Podul dintre spectacol şi spectatori
https://www.ziarulmetropolis.ro/astazi-despre-ziarul-metropolis/

Să scriu în numele actorului George Ivaşcu, sau în numele directorului Teatrului Metropolis ? Sau în numele amândurora ? Cred că voi scrie din perspectiva omului îndrăgostit de artă.

Un articol de George Ivaşcu|14 septembrie 2012

Am stat ceva vreme sã mã gândesc la ce aş putea scrie în primul numãr al ziarului Metropolis. Sã scriu în numele actorului George Ivaşcu, sau în numele directorului Teatrului Metropolis ? Sau în numele amândurora ? Cred cã voi scrie din perspectiva omului îndrãgostit de artã.

Din postura de director al Teatrului Metropolis pot lua contact în orice moment cu frumosul; pot visa în orice moment şi pot facilita accesul altora la aceastã lume minunatã. Vãd sãptãmânal diferite piese jucate pe scena teatrului Metropolis şi iau parte la fãurirea spectacolului ; tocmai de aceea am pus bazele acestui proiect : un ziar care se adreseazã publicului larg într-o manierã deschisã. O punte de comunicare directã a artei cãtre spectatori.

Dacã vreṭi, podul dintre spectacol şi spectatori. Pentru cã, nu-i aşa, fiecare avem nevoie de o evadare din cotidian, mai mult sau mai puṭin. Contextul apariṭiei ziarului nu este tocmai favorabil, în mod clar. Într-o lume aflatã în continuu în mişcare, uneori chiar pe fugã, parcã tot mai puṭini consumã arta ca fiind un catalizator pentru suflet.

Cu toate acestea, cred cu tãrie cã Ziarul Metropolis poate – şi o va face – promova cultura în diferitele ei forme de manifestare. Imi pun toatã speranṭa în acest proiect, deoarece cunosc publicul larg din România; un public în care pot avea mereu încredere cã va fi atras de frumos.

Ziarul Metropolis nu se vrea a fi o publicaṭie adresatã unui public închis, de specialitate. Din contrã, vãd în Metropolis un cadou pentru sufletul oricãrui amator de frumos; un proiect care vorbeşte despre tot şi toate, trecându-le prin filtrul spectacolului. Interviuri, editoriale, ştiri, toate puse în acelaşi loc, precum tuşele unui tablou frumos ce se lasã desluşit de fiecare datã altfel.

Fiecare ‘’rãsfoire’’, cãutare în Metropolis sper cã vã va prezenta un alt unghi al spectacolului. La fel ca fiecare şi eu abia aştept sã fiu pãrtaş al spectacolului şi sã am un mic ghid de desluşire : Ziarul Metropolis.

07
/08
/23

Termeni precum doliu, pierdere, angoasă, suferință, nostalgie aparțin zonei afectului, individul trecând, în anumite momente ale vieții lui, prin această arie aproape sinonimică.

09
/07
/23

TESZT e uneori o nuntă pe o scenă. E o fată care plânge. O îmbrățișare în întuneric. O tărie pe care o bei ca să-ți faci curaj în fața adevărului. TESZT e uneori un cuvânt pe care îl așteptai, un om pe care îl admiri, care are în spatele lui alți 100 de oameni pe care îi admiri.

19
/07
/22

Prin anii nouăzeci, a existat o campanie publicitară care se intitula simplu si atrăgător: „Cu balonul în Arizona”. Pentru un copil de clasa a treia dintr-o Românie abia ieșită din comunism, perspectiva unei călători în America, și nu oricum, ci cu balonul, era irezistibilă.

10
/03
/22

Stiu, langa noi e RAZBOI. Însa acesta și victimele sale nu anuleaza micile războaie, adesea penibile! In pragul urmatorei evaluari a managerilor teatrelor bucureștene, scriu despre cea abia finalizată pentru anul 2020, cu speranta ca urmatoarea, deja anuntata, pentru 2021, va fi “PE BUNE”!

27
/09
/21

OPINIE Subfinanţat de nişte autorităţi nepăsătoare, fără cinematografe care să îi fie dedicate şi cu un public larg pus mai degrabă pe miştouri, filmul românesc de autor face performanţă an de an la cel mai înalt nivel. Iar 2021 o dovedeşte din plin. Este unul din paradoxurile româneşti.

17
/09
/21

OPINIE Mai mulţi cineaşti români importanţi, deopotrivă producători şi regizori, printre care Stere Gulea, Tudor Giurgiu, Ada Solomon şi Nae Caranfil, îşi exprimă nemulţumirea faţă de felul în care se desfăşoară concursurile de finanţare organizate de Centrul Naţional al Cinematografiei.

30
/06
/21

OPINIE Paradoxul ediţiei din 2021 a Premiilor Gopo a fost că gala s-a desfăşurat în condiţii aproape normale, chiar dacă în aer liber, dar nominalizările şi trofeele au vizat doar cele câteva filme lansate în 2020, un an dezastruos, în care cinematografele au fost mai mult de trei sferturi din timp închise.

24
/03
/21

OPINIE Atunci când un succes internaţional aduce câte un film românesc în atenţia unui public mai larg decât grupul cinefililor fideli, mulţi simt o nevoie irepresibilă de a comenta. Asta nu ar fi o problemă, dacă discursul nu ar cădea în miştocăreală, rostită pe un ton superior: „Vă spun eu cum stă treaba cu cinematografia română!”.

16
/02
/21

OPINIE Cinematografia română este aproape de un moment istoric – cel puţin o nominalizare la Premiile Oscar. În ciuda succesului internaţional uriaş, documentarul „colectiv” al lui Alexander Nanau a împărţit opinia publică din România. Unul dintre motivele de divizare – prezenţa lui Vlad Voiculescu. E bine, totuşi, când un film stârneşte valuri şi nu e primit cu indiferenţă.