Analiză Ziarul Metropolis: 8 mărci de autor ale lui Radu Jude
https://www.ziarulmetropolis.ro/analiza-ziarul-metropolis-8-marci-de-autor-ale-lui-radu-jude/

Până să analizăm pe larg, când va intra în cinematografe, filmul „Aferim!”, care tocmai i-a adus lui Radu Jude Ursul de Argint pentru regie la Berlin, merită aruncată o privire rapidă asupra operei de până acum a tânărului cineast.

Un articol de Ionuţ Mareş|15 Februarie 2015

Cu „Aferim!”, care pare a însemna o schimbare importantă în filmografia sa, Radu Jude a intrat în atenția presei de la noi, devenind, într-un fel, un regizor mainstream (așa cum nota recent pe Facebook și criticul Andrei Rus). Atât cât se poate numi mainstream un autor de film într-o cinematografie în deficit de săli și de public.

Premiul de la Berlinală și interesul media vor oferi totuși filmului mult mai mulți spectatori decât s-ar fi putut spera. Iar mulți îl vor descoperi pe Radu Jude abia cu această ocazie. Tema din „Aferim!” – robia țiganilor în secolul al XIX-lea – i-a atras deja antipatia părții pline de prejudecăți și idei fixe a publicului, care s-a exprimat pe forumuri – bineînțeles – fără să fi văzut filmul.

Cu siguranță, însă, că regia nonconformistă (și apreciată de juriul condus de Darren Aronofsky) îi va intriga (și chiar enerva) pe și mai mulți. Tocmai din acest motiv, pare un prilej bun să identificăm, așezate în opt puncte, principalele mărci de autor ale lui Radu Jude, pornind de la filmele sale de până la „Aferim!”: scurtmetrajele „Lampa cu căciulă”, „Dimineața”, „Alexandra”, „O umbră de nor”, „Trece și prin perete”; mediumetrajul „Film pentru prieteni”; și, mai ales, lungmetrajele „Cea mai fericită fată din lume” și „Toată lumea din familia noastră”.

1. „Nu fotografii frumoase, nu imagini frumoase, ci imagini, fotografii necesare”. Acest principiu exprimat în urmă cu câteva decenii de cineastul francez Robert Bresson pare a sta și la baza filmelor lui Radu Jude. N-o să găsești în opera sa acele cadre „frumoase”, estetizante, cu care mulți identifică așa-numitul film de artă. Camera de filmat și compoziția cadrelor caută mai degrabă autenticitatea, punându-se în slujba personajelor și a desfășurării narațiunii (de altfel, aparent nespectaculoasă).

2. Interesul pentru realism. Personajele de până acum ale lui Radu Jude sunt oameni de lângă noi, obișnuiți și banali, puși în situații ușor recognoscibile. Cinematograful său este unul realist (chiar și „Aferim!” pare preocupat de realismul istoric și, așa cum a afirmat aproape în fiecare interviu, pe Radu Jude l-a interesat în ce măsură prezentul este influențat de trecut și invers). Însă realismul (asocial) din opera sa este transfigurat prin privirea de cineast incisiv, căpătând semnificații care, altfel, ar rămâne ascunse.

3. Obsesia planului-secvență. Este, probabil, o lecție însușită (și) de la Cristi Puiu, al cărui asistent la „Moartea domnului Lăzărescu” a fost. O marcă ce se înscrie, firesc, în necesitatea de a surprinde realitatea – de aici și nevoia timpului real, neperturbat de vreo tăietură de montaj.

Filmele lui Radu Jude sunt pline de planuri-secvență (mediumetrajul „Film pentru prieteni” este construit dintr-un cadru fix și doar una-două tăieturi de montaj; scurtmetrajul recent „Trece și prin perete” este un singur plan-secvență de peste 15 minute).

4. Provocarea spectatorului. Radu Jude este un regizor provocator. Nu caută să șocheze, în sensul în care ar face-o Lars von Trier sau Michael Haneke. Dar vrea, cu siguranță, să-i creeze disconfort spectatorului, pentru ca acesta să nu rămână indiferent. De aceea, testează pe alocuri absursul existenței și își împinge uneori narațiunile până la limita verosimilului, fără a trece însă pe terenul implauzibilului. Este o graniță fină, a cărei exersare poate induce nesiguranță publicului, confruntat cu situația de a asista concomitent la momente dramatice și comice intense.

5. Tentația ridicolului. Protagoniștii filmelor lui Radu Jude cad deseori în ridicol, acolo unde ar fi putut deveni mici eroi ai vieții cotidiene (unul ratează sinuciderea, pe care o și filmează; altul ratează lamentabil o simplă reîntâlnire cu fosta familie). Personajele sunt dominate de mici răutăți, de meschinării care le fac vulnerabile și cu atât mai umane.

6. Tema familiei. Conștient sau nu, este una din preocupările care reapar constant. Relațiile – tandre sau, cel mai adesea, acide – între membrii familiei sunt dominante în filmele lui Radu Jude și susțin uneori întreaga structură narativă. Părinții, în special, pot fi dominatori, cicălitori, răutăcioși, dar nici relația între parteneri nu o duce prea bine.

7. Moartea. O temă de interes, tratată însă fără încărcătura cu care ne-a obișnuit cinematografia comercială, ci aproape banal, ca pe un fapt obișnuit. Și cu ceva umor (negru).

8. (Re)descoperirea actorilor. Radu Jude a rămas fidel unor actori, pe care îi folosește (aproape) în fiecare nou film, în roluri mai mari sau mai mici: Gabriel Spahiu, Șerban Pavlu, Mihaela Sîrbu. Impresionante sunt însă descoperirea fetiței Sofia Nicolaescu (folosită în „Toată lumea din familia noastră” și „Trece și prin perete”), folosirea ca actor a cunoscutului regizor de teatru Alexandru Dabija (în „O umbră de nor” și „Aferim!”) și relansarea ca interpreți de drame realiste a unor vedete ale teatrului de comedie: Vasile Muraru („Cea mai fericită fată din lume”), Alexandru Arșinel, Stela Popescu și Tamara Buciuceanu („Toată lumea din familia noastră”).

06
/01
/19

PREVIEW Anul 2019 se anunță promițător pentru cinematografia română. Cele mai așteptate sunt noile filme realizate de Cristi Puiu și Corneliu Porumboiu, cu o potențială premieră la Cannes. Tot în acest an va ieși în săli și „Nu mă atinge-mă”, controversatul debut al Adinei Pintilie.

12
/12
/18

TOP Documentarele își fac cu greu loc în cinematografe. Așa că pentru a viziona cele mai noi filme de nonficțiune nu ne rămân decât festivalurile și diferitele platforme. Am ales 10 documentare care m-au impresionat cel mai mult dintre cele văzute în 2018. Sunt filme extrem de stimulante și de îndrăznețe.

09
/12
/18

TOP Am ales cele mai relevante filme românești ale anului, din cele 25 de titluri de ficțiune care au ajuns în 2018 în cinematografe. Nu a fost un an rău: cinema-ul românesc a continuat să impresioneze în festivaluri, iar unul dintre filme, „Moromeții 2”, a stabilit chiar un record de spectatori.

21
/11
/18

OPINIE Cum se explică succesul lui „Moromeții 2”, care pare de neoprit în drumul de a deveni cel mai vizionat film românesc cel puțin de după 2000? Am încercat să ofer cinci motive ale acestei primiri neașteptate pe care publicul român i-o oferă noului film al veteranului regizor Stere Gulea.

30
/09
/18

Festivalul de film documentar fARAD propune la cea de-a 5-a ediție, care se desfășoară anul acesta în perioada 3-7 octombrie la Cinema Arta, o selecție de 12 filme inspirat selecționate, proiectate în prezența realizatorilor și conectate, mai mult decât oricând, la realitate. Tema acestei ediții este Trup/Suflet.

06
/08
/18

PREVIEW Am intrat în a doua jumătate a anului, iar cinematografia română se pregătește pentru filmele toamnei. Aproape 20 de titluri ar urma să ajungă pe marile ecrane, printre care unele semnate de Paul Negoescu, Radu Jude, Tudor Giurgiu, Radu Muntean sau Stere Gulea. „Touch Me Not” rămâne pentru 2019.

09
/05
/18

ANALIZĂ În afară de prezența în competiția de la Cannes în 2017, ce au în comun filme precum „The Square”, „Loveless”, „The Killing of a Sacred Deer”, „You Were Never Really Here” și „Happy End”? Reprezintă un cinema cinic, sentențios și intimidant cu spectatorul.

12
/04
/18

OPINIE Competiția ediției din 2018 a Festivalului de la Cannes combină câteva nume consacrate și obișnuiți mai noi sau mai vechi ai Croazetei cu cineaști care concurează pentru prima dată pentru Palme d'Or sau chiar aflați la debut. Niciun lungmetraj românesc în selecția din acest an.

02
/04
/18

ANCHETĂ Continuăm demersul de a vi-i prezenta pe unii dintre cei mai promiţători tineri regizori români de film ai momentului. Nu au debutat încă în lungmetraj, dar sunt şanse mari – scurtmetrajele lor stau deja mărturie – să tot auzim de următorii cinci cineaști în anii care vor veni: Radu Matei Bărbulescu, Cecilia Felméri, Cristina Haneș, Luiza Pârvu și Andrei Răuțu.

28
/03
/18

OPINIE Dominată de filmul „Un pas în urma serafimilor” și afectată în desfășurarea sa de rigorile transmisiei în direct la televiziune, cea de-a 12-a ediție a Galei Premiilor Gopo a reflectat ceva din situația de moment a cinematografiei române.

05
/03
/18

OPINIE Sincer, nu înțeleg snobismul multor cinefili sau prieteni cunoscători de cinema, exprimat în special pe Facebook, față de Oscaruri. Premiile Oscar sunt ceea ce sunt, și asta de mulți ani, dacă nu dintotdeauna.

30
/12
/17

SPECIAL Cinema-ul de autor nu a murit, aşa cum îl deplâng cinefilii nostalgici. Se fac în fiecare an multe filme foarte bune – o arată şi topul celor mai reuşite titluri de ficţiune văzute în 2017. Poate că se găsesc mai greu, dar ele există şi aşteaptă să fie descoperite.

11
/12
/17

SPECIAL Anul 2017 nu a fost nici rău, dar nici extraordinar de bun pentru cinematografia română - nici un foarte mare film. 20 de filme de ficţiune lansate în săli, trei documentare bune, câteva prezenţe în festivaluri (însă fără Cannes), surprinzător de multe debuturi şi câţiva actori foarte tineri şi promiţători.

01
/06
/17

PREVIEW Începe a 16-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film Transilvania (TIFF) de la Cluj-Napoca (2-11 iunie). Pentru că la un eveniment cinematografic atât de mare este esenţial să ştii ce filme vrei să vezi sau merită văzute, Ziarul Metropolis vă propune un ghid.

15
/10
/16

Povestea uluitoare a unui film, „Şi va fi...” (1992), realizat în România de un regizor basarabean, Valeriu Jereghi, cu bani de la Moscova şi în timp ce URSS se prăbuşea. Film relansat duminică, la sala de cinema a Muzeului Ţăranului, într-o proiecţie cu intrare liberă în cadrul „Les Films de Cannes a Bucarest”.

Page 1 of 41234