Trăiască naţia! Sus cu ea! Poveștile lui Tomșa
https://www.ziarulmetropolis.ro/traiasca-natia-sus-cu-ea-povestile-lui-tomsa/

Un vecin a trăit 92 de ani şi sărbătorea Ziua Naţională, invitându-şi megieşii la o ţuică fiartă. Nu era băutor. Fusese, la viaţa lui, un jandarm şi un miliţian de legendă, un fel de Wyatt Earp local. Provenea din zona Argeşului şi citea fără ochelari la peste 90 de ani.

Un articol de Șerban Tomșa|24 ianuarie 2018

Se comporta ca un naţionalist înflăcărat. E adevărat că, spre marele meu regret, n-am ajuns niciodată la ţuica aceea fiartă. Sărbătoarea se suprapunea mereu peste un puseu de insomnie şi nu puteam amesteca ţuica fiartă cu Dormicumul.

Azi sărbătoresc tot fără ţuică, revizuind nişte texte în care găsesc mereu greşeli (când scriam de mână nu aveam probleme de felul ăsta!) şi încercând să citesc câte ceva. Mă sâcâie însă gândul că banii pentru salariile profesorilor vor ajunge până în august. Trăiască naţia! Sus cu ea!

P.S.

Se ştie că „Trăiască naţia!” şi „Sus cu dânsa!” erau formulele de salut favorite ale lui Eminescu. Aşa că, în studenţie, mă salutam cu Stratan (poetul Ion Stratan, n.r.) după exemplul marelui înaintaş. Oriunde ne întâlneam, prin Bucureşti, primul care îl zărea pe celălalt striga din răsputeri: „Trăiască naţia!” I se răspundea cu un răcnet: „Sus cu ea!”

Toţi cetăţenii care erau de faţă o luau la fugă îngroziţi, mistuindu-se într-o clipă, ca rozătorii pe galerii. Vânzătorii din librării se ascundeau pe după tejghele. Peisajul rămânea pustiu. Părea că doar Nino şi eu eram locuitorii oraşului. Vă daţi seama ce sentimente mă încearcă de fiecare dată când rememorez scenele respective.

Foto: Poveștile lui Tomșa – Ziarul Metropolis

07
/08
/23

Termeni precum doliu, pierdere, angoasă, suferință, nostalgie aparțin zonei afectului, individul trecând, în anumite momente ale vieții lui, prin această arie aproape sinonimică.

09
/07
/23

TESZT e uneori o nuntă pe o scenă. E o fată care plânge. O îmbrățișare în întuneric. O tărie pe care o bei ca să-ți faci curaj în fața adevărului. TESZT e uneori un cuvânt pe care îl așteptai, un om pe care îl admiri, care are în spatele lui alți 100 de oameni pe care îi admiri.

19
/07
/22

Prin anii nouăzeci, a existat o campanie publicitară care se intitula simplu si atrăgător: „Cu balonul în Arizona”. Pentru un copil de clasa a treia dintr-o Românie abia ieșită din comunism, perspectiva unei călători în America, și nu oricum, ci cu balonul, era irezistibilă.

10
/03
/22

Stiu, langa noi e RAZBOI. Însa acesta și victimele sale nu anuleaza micile războaie, adesea penibile! In pragul urmatorei evaluari a managerilor teatrelor bucureștene, scriu despre cea abia finalizată pentru anul 2020, cu speranta ca urmatoarea, deja anuntata, pentru 2021, va fi “PE BUNE”!

27
/09
/21

OPINIE Subfinanţat de nişte autorităţi nepăsătoare, fără cinematografe care să îi fie dedicate şi cu un public larg pus mai degrabă pe miştouri, filmul românesc de autor face performanţă an de an la cel mai înalt nivel. Iar 2021 o dovedeşte din plin. Este unul din paradoxurile româneşti.

17
/09
/21

OPINIE Mai mulţi cineaşti români importanţi, deopotrivă producători şi regizori, printre care Stere Gulea, Tudor Giurgiu, Ada Solomon şi Nae Caranfil, îşi exprimă nemulţumirea faţă de felul în care se desfăşoară concursurile de finanţare organizate de Centrul Naţional al Cinematografiei.

30
/06
/21

OPINIE Paradoxul ediţiei din 2021 a Premiilor Gopo a fost că gala s-a desfăşurat în condiţii aproape normale, chiar dacă în aer liber, dar nominalizările şi trofeele au vizat doar cele câteva filme lansate în 2020, un an dezastruos, în care cinematografele au fost mai mult de trei sferturi din timp închise.

24
/03
/21

OPINIE Atunci când un succes internaţional aduce câte un film românesc în atenţia unui public mai larg decât grupul cinefililor fideli, mulţi simt o nevoie irepresibilă de a comenta. Asta nu ar fi o problemă, dacă discursul nu ar cădea în miştocăreală, rostită pe un ton superior: „Vă spun eu cum stă treaba cu cinematografia română!”.

16
/02
/21

OPINIE Cinematografia română este aproape de un moment istoric – cel puţin o nominalizare la Premiile Oscar. În ciuda succesului internaţional uriaş, documentarul „colectiv” al lui Alexander Nanau a împărţit opinia publică din România. Unul dintre motivele de divizare – prezenţa lui Vlad Voiculescu. E bine, totuşi, când un film stârneşte valuri şi nu e primit cu indiferenţă.