DAUGHTERS. Poveștile fiicelor generației hippie
https://www.ziarulmetropolis.ro/daughters-povestile-fiicelor-generatiei-hippie/

INTERVIU Pe Teodora Velescu, Simona Dabija şi Georgeta Corca le vedem, la Centrul Naţional al Dansului, în „Daughters”, spectacol semnat de coregrafa Simona Deaconescu şi inspirat de motivaţiile şi modalităţile de expresie ale fiicelor generaţiei hippie, copilele teribile ale post-punkului.

Un articol de Alina Vîlcan|14 Octombrie 2019

Pe 19 și 20 octombrie, Centrul Național al Dansului prezintă Daughters, spectacol de Simona Deaconescu, care combină dansul, sunetul şi imaginea într-o manieră inedită, propunând astfel o întoarcere la forme de dans social specifice erei post-punk. Și pentru că Daughters este și un spectacol strâns legat de experiența personală a artistelor și de felul în care generațiile trecute ne influențează viziunea asupra propriului corp, despre atrăgătoarele fiice ale generației hippie am stat de vorbă cu Teodora Velescu, Simona Dabija și Georgeta Corca.

ID. Cine sunt Teodora Velescu, Simona Dabija și Georgeta Corca? Cum ați ales dansul și care sunt cele mai interesante întâmplări profesionale de până acum pentru voi?

Teodora Velescu: Ce pot spune cu certitudine despre mine este că dansul a făcut parte din viața mea, începând odată cu primii pași. Cred că dansul m-a ales pe mine și nu invers. Fiecare întâlnire vine cu întâmplări deosebite. Nu cred că pot numi una specifică, dar împreună formează artistul care astăzi sunt.

Simona Dabija: Sunt dansator și coregraf emergent. Dansul m-a bucurat dintotdeauna, fără a avea un antrenament riguros în acest sens. Abia la facultate pot spune că m-am plasat cu totul într-un context în care să studiez arta coregrafică, atât teoretic, cât și practic. De acolo s-au legat multe colaborări și prietenii. Aspectul cel mai frumos din această profesie este emoția. Descopăr un lucru nou de fiecare dată când lucrez la un spectacol și cu fiecare reprezentație. Nici o reprezentație nu e exact la fel, pentru că lucrăm cu energiile individuale, dar și ale spectatorilor. E un schimb care fluctuează inevitabil.

Georgeta Corca: Primul lucru pe care îl spun instinctiv despre mine este că sunt născută în Zărnești, imediat după revoluție. Aceste aspecte speciale îmi dau o parte de identitate și apartenența la ceva, orice ar putea însemna asta (râde). Cred că m-a ales dansul pe mine mai mult decât l-am ales eu pe el. E interesantă meseria mea pentru că niciun proiect nu seamănă cu altul și oamenii cu care lucrez sunt, de cele mai multe ori, speciali.

TEODORA VELESCU

DAUGHTERS și fiicele generației hippie. Despre ce este Daughters și ce este cel mai atrăgător la aceste „copile teribile ale post-punkului”?

T.V.: Cred că cel mai atrăgător la aceste fete este forța pe care o câștigă prin curajul de a fi ceea ce sunt, act ce necesită o vulnerabilitate asumată. Daughters reprezintă, în viziunea mea, feminitatea în complexitatea ei, prin destructurarea celor trei generații de femei aflate în conștiința fiecărei performerițe.

S.D.: Daughters este despre un univers alterat între ficțiune și realitate. Noi îl locuim și încorporăm lucruri care chiar ni s-au întâmplat în viețile personale sau am fi vrut să se întâmple.

G.C.: Aceste copile teribile sunt suspendate într-o lume neomogenă, aflată la intersecția altor curente puternice… La fel ca și noi. Ele (noi) reprezintă (reprezentăm) o generație care nu mai poate să tacă, o generație protest-concert, o generație puternică, căreia nu îi e frică de propria vulnerabilitate.

O ÎNTOARCERE la forme de dans social specifice erei post-punk. Despre ce este vorba, mai exact?

T.V.: Formele de expresie prin dans la nivel social se manifestă în special în contexte precum concerte, petreceri etc. Am studiat mișcările specifice perioadei, iar acestea au servit ca un substrat întregului material coregrafic.

S.D.: Este mai degrabă vorba despre o anumită atitudine care jonglează între putere și fragilitate.

G.C.: Unul dintre stilurile de dans specifice universului post-punk a fost headbanging-ul. Eu am dat din cap într-o manieră zbuciumată, violentă chiar, toată adolescența, la concerte, în baruri și cluburi sau acasă, așadar nu îmi este străin. În Daughters, îl împingem atât de departe, încât ajunge chiar o formă de meditație, de transă indusă, care reușește să blureze granițele fizice ale corpului, folosindu-ne de iluzii vizuale.

EXPERIENȚE PERSONALE. Cum se reflectă experiențele voastre personale în acest spectacol? Cum regăsim aici felul în care generațiile trecute ne influențează viziunea asupra propriului corp?

T.V.: Textul este bazat pe experiențe personale, împletit cu întâmplări fictive, imaginate de fiecare dintre noi. Corpul este o unealtă inedită, iar felul în care înmagazinăm și accesăm informații este încă un parțial mister. Spectacolul se construiește în jurul a trei femei, corpuri, euri care, fără experientele acumulate până în prezent, nu ar fi ceea ce sunt, în consecință și rezultatul fiind altul.

S.D.: Ne-am ascultat mult poveștile personale ale generațiilor din care ne tragem. Ne-am amuzat și de multe ori ne surprindea asemănarea dintre anumite povești. Le-am pus pe tavă, ni le-am împrumutat una alteia, ni le-am reinventat și le exprimăm în nuanțe diferite. Într-o anumită măsură, experiențele personale pe care le-am împărtășit ne omogenizează, dar evidențiază și personalitatea fiecăreia dintre noi.

G.C.: Toate experiențele personale sunt tipărite în corp, așadar atunci când te miști ești, mai mult sau mai puțin direct, influențat de ele. În procesul de lucru, plecând de la corp, am selectat câteva amintiri personale încărcate emoțional care s-au concretizat în frânturi de text. Nu am acordat atât de multă atenție acestui aspect înainte de a lucra la Daughters, dar după ce am aruncat o privire mai atentă am tras multe concluzii referitoare la impactul pe care generațiile precedente l-au imprimat în mine. Numai dacă mă gândesc că bunica mea a fost sudor, iar mama mea a lucrat toată viața într-o fabrică de armament deja îmi elucidez câteva din întrebările la care ani de-a rândul nu am găsit răspunsuri.

SIMONA DABIJA. Foto: Simona Deaconescu

DANS, ÎN MILENIUL III. Cum vedeți dansul în lumea noastră de acum și, mai ales, în România mileniului III? Cât loc este pentru dans în spațiul nostru artistic și de ce ar fi bine să fie?

T.V.: Dansul a fost și va rămâne o necesitate umană de bază. În epoca vitezei, cred că este și mai necesar, deoarece implică o „deconectare” de la mediul virtual și o reconectare cu prezentul și, mai mult decât atât, cu spațiul interior, cel emoțional. În România există loc pentru dans, dar este nevoie și de voință. Dezvoltarea pe acest nivel va demara cu adevărat doar atunci când întregul sistem se va restructura și se va îndrepta înspre acest scop. Acum ea există, dar doar la nivel micro, fără prea mult ajutor, ba chiar piedici, de la cei sus-puși.

S.D.: Într-o imagine de ansamblu, dansul se dezvoltă treptat în tot mai multe direcții și în România. E destul de dificil să se dezvolte fără susțineri financiare și promovare care să atragă public cât mai divers. Consider că putem construi spectacole în care să oferim o cheie de citire sinceră și accesibilă pentru o satisfacție artistică atât pentru creatori, cât și pentru spectatori.

G.C.: Dansul contemporan se cam chinuie să existe pe piața din București; de restul tării nici nu mai pomenim. Se fac eforturi și sacrificii mari din cauza bugetelor mici care, din păcate, se tot micșorează, deși cererea publicului crește.

GEORGETA CORCA

ARTISTE CARE INSPIRĂ. Pentru că vorbim despre un spectacol care aduce în fața publicului trei artiste, v-aș întreba care sunt dansatoarele (din toate timpurile) care v-au inspirat/vă inspiră pe voi? De ce ele, ce au aparte?

T.V.: Alina Cojocaru este un exemplu pentru mine, încă din copilărie. Este o dansatoare care prin multă muncă, determinare și sacrificii și-a creat un nume într-o meserie dură, păstrându-și modestia, candoarea și sensibilitatea.

S.D.: Sincer, nu am preferințe. Îmi place să mă las inspirată de tot felul de oameni: coregrafi, dansatori, artiști vizuali, fotografi. Enumăr câțiva dintre ei: Peeping Tom, Alexander Ekman, Fighting Monkeys, Olafur Eliasson, Bill Durgin.

G.C.: Voi alege totuși un artist, și nu o artistă. Sergiu Matis este un coregraf și performer născut la Cluj și stabilit în Berlin de câțiva ani buni. El a dezvoltat o practică performativă care gândește corpul în mișcare, numită Visible Thinking Body, iar când performează efectiv nu îți poți lua ochii de la el.

DE VĂZUT. Dincolo de Daughters, unde vă mai vedem acum sau în viitorul apropiat?

T.V.: În prezent colaborez cu Linotip – Centru Independent Coregrafic. Acolo mă puteți vedea în BASMa Curată, Babel, Nesomn și Promised Land.

S.D.: Colaborez cu Linotip în trei spectacole: BASMa Curată (c. Arcadie Rusu), cu care pe 9 noiembrie ajungem la Ploiesti; Femei contemporane (c. Ioana Marchidan), programat pentru 21 și 28 octombrie; Stabat Mater (regia: Amalia Olaru), pe care îl jucăm pe 26 octombrie, la Brasov. La Teatrul Odeon, joc în Kafka. 5 vise (r. Dragos Galgotiu), a cărui următoare reprezentație va fi pe 27 octombrie.

G.C.: Joc alături de Paul Herzfeld într-o producție marca Linotip – Centru Independent Coregrafic, un spectacol de circ contemporan intitulat Unu’ pe față Unu’ pe dos. Vă așteptăm cu drag la Linotip pe 17 și 18 noiembrie, de la 20:00!

COTIDIAN. Cum arată cotidianul fiecăreia dintre voi, cât timp alocați dansului, cât timp vă rămâne pentru voi și ce vă place să faceți când nu aveți nimic de făcut?

T.V.: În timpul liber mă odihnesc. Investesc timp în regenerarea țesuturilor, în special în perioade de lucru intens. Totodată am început anul I de master, la UNATC, secția Coregrafie și Performanță în Dans, și învăț pentru a deveni profesor acreditat.

S.D.: Aloc dansului în medie 6-7 ore pe zi. Sigur, sunt și perioade mai puțin active, dar e un risc pe care mi l-am asumat. În timpul liber, mă relaxez vizionând spectacole de teatru sau de dans, uitându-mă la filme și citind cărți pe care, din lipsă de timp, le-am abandonat.

G.C.: Sunt perioade în care lucrez intens și nu am timp pentru nimic altceva și sunt perioade în care spectacolele din care fac parte fie se programează mai rar, fie sunt eu accidentată, fie prea pretențioasă, fie nu sunt audiții, pentru că nu sunt producții noi, pentru că nu sunt bugete etc; în aceste perioade mă întorc acasă. Acolo citesc, mănânc bine, petrec timp cu familia și prietenii, alerg în pădure până uit de tot… Zărnești e un loc fain!

SFATURI PENTRU AMATORI. Ce i-ați spune cuiva căruia îi place dansul, care și-ar dori să danseze, dar nu îndrăznește să se înscrie la un curs de dans sau nu găsește timp pentru asta? Cum ne poate ajuta dansul?

T.V.: Orice întâlnire cu propriul corp este benefică pentru menținerea un stil de viață sănătos. Dansul, mai mult ca orice alt tip de mișcare, aduce beneficii atât la nivel corporal, cât și la nivel mental. Acesta reduce stresul, crește nivelul de serotonină și ajută la dezvoltarea unor noi conexiuni neuronale în zone ce implică funcții de execuție precum memoria de lungă durată și spațializarea. Totodată, este o activitate socială ce implică interacțiune, fapt ce s-a dovedit că reduce riscul demenței.

S.D.: S-a demonstrat științific faptul că, prin dans, corpul secretă endorfine care au, prin structura lor chimică, un efect de relaxare/bucurie. Paradoxal, prin efort te relaxezi și te echilibrezi mental, corporal. Mulți oameni apelează la dans pentru a-și calma mintea și corpul la sfârșitul unei zile. Pentru adepții mișcării, sfatul meu este să încerce tot mai multe forme de dans (yoga, capoeira, dans contemporan ș.a.) și să-și lase corpul să se bucure de doza de mișcare măcar o oră pe zi.

G.C.: Just go for it! E cool, distractiv și sănătos!

Aceste copile teribile sunt suspendate într-o lume neomogenă (…). La fel ca și noi. Ele (noi) reprezintă (reprezentăm) o generație care nu mai poate să tacă, o generație protest-concert, o generație puternică, căreia nu îi e frică de propria vulnerabilitate. (Georgeta Corca, despre Daughters)

Biletele sunt disponibile on-line pe Kompostor.ro:

19 octombrie – https://www.kompostor.ro/10692

20 octombrie – https://www.kompostor.ro/10693

14
/10
/19

INTERVIU Pe Teodora Velescu, Simona Dabija și Georgeta Corca le vedem, la Centrul Național al Dansului, în „Daughters”, spectacol semnat de coregrafa Simona Deaconescu și inspirat de motivațiile și modalitățile de expresie ale fiicelor generației hippie, copilele teribile ale post-punkului.

07
/10
/19

Unul dintre cele mai puternice filme autohtone ale toamnei este „Arest”, în regia lui Andrei Cohn, care spune povestea unui intelectual torturat într-o închisoare comunistă din România anului 1983. În rolurile protagoniștilor, actorii Alexandru Papadopol și Iulian Postelnicu.

12
/09
/19

INTERVIU Unul dintre cei mai apreciați regizori ai Noului Val, Corneliu Porumboiu vorbește despre cum și-a realizat cel mai nou film, „La Gomera”, acum în cinematografe, despre rolul Cannes-ului, despre tema limbajului, despre diversitatea cinematografiei române și despre importanța stilului.

06
/09
/19

Invitată a celei de-a şaptea ediţii a Alba Iulia Music & Film Festival (30 august - 1 septembrie), eveniment organizat de TIFF, Maia Morgenstern a vorbit, la o întâlnire cu publicul, despre cinema, despre cum a ajuns actriţă, despre „Balanţa” şi Lucian Pintilie, despre generaţii şi despre seriale.

26
/08
/19

Cine nu-l știe pe Marius Manole.. nu prea e dus pe la teatre. E un om la fel de asumat și pe scenă, și în afara ei. Acum când, până la deschiderea stagiunilor doar spectacolele independente sunt active, am vorbit cu el despre o situație „ba-n căruță, ba-n teleguță” din teatru. Cu năduf și cu dragoste.

Page 1 of 3412345...102030...Last »