Analiză Ziarul Metropolis: 8 mărci de autor ale lui Radu Jude
https://www.ziarulmetropolis.ro/analiza-ziarul-metropolis-8-marci-de-autor-ale-lui-radu-jude/

Până să analizăm pe larg, când va intra în cinematografe, filmul „Aferim!”, care tocmai i-a adus lui Radu Jude Ursul de Argint pentru regie la Berlin, merită aruncată o privire rapidă asupra operei de până acum a tânărului cineast.

Un articol de Ionuţ Mareş|15 februarie 2015

Cu „Aferim!”, care pare a însemna o schimbare importantă în filmografia sa, Radu Jude a intrat în atenția presei de la noi, devenind, într-un fel, un regizor mainstream (așa cum nota recent pe Facebook și criticul Andrei Rus). Atât cât se poate numi mainstream un autor de film într-o cinematografie în deficit de săli și de public.

Premiul de la Berlinală și interesul media vor oferi totuși filmului mult mai mulți spectatori decât s-ar fi putut spera. Iar mulți îl vor descoperi pe Radu Jude abia cu această ocazie. Tema din „Aferim!” – robia țiganilor în secolul al XIX-lea – i-a atras deja antipatia părții pline de prejudecăți și idei fixe a publicului, care s-a exprimat pe forumuri – bineînțeles – fără să fi văzut filmul.

Cu siguranță, însă, că regia nonconformistă (și apreciată de juriul condus de Darren Aronofsky) îi va intriga (și chiar enerva) pe și mai mulți. Tocmai din acest motiv, pare un prilej bun să identificăm, așezate în opt puncte, principalele mărci de autor ale lui Radu Jude, pornind de la filmele sale de până la „Aferim!”: scurtmetrajele „Lampa cu căciulă”, „Dimineața”, „Alexandra”, „O umbră de nor”, „Trece și prin perete”; mediumetrajul „Film pentru prieteni”; și, mai ales, lungmetrajele „Cea mai fericită fată din lume” și „Toată lumea din familia noastră”.

1. „Nu fotografii frumoase, nu imagini frumoase, ci imagini, fotografii necesare”. Acest principiu exprimat în urmă cu câteva decenii de cineastul francez Robert Bresson pare a sta și la baza filmelor lui Radu Jude. N-o să găsești în opera sa acele cadre „frumoase”, estetizante, cu care mulți identifică așa-numitul film de artă. Camera de filmat și compoziția cadrelor caută mai degrabă autenticitatea, punându-se în slujba personajelor și a desfășurării narațiunii (de altfel, aparent nespectaculoasă).

2. Interesul pentru realism. Personajele de până acum ale lui Radu Jude sunt oameni de lângă noi, obișnuiți și banali, puși în situații ușor recognoscibile. Cinematograful său este unul realist (chiar și „Aferim!” pare preocupat de realismul istoric și, așa cum a afirmat aproape în fiecare interviu, pe Radu Jude l-a interesat în ce măsură prezentul este influențat de trecut și invers). Însă realismul (asocial) din opera sa este transfigurat prin privirea de cineast incisiv, căpătând semnificații care, altfel, ar rămâne ascunse.

3. Obsesia planului-secvență. Este, probabil, o lecție însușită (și) de la Cristi Puiu, al cărui asistent la „Moartea domnului Lăzărescu” a fost. O marcă ce se înscrie, firesc, în necesitatea de a surprinde realitatea – de aici și nevoia timpului real, neperturbat de vreo tăietură de montaj.

Filmele lui Radu Jude sunt pline de planuri-secvență (mediumetrajul „Film pentru prieteni” este construit dintr-un cadru fix și doar una-două tăieturi de montaj; scurtmetrajul recent „Trece și prin perete” este un singur plan-secvență de peste 15 minute).

4. Provocarea spectatorului. Radu Jude este un regizor provocator. Nu caută să șocheze, în sensul în care ar face-o Lars von Trier sau Michael Haneke. Dar vrea, cu siguranță, să-i creeze disconfort spectatorului, pentru ca acesta să nu rămână indiferent. De aceea, testează pe alocuri absursul existenței și își împinge uneori narațiunile până la limita verosimilului, fără a trece însă pe terenul implauzibilului. Este o graniță fină, a cărei exersare poate induce nesiguranță publicului, confruntat cu situația de a asista concomitent la momente dramatice și comice intense.

5. Tentația ridicolului. Protagoniștii filmelor lui Radu Jude cad deseori în ridicol, acolo unde ar fi putut deveni mici eroi ai vieții cotidiene (unul ratează sinuciderea, pe care o și filmează; altul ratează lamentabil o simplă reîntâlnire cu fosta familie). Personajele sunt dominate de mici răutăți, de meschinării care le fac vulnerabile și cu atât mai umane.

6. Tema familiei. Conștient sau nu, este una din preocupările care reapar constant. Relațiile – tandre sau, cel mai adesea, acide – între membrii familiei sunt dominante în filmele lui Radu Jude și susțin uneori întreaga structură narativă. Părinții, în special, pot fi dominatori, cicălitori, răutăcioși, dar nici relația între parteneri nu o duce prea bine.

7. Moartea. O temă de interes, tratată însă fără încărcătura cu care ne-a obișnuit cinematografia comercială, ci aproape banal, ca pe un fapt obișnuit. Și cu ceva umor (negru).

8. (Re)descoperirea actorilor. Radu Jude a rămas fidel unor actori, pe care îi folosește (aproape) în fiecare nou film, în roluri mai mari sau mai mici: Gabriel Spahiu, Șerban Pavlu, Mihaela Sîrbu. Impresionante sunt însă descoperirea fetiței Sofia Nicolaescu (folosită în „Toată lumea din familia noastră” și „Trece și prin perete”), folosirea ca actor a cunoscutului regizor de teatru Alexandru Dabija (în „O umbră de nor” și „Aferim!”) și relansarea ca interpreți de drame realiste a unor vedete ale teatrului de comedie: Vasile Muraru („Cea mai fericită fată din lume”), Alexandru Arșinel, Stela Popescu și Tamara Buciuceanu („Toată lumea din familia noastră”).

27
/02
/24

Între 6 și 7 aprilie va avea loc Digital Nomad Summit, conferința dedicată celor care vor să lucreze și să trăiască oriunde în lume. Timp de două zile, 12 speakeri locali și internaționali vor oferi inspirație, povești și instrumente valabile pentru cei care vor să-și schimbe locuința și să lucreze din Asia sau Europa.

15
/02
/24

Pe 26 martie 2024, începând cu orele 18.30, Opera Națională București va găzdui o ediție specială din ciclul de conferințe SCENA GÂNDIRII. Evenimentul, desfășurat sub titlul „Universitate, societate, creativitate”, va aduce pe scenă trei rectori ai unora dintre cele mai reprezentative universități românești.

11
/01
/24

Institutul Cultural Român anunță lansarea ediției din 2024 a Programului CANTEMIR*, program de finanțare pentru proiecte culturale destinate mediului internațional. ICR va acorda finanțare nerambursabilă pentru inițiative culturale din domeniile arte vizuale (arte plastice, arte decorative, știință/cercetare și arhitectură, design, noile media, fotografie, performance) și artele spectacolului (teatru, muzică, dans).

15
/12
/20

TOP Ce filme româneşti de ficţiune merită reţinute din acest an 2020 în care cinematografia a fost dată peste cap? Cu ce mai rămânem în afară de două încercări radicale ale unor regizori consacraţi, precum „Tipografic Majuscul”, de Radu Jude, şi „Malmkrog”, de Cristi Puiu?

29
/12
/19

TOP A fost o ediţie foarte bună a festivalului de la Cannes, aşa că topul meu de final de an, care inevitabil e unul subiectiv, e influenţat de asta. Cap de listă e, totuşi, extraordinarul câştigător de la Berlin. Filmele-vedetă de la Veneţia nu m-au impresionat.

23
/12
/19

ANALIZĂ A fost un an cu de toate pentru cinematografia română: succese internaționale, apariția unor noi voci promițătoare, cineaști care se reinventează, prelungiri reușite ale realismului Noului Val, epigonism, insistența pe tema comunismului, filme de public, dar și un scandal în jurul concursului organizat de Centrul Național al Cinematografiei.

06
/09
/19

Invitată a celei de-a şaptea ediţii a Alba Iulia Music & Film Festival (30 august - 1 septembrie), eveniment organizat de TIFF, Maia Morgenstern a vorbit, la o întâlnire cu publicul, despre cinema, despre cum a ajuns actriţă, despre „Balanţa” şi Lucian Pintilie, despre generaţii şi despre seriale.

05
/09
/19

Colaborator al Ziarului Metropolis, Mihai Cristea a fost din nou la Festivalul de la Veneţia, de unde a scris despre câteva titluri: de la filme americane dezamăgitoare ca ”Ad Astra”, de James Gray, sau ”The Laundromat”, de Steven Sorderbergh, şi până la filme ambiţioase ca „Ema”, de Pablo Larrain, şi „Martin Eden”, de Pietro Marcello.

03
/07
/19

INTERVIU „Învăț film pe măsură ce îmi fac filmele”, spune cunoscutul cineast filipinez Brillante Mendoza, într-un interviu exclusiv pentru Ziarul Metropolis. Regizorul vorbește despre importanța premiilor și își explică stilul special de lucru, dar și motivele pentru care este interesat de aspectele sociale din Filipine.

07
/05
/19

PREVIEW Cu „La Gomera”, Corneliu Porumboiu a ajuns în sfârșit acolo unde îi era locul: în Competiția de la Cannes, cel mai important festival de film. El concurează pentru Palme d`Or cu cineaști-cult ca Almodóvar, frații Dardenne, Jarmusch, Kechiche, Loach, Malick sau Tarantino. La ce să ne așteptăm?

06
/01
/19

PREVIEW Anul 2019 se anunță promițător pentru cinematografia română. Cele mai așteptate sunt noile filme realizate de Cristi Puiu și Corneliu Porumboiu, cu o potențială premieră la Cannes. Tot în acest an va ieși în săli și „Nu mă atinge-mă”, controversatul debut al Adinei Pintilie.

12
/12
/18

TOP Documentarele își fac cu greu loc în cinematografe. Așa că pentru a viziona cele mai noi filme de nonficțiune nu ne rămân decât festivalurile și diferitele platforme. Am ales 10 documentare care m-au impresionat cel mai mult dintre cele văzute în 2018. Sunt filme extrem de stimulante și de îndrăznețe.

09
/12
/18

TOP Am ales cele mai relevante filme românești ale anului, din cele 25 de titluri de ficțiune care au ajuns în 2018 în cinematografe. Nu a fost un an rău: cinema-ul românesc a continuat să impresioneze în festivaluri, iar unul dintre filme, „Moromeții 2”, a stabilit chiar un record de spectatori.