia Stravinski era în căutarea unei locuințe, astfel că le-a oferit temporar cazare la vila ei din suburbiile Parisului, și de aici ar fi început povestea.

Cartea lui Greenhalgh atrage atenția asupra mai multor afinități dintre cei doi: născuți la distanță de doar un an și apoi decedați în același an, amândoi au avut momente importante în carierele lor în perioada în care, se spune, s-au cunoscut și s-au iubit, și amândoi au frecventat mari personalități ale vremii precum Picasso, Chaplin sau președintele John F. Kennedy.

 

 

Ritualul Primăverii

Pare greu de crezut că un balet ar putea stârni o revoltă în rândul publicului la care să fie chemată poliția, și totuși așa s-a întâmplat la premiera acestei lucrări de la Théâtre des Champs Elysées, în 1913. Nu e limpede ce exact a stârnit o astfel de rumoare, dar se pare că a fost un amestec între muzica șocantă, cu multe disonanțe neașteptate, subiectul „revoltător” (Rusia păgână), coregrafia provocatoare a lui Nijinsky și decorul nici el obișnuit. O parte a publiculuia protestat și vociferat atât de puternic încât dansatorii de pe scenă, nici cei din sală nu au mai putut auzi aproape deloc muzica.

Stravinski știa că această lucrare mustea de inovații muzicale și că avea să facă istorie. Se aștepta ca ea să facă valuri, însă reacția publicului l-a surprins până și pe el, și a fost bolnav bună vreme după premieră. Ani mai târziu, povestea episodul: „Am ieșit din sală zicându-le să se ducă naibii. Erau niște oameni foarte naivi și foarte proști.

Compozitorul povestind episodul „revoltei publicului”:

Igor Stravinski, rusul cu cetățenie franceză și americană care a zguduit și împrospătat muzica secolului XX, a murit în Manhattan, la New York, pe 6 martie 1971. A fost înmormântat la Veneția (pe care o iubise mult și unde avuseseră loc mai multe dintre premierele sale) în colțul rusesc al cimitirului de pe insula San Michele, așa cum ceruse, în apropierea mormântului prietenului și colaboratorului său, impresarul Diaghilev.

În cuvintele lui Igor Stravinski…

Muzica mea e cel mai bine înțeleasă de copii și de animale.

Muzica de film ar trebui să aibă aceeași relație cu filmul pe care ar avea-o cineva care ar cânta la pian în sufrageria mea asupra cărții pe care o citesc.

Problema cu aprecierea muzicii este că oamenii sunt învățați să aibă prea mult respect față de muzică, în loc să fie învățați mai degrabă să o iubească.

Sunt un inventator de muzică.

Un compozitor bun nu imită, ci fură.

21
/08
/23

LECTURĂ În așteptarea ediției din 2023 a Festivalului Internațional George Enescu, Ziarul Metropolis vă invită să redescoperiți două spirite strălucite ale secolului XX, conștiente de direcția în care se îndreaptă arta.

13
/08
/23

Corneliu Baba a căutat neîncetat, prin pictură, ce e dincolo de formă și culoare, s-a perfecționat tot timpul, s-a depășit pe sine însuși tot timpul, astfel obligându-i pe cei care i-au urmat să meargă mereu mai departe.

30
/06
/23

Un deceniu tumultuos, în care iubirile se trăiesc alert, iar amenințările nu întârzie să apară pe bătrânul continent – de la criza economică, la venirea la putere a naziștilor în Germania –, surprins într-o captivantă carte de nonficțiune.