Disponibil pe platforma gratuită Cinepub în cadrul omnibusului „Scurt/4: Istorii de inimă neagră” (2014), scurtmetrajul „Trece şi prin perete” este o capodoperă în care Radu Jude, inspirându-se narativ dintr-o povestire, „În magazie”, a lui Cehov, comprimă o serie de idei extrem de ofertante.
Un articol de Ionuţ Mareş|6 ianuarie 2017
La un prim nivel, „Trece și prin perete” poate fi privit ca o mostră pură de cinema realist: scurtmetrajul este realizat dintr-un singur plan secvență în care camera de filmat urmărește permanent o fetiță (excelenta Sofia Nicolaescu, descoperită de Radu Jude odată cu „Toată lumea din familia noastră”, 2012) care este lăsată pentru o seară în locuința veche a bunicului.
Sofia este centrul atenției pe întreg parcursul celor 17 minute, chiar și atunci când iese din cadru: aparatul de filmat, aparent poziționat într-un punct fix din care face scurte mișcări laterale, o urmărește de aproape atunci când ea se află în camera unde bunicul joacă table cu doi vecini, dar păstrează distanța atunci când fetița intră în dormitorul unde se pregătește de culcare.
Nu îi invadează intimitatea, se ține la depărtare, chiar dacă asta înseamnă uneori că ușile restrâng cadrul sau în cadru nu se mai vede niciun personaj (o decizie estetică parțial justificată și din dorința ca discuția dintre bărbați – bunicul, un alt pensionar și un orb cu un limbaj ireverențios -, care rămân aproape în totalitate în afara cadrului, să fie auzită).
Aparatul de filmat ia astfel poziția unui martor tăcut și nu anticipează mișcările fetei, ci doar o urmărește cu discreție pentru a-i surprinde micile reacții la ceea ce se întâmplă în jur. Sofia devine reperul prin care spectatorul însuși este invitat să se poziționeze față de poveste.
Click pe imagine pentru a vedea filmul „Trece și prin perete”!
Astfel, la un alt nivel, „Trece și prin perete” este un film cu încărcătură sugerat metafizică, în sensul depășirii cadrului estetic care încearcă să circumscrie un fragment de presupusă realitate. Însă suntem într-un film de Radu Jude, astfel că, deși tema subînțeleasă este întâlnirea unei fetițe cu ideea de moarte, nu există în niciun moment riscul alunecării într-un ton grav, pompos, forțat-apăsător.
Dezlipită pentru o seară de părinții ei și lăsată în grija unui bunic parțial grijuliu, parțial preocupat de partida de table cu prietenii săi, fetița ia contact cu o lume pe care spectatorul este invitat să o perceapă ca fiind misterioasă, stranie, din care nu lipsesc ridicolul și absurdul (asta probabil și pentru că este trecută prin filtrul micii protagoniste).
Momentul pregătirii fetiței de somn coincide cu plânsetele violente care se aud din apartamentul de lângă: din discuția bunicului (Ion Arcudeanu) cu vecinul și prietenul său pensionar (Marcel Horobeț) aflăm că este vorba de un mort – un bărbat care s-a sinucis.
Atmosfera devine și mai ciudată odată cu apariția unui alt bărbat, mai tânăr: un orb (Gabriel Spahiu) cu un limbaj colorat care, colac peste pupăză, povestește un alt caz de sinucidere – o fată care nu își găsea liniștea nici după moarte – și vorbește în aforisme.
Acumularea de elemente comic-bizare (vecinul bătrân face o remarcă obraznică despre fetiță, orbul înjură fără reținere, se aude sunetul ceasului cu cuc, de la vecini răzbat noi plânsete) o neliniștește și o înfricoșează pe Sofia. Însă starea ei de tulburare este mai mult sugerată, redată într-un mod reținut și lăsată pe seama intuiției spectatorului: moartea pare un lucru firesc sau chiar un motiv de glume macabre pentru adulți, dar pentru Sofia pare o cale de cunoaștere, de descoperire a lumii.
„Trece și prin perete” este un triumf al cinemaului bazat pe sugestii, pe sensuri ascunse, pe detalii, iar toate au forța să inducă spectatorului o stare de melancolie senină, ca după o apropiere de ceva deopotrivă misterios și profund.
Alături de „O lume nouă” (regia Luiza Pârvu), „Kowalski” (regia Andrei Crețulescu) și „Să mori de dragoste rănită” (regia Iulia Rugină), scurtmetrajul „Trece și prin perete” face parte din omnibusul „Scurt/4: Istorii de inimă neagră”, prezentat în cinematografele din România în 2014 și disponibil, de joi, pe Cinepub.ro, platformă online unde pot fi accesate gratuit şi în condiţii legale filme româneşti (noi sau vechi, scurtmetraje sau lungmetraje, documentare sau ficţiune), oferta fiind înnoită în fiecare săptămână.
Click pe imagine pentru a vedea filmul „O lume nouă”
Click pe imagine pentru a vedea filmul „Kowalski”!
Click pe imagine pentru a vedea filmul „Să mori din dragoste rănită”!
Articol apărut şi pe blogul lui Ionuţ Mareş.
