Civilizație. Poveștile lui DEDE’s
https://www.ziarulmetropolis.ro/civilizatie-povestile-lui-dedes/

Până ieri aveam o părere destul de bună în legătură cu gradul de civilizaţie pe care îl posed. Un post TV de largă respiraţie, cel mai urmărit şi în 2017, mi-a făcut-o ţăndări.

Un articol de Dede's (Dan Nicolaie)|9 ianuarie 2018

Un reportaj despre relația dintre vecini avea pe la coadă următoarea concluzie a reporterului: „Tine de civilizație să ignori zgomotele vecinilor”.

E clar, stau prost la capitolul civilizație, adesea mă supăr și nu ignor dacă vecinul bormașinează la 7 dimineața, mută mobila la revărsatul zorilor, urlă la nevastă/prietenă/copil la miezul nopții și ascultă muzică la volul maxim duminică după prânz.

Necivilizatul sunt eu, pentru că nu știu să ignor aceste zgomote. De altfel, cu ceva ani în urmă,un tânăr, care avea podeaua în tavanul meu, mi-a replicat cu năduf că habar nu am să locuiesc la bloc și că de „scârba” mea se mută.

Pregătit să-i dau 27 de pumni în cap am avut inspirația să-l întreb cu ce l-am deranjat. Replica l-a salvat: „M-ai deranjat că mi-ai bătut la ușă să îmi spui că te deranjez!”. Gândire de tip …TV

Foto: Civilizație. Poveștile lui DEDE’s – dedes.ro

 

07
/08
/23

Termeni precum doliu, pierdere, angoasă, suferință, nostalgie aparțin zonei afectului, individul trecând, în anumite momente ale vieții lui, prin această arie aproape sinonimică.

09
/07
/23

TESZT e uneori o nuntă pe o scenă. E o fată care plânge. O îmbrățișare în întuneric. O tărie pe care o bei ca să-ți faci curaj în fața adevărului. TESZT e uneori un cuvânt pe care îl așteptai, un om pe care îl admiri, care are în spatele lui alți 100 de oameni pe care îi admiri.

19
/07
/22

Prin anii nouăzeci, a existat o campanie publicitară care se intitula simplu si atrăgător: „Cu balonul în Arizona”. Pentru un copil de clasa a treia dintr-o Românie abia ieșită din comunism, perspectiva unei călători în America, și nu oricum, ci cu balonul, era irezistibilă.

10
/03
/22

Stiu, langa noi e RAZBOI. Însa acesta și victimele sale nu anuleaza micile războaie, adesea penibile! In pragul urmatorei evaluari a managerilor teatrelor bucureștene, scriu despre cea abia finalizată pentru anul 2020, cu speranta ca urmatoarea, deja anuntata, pentru 2021, va fi “PE BUNE”!

27
/09
/21

OPINIE Subfinanţat de nişte autorităţi nepăsătoare, fără cinematografe care să îi fie dedicate şi cu un public larg pus mai degrabă pe miştouri, filmul românesc de autor face performanţă an de an la cel mai înalt nivel. Iar 2021 o dovedeşte din plin. Este unul din paradoxurile româneşti.

17
/09
/21

OPINIE Mai mulţi cineaşti români importanţi, deopotrivă producători şi regizori, printre care Stere Gulea, Tudor Giurgiu, Ada Solomon şi Nae Caranfil, îşi exprimă nemulţumirea faţă de felul în care se desfăşoară concursurile de finanţare organizate de Centrul Naţional al Cinematografiei.

30
/06
/21

OPINIE Paradoxul ediţiei din 2021 a Premiilor Gopo a fost că gala s-a desfăşurat în condiţii aproape normale, chiar dacă în aer liber, dar nominalizările şi trofeele au vizat doar cele câteva filme lansate în 2020, un an dezastruos, în care cinematografele au fost mai mult de trei sferturi din timp închise.

24
/03
/21

OPINIE Atunci când un succes internaţional aduce câte un film românesc în atenţia unui public mai larg decât grupul cinefililor fideli, mulţi simt o nevoie irepresibilă de a comenta. Asta nu ar fi o problemă, dacă discursul nu ar cădea în miştocăreală, rostită pe un ton superior: „Vă spun eu cum stă treaba cu cinematografia română!”.

16
/02
/21

OPINIE Cinematografia română este aproape de un moment istoric – cel puţin o nominalizare la Premiile Oscar. În ciuda succesului internaţional uriaş, documentarul „colectiv” al lui Alexander Nanau a împărţit opinia publică din România. Unul dintre motivele de divizare – prezenţa lui Vlad Voiculescu. E bine, totuşi, când un film stârneşte valuri şi nu e primit cu indiferenţă.