Eric Clapton: „Ultimii zece ani au fost cei mai buni din viața mea”
https://www.ziarulmetropolis.ro/eric-clapton-ultimii-zece-ani-au-fost-cei-mai-buni-din-viata-mea/

Povestea vieţii celui care figurează pe locul al doilea în topul revistei „Rolling Stone”, pe lista celor mai buni 100 de chitarişti din lume, este o lecţie vie de sinceritate, despre cum l-a salvat o chitară în lupta cu drogurile şi alcoolul.

Un articol de Monica Andrei|3 mai 2017

A crezut până la 9 ani că adevărata mamă îi era soră. M-am născut în mare secret în dormitorul de la etajul casei, în 30 martie 1945, iar bunicii m-au crescut ca pe propriul copil”, declară în Autobiografia” sa. Femeia încântătoare și rece, plină de șarm, cu păr castaniu, era măritată cu altul când ajunge acasă cu vaporul. Împărțea cadouri în familie și Eric o întreabă subit dacă îi poate spune mamă. Cred că, după tot ce au făcut pentru tine, e mai bine să continui să le spui mamă și tată bunicilor tăi!”, îi răspunde tăios cea care i-a dat viață. „M-am simțit total respins. Deși încercam să înțeleg ce-mi spusese era peste puterile mele. Mă așteptam să mă ia în brațe, să mă ia cu ea de unde venise. Dezamăgirea mea era de nesuportat, s-a transformat în ură și mânie.”

Prima chitară, prima experiență sexuală și multă muzică

Eric Clapton nu și-a cunoscut niciodată tatăl. A copilărit în Ripley, un sat în Regatul Unit al Marii Britanii, într-o casă parte dintr-un azil, cu niște camere mizere și veceu în fundul curții. Respins de mama reală, posomorât și retras, se atașează de labradorul negru, îl inventează pe Johny Malingo, un prieten fictiv căruia nu-i păsa de nimic și mătura totul din jur cu brutalitate. Desenează, trage primul fum de țigară în piept, fură mere de pe proprietatea unei stele de cinema, asculta sâmbătă seara muzica lui Elvis Presley la clubul satului printre adulți, cântă la flaut și primește întâiul premiu. Găsindu-și refugiu în muzică declara jurnalului său: „Muzica avea efect vindecător asupra mea și am învățat să o ascult cu toată ființa. Am descoperit că putea să elimine toată teama și confuzia legate de originea mea”. Era adolescent când vede o emisiune la televizor cu artiști americani, acasă la un coleg de clasă. „Atunci am văzut pentru prima data o chitară. Jerry Lee Lewis cânta. Mi se părea că e un instrument venit din altă lume și mi-am spus: Acesta este viitorul meu, asta vreau să fac.“

Ca să scape de gura lui, bunicii îi cumpără prima chitară în rate pe care-și scrie „Lord Eric”, așa cum făceau trubadurii. Cu niște bani luați din poșeta bunicii își cumpără dintr-o piață de vechituri o chitară potrivită pentru muzica folk, pictată cu o femeie goală. Cântă prin cluburi și devine idolul tuturor englezilor. Fanii din Marea Britanie inscripționează pereții metroului din Londra: „Clapton este Dumnezeu!”.

Pe la 13 ani a terminat-o și cu școala. Înscris la la cursurile Școlii de Artă din Kingston, lipsește de la cursuri, are note slabe, este exmatriculat după un an. „Sexul era singura mea distracție în afara muzicii și pe atunci începusem să explorez foarte serios lumea blues-ului. Eram prea timid, aveam tendința să asociez sexul cu pedeapsa, cu ceva rușinos și stânjenitor, sentimente care mi-au marcat viața sexuală mulți ani. Mi-am pierdut virginitatea cu o fată pe nume Lucy, mai mare ca mine, al cărei prieten era plecat din oraș. Eram îngrozit și stângaci, dar ea m-a ajutat cu multă răbdare. Ne-am despărțit dimineața, deși ne-am văzut de multe ori, n-am mai vorbit despre ce s-a petrecut atunci.”

Nu mai avea de gând să meargă la școală, muncea alături de bunicul său, ca zidar, apoi tâmplar, pe bani puțini și băutură gratis. Din șantier ajungea pe scenă plin de moloz și cânta la chitară. Își cumpără prima chitară adevărată și serioasă, un Gibbson E S-335 roșu precum cireașa”. Citește opera lui Baudelaire, descoperă scriitorii americani, vizionează filme franțuzești și japoneze, își trăiește aventurile. Viața lui sexuală era o chestiune legată de o cucerire trecătoare, în niciun caz rezultatul unei relații de dragoste. Pleacă în turneu cu mașina prin Europa. La petrecerea de majorat, schimbă costumul de gorilă cu cel de pinguin, fumează 20 de țigări deodată, se îmbată.

Prima casă, droguri, alcool, muzică și femeia vieții lui

Avertizat că figurează la poliție în lista drogaților, își cumpără prima vilă la Hurtwood, un loc uitat de lume pe un deal, cu grădină de palmieri și aer mediteraneean. Își decorează casa se mută, circulă cu motocicleta și visează la o nouă formație. Improvizează în casă un mic studio, repetă cu Steve Ginger și Rick Grech, fondează grupul „Blind Faith” („Credința oarbă”). „Subliminal, ambiția mea era de a vedea grupul meu de a vedea grupul nostru devenind cel mai grozav din Anglia”. După un turneu în Scandinavia, totul se sfârșește cu dezintegrarea trupei. Albumul lor îi propulsează în topul american.

eric

Alice Ormsby-Gore și Eric Clapton

O cunoaște pe Alice, fata care se îndrăgostește de el. Avea 16 ani, era de-o frumusețe ca din poveștile arabe. Diferența de vârstă și de categorie socială era mare, căci ea făcea parte din aristocrația engleză, iar muzicianul nu dorea să se implice în viața ei socială. Se droghează împreună, tatăl fetei îi trimite pe amândoi la dezintoxicare, apoi locuiește o vreme la ferma familiei lui Alice, unde bea împreună cu fratele ei. Pleacă în America și înregistrează un disc.

Obsesia pentru Pattie, de care se îndrăgostește, îl determină să scrie cântecele care au apărut pe albumul Layla”, înregistrat la Miami. „Eram convins că atunci când va asculta albumul cu referire la situația noastră, avea să fie atât de copleșită de strigătul meu de iubire, încât îl va părăsi pe George, venind să stea cu mine pentru totdeauna”. Șantajul sentimental sortit eșecului și moartea bunicului îl determină să se izoleze acasă. Trece de la cocaină la heroină, bea alcool, mănâncă multă ciocolată, se îngrașă, urcă pe scenă drogat. Stilul de viață îl ruinează financiar. Muzica îl salvează din nou. Pleacă în turneul de 40 de concerte, trăiește aventuri de o noapte, bea și se droghează enorm.

Relația lui cu Pattie era construită pe aventură la beție. Când ea divorțează de soț și se căsătorește cu Eric în 1979, el se refugiază în alcool și sedative. Nevasta rămâne acasă, el pleacă în turneu. După 57 de spectacole în SUA, mult alcool cu droguri și 3 ulcere perforate, Eric Clapton ajunge pe un pat de spital. Medicii îi vindecă ulcerul, nu și alcoolismul. Se internează de două ori în cel mai bun centru de tratament pentru alcoolism, la Hezeldern, o clinică ca o închisoare unde ziua începea cu rugăciuni, micul dejun, apoi o serie de activități, terapii de grup, conferințe, teste psihologice și exerciții, prânzul și cina, iar la finalul zilei te prăbușeai în pat, într-o stare de epuizare”, pe lângă tratamentul administrat.

Se întoarce acasă, unde-l aștepta femeia care-l iubea și care-și dorea un copil cu el, dar muzicianul se apucă de pescuit, apucă sticla cu rom, bea moderat, colaborează cu Phil Collins, pleacă iar în turneu. Știam că un copil era ultimul lucru care putea să ne țină împreună, așa că, în secret, speram să nu i se realizeze visul, indiferent cât de mult o iubeam, simțeam nevoia să plec din nou”. Drogurile, alcoolul, depresia, plecatul des de acasă, o determină pe soția lui să se arunce în brațele unui fotograf. Gelosul respins vrea să divorțeze nu înainte de a-i trimite fotografului o scrisoare prin care-l anunța ca Pattie era marea dragoste a vieții lui. “Plin de dubii, așa cum am fost toată viața, și cum voi continua să fiu, a fost o perioadă dificilă pentru mine. Ne-am chinuit un timp împreună dormind în camere diferite și târându-ne viața separat, apoi de ziua ei mi-am pierdut cumpătul și am dat-o afară din casă. A fost un act crud și după câteva zile regretam. Îmi tot aminteam primele zile împreună. Pattie și-a găsit un apartament. O vizitam săptămânal și ne purtam civilizat unul cu altul. Am rămas în Hurtwood, bând cât mai puțin deși ocazional luam parte și la orgii de pomină. Mă simțeam ca în iad, nu știam care va fi deznodământul.”

O doamnă misterioasă care știa tot despre viața lui sentimentală, îi telefonează dându-i sfaturi despre cum ar putea să-și aducă nevasta acasă, îmbăindu-se într-o infuzie de plante și rostind o formula magică la miezul nopții. Ritualul era complicat, îngrozitor, așteptarea grea, Patti nu dădea semne de împăcare. Ca vraja să fie dusă până la capăt, i se propune să facă sex cu o virgină. Beat și disperat, Eric Clapton renunță să-și mai aducă nevasta acasă, numai să nu mai aibă de-a face cu o virgină nebună și vrăjitoare trecută de 40 de ani, care-i telefona regulat.

Criza de la mijlocul vieții, un copil mort și Melia

Prietena Yvonne îl anunța printr-o scrisoare că este însărcinată cu el, păstra copilul, fără să-i ridice pretenții. Viața lui se rezuma la droguri, alcool și multă muzică, căci numai muzica a fost acolo doar pentru el și nu l-a părăsit nici acum. Vreau să-mi exprim toată durerea prin muzică”, declară jurnalului, unde mai adaugă după turneul din Australia: „M-am lăsat de LSD și sunt cu încrederea la pământ”. Tot atunci o cunoaște pe Lori, un fotomodel italian. Într-o zi, pe când locuiau împreună și ea era plecată, răscolind prin casă, îi găsește albumele. Fata se pozase alături de actori, fotbaliști, oameni de afaceri. Plin de dubii o părăsește. Ajunge pe înserat în Anglia. După un timp, fotomodelul îl anunță telefonic că va naște un băiat. Se mută împreună în Londra într-un apartament. Pe când fiul lui avea trei ani aterizează de la etajul 49 pe acoperișul unei clădiri. Împietrit de durere citește telegrame de condoleanțe primite din toată lumea. După moartea lui Coner compune Tears in heaven”, se împrietenește cu adolescenta Ruth, fiica lui și a Yvonnei, ce purta numele altui bărbat în buletin, pleacă toți într-o croazieră, apoi se întoarce acasă unde nu-l mai aștepta nimeni.

eric_clapton_and_pattie_boyd_image3

Eric Clapton și Pattie Boyd

După o căsătorie eșuată, multe amante, un copil mort, internat de două ori într-un centru de dezintoxicare, depresivul care apuca des drogurile și alcoolul, decide să se sinucidă. Înghite valium și se face de râs, căci metoda era folosită doar de către femei. Își revine, cade în genunchi, cere ajutor prin rugăciune.

Avea 40 de ani și trecea prin criza de la mijlocul vieții. O altă femeie îl hărțuiește telefonic amenințându-l că este însărcinată cerându-i bani, Lili Zanuck îi propune să facă coloana sonoră a filmului Rush”, Luciano Pavarotti îl invită să cânte în concertul dat în beneficiul copiilor din zonele afectate de război. Alice care purta veninul adunat în urma dragostei neîmplinite pentru Eric se sinucide. Trecuseră atâția ani de când se cunoșteau, își dăduse seama că-i făcuse mult rău fără să vrea. Când se credea pierdut și nu mai aștepta nimic o cunoaște pe Melia Mc Enery, femeia perfectă pentru el. După niște ani se căsătoresc în secret, la botezul primei fetițe, în 2001. Astăzi, Eric Clapton are 4 fete, o familie minunată și trăiește la Londra.

Muzica supraviețuiește în orice condiții

Eric Clapton este întruchiparea vie a muzicii. Numele său pe afiș umplea sălile în Marea Britanie, apoi în lume, încă din 1960 când a fost invitat să cânte alături de Jim Hendrix, Rolling Stones și Bob Dylan. „Era tulburător că puteai lega prietenii cu suflete pereche și acesta este unul dintre lucrurile care m-au făcut să devin muzician”. Tot în acel an este invitat să deschidă concertele de Crăciun susținute de The Beatles, la Londra. „Beatlesii erau cu totul altceva, m-am întâlnit cu ei în spatele scenei, la Odeon. Îmi amintesc că au cântat Yesterday. Se pare că le plăcea cum cânt. Am discutat mult despre muzică. Mi-au arătat colecția lor de chitare Gretsch și eu am prezentat colecția mea de coarde subțiri.”

O vreme cântă și face turnee alături de cuplul Delaney și Bonnie. Odată cu fondarea grupului Cream devine star internațional. Imaturitatea, orgoliile de moment au dus la destrămarea trupelor înființate.

Cu Bob Dylan, cel care a luat premiul Nobel în 2017 pentru literatură, s-a întâlnit într-un concert în 1960. Era timid, nu impunea nimănui nimic, abia i-a vorbit, apoi a dispărut în Spania. Au colaborat abia din 1975 pentru albumul „No reason to cry”. Prietenia lor de-o viață a început la o beție, în cortul pe care Bob Dylan și l-a instalat în grădina studioului Malibu, unde au conceput și albumul amintit.

Cel care a fost celebrat de trei ori în Rock and Roll Hall of Fame, pentru „The Yardbirds”, „Cream” și pentru întreaga sa carieră solo, s-a clasat pe locul al doilea în lista revistei muzicale „Rolling Stone” în topul „100 Greatest Guitarists of All Time”.

Deținătorul a unui Premiul Emmy (2008), 11 premii Grammy, 25 discuri de aur și 20 discuri de platină, după un turneu mondial de un an, se confesează jurnalului intim: „Ultimii zece ani au fost cei mai buni din viața mea. Au fost plini de dragoste și de un profund sentiment de satisfacție, nu pentru ceea ce consider că am realizat, ci datorită lucrurilor cu care am fost binecuvântat. Am o familie iubitoare. Sunt neliniștit cu privire la viitor numai atunci când mă gândesc ce vor face copiii mei. Sunt surd și refuz să port aparatul auditiv. Sunt un mocofan desăvârșit și mândru de asta. Nimic nu-mi place mai mult decât să nu fac nimic. Am o durere cronică de șale și probleme cu digestia. Da, am fost pe drumuri toată viața și la sfârșitul fiecărui turneu am jurat că va fi ultimul. Sunt o mulțime de muzicieni pe care i-am admirat și imitat. Regret că n-am avut șansa de a cânta cu Ray Charles, un mare interpret de blues. Am avut ocazia să apar pe un album de-al lui prin 1980, dar interpretarea mea a fost înregistrată separat și mixată. Mi-ar fi plăcut să fiu în aceeași încăpere cu el și să-l acompaniez în timp ce cânta.

Cea mai rodnică relație a fost cea cu Buddy Guy. El a fost cel care mi-a indicat calea de urmat pe plan muzical. Nu l-am cunoscut niciodată cu adevărat pe Stevie Ray Vaughan. Am cântat de câteva ori împreună, dar a fost suficient pentru a-mi da seama de legătura dintre el și Jimmy Hendrix. Ambii parcă respiră muzică. Muddy Waters a făcut parte din viața mea până a murit, purtându-se ca un tată pentru mine, tată pe care nu l-am avut, mi-a vorbit serios despre moștenirea bluesului spunându-mi că sunt fiul lui adoptiv. Muzica își va găsi calea sa, fără afaceri, politică, religie, sau alte prostii care vine odată cu ea. Muzica supraviețuiește în orice condiții, la fel ca și Dumnezeu, este permanent prezentă. Nu are nevoie de ajutor și nu suportă piedici. Pe mine m-a găsit mereu și, cu binecuvântarea lui Dumnezeu, o va face și în continuare”. (Sursa: Eric Clapton, Autobiografie, Rao International Publishing Company, 2010)

Relația lui cu Patti era construită pe aventură la beție. Când ea divorțează de soț și se căsătorește cu Eric în 1979, el se refugiază în alcool și sedative. Nevasta rămâne acasă, el pleacă în turneu. După 57 de spectacole în SUA, mult alcool cu droguri și 3 ulcere perforate, Eric Clapton ajunge pe un pat de spital. Medicii îi vindecă ulcerul, nu și alcoolismul.



16
/03
/16

 „Ariel al pianiştilor” sau „Rafael al pianului”, cum i se spunea lui Chopin, fusese în copilăria şi adolescenţa sa adulatul saloanelor aristocraţiei poloneze din Varşovia, apoi al celor din Paris. Pe ecranul existenţei sale sentimentale s-au perindat cele mai seducătoare femei ale timpului său: Maria Wodzinska, Constanţa Gladkowska, Wanda Radziwiell, prinţesa Cezartoryska, Contesa Dellina Potocka şi, în cele din urmă, George Sand. 

16
/03
/16

La început a fost mânăstirea. Se spune că numele aminteşte de „cotrocire”, adică, acoperire, adăpostire ce i-ar fi fost grabnic necesară lui Şerban Vodă Cantacuzino. De ce? Pentru că se ferea din calea duşmanului său politic Duca vodă, căruia, în plus, îi pusese şi coarne.

14
/03
/16

BUCUREŞTIUL DE TOTDEAUNA Grecii sunt prezenţi la Bucureşti încă de la atestarea documentară a oraşului (1459). Sunt întreprinzători, negustori iscusiţi, oameni ce se fac repede utili. Căderea Constantinopolului, întâmplată în 1453,  înseamnă prăbuşirea Imperiului bizantin şi în acelaşi timp un exod al grecilor. Ţările române sunt un loc predilect iar capitalele lor, Bucureşti şi Iaşi, găzduiesc un număr sporit de la an la an.

09
/03
/16

Conform propriilor declaraţii - Memorii, Humanitas, 1991 -, Mircea Eliade s-a născut în urmă cu 109 ani („M-am născut la București, la 9 martie 1907”). Există totuși o notă de subsol a editurii care spune că data reală a nașterii lui Eliade este 28 februarie/13 martie 1907 (s.v.), conform actului de naștere descoperit și publicat de Constantin Popescu-Cadem în Revista de istorie și teorie literară în 1983

06
/03
/16

Basmele au un sâmbure de adevăr? În cazul lui Pake Protopopescu se pare că da. Licenţiat în Drept de la Paris (cu o teză despre Acţiunile cauzate de frică!), acest băiat de preot bucureştean ajunge primar şi îşi ia funcţia în serios.

04
/03
/16

ACTRIȚA DE LA PAGINA 1 Marcela Rusu, născută la Galaţi în 1926, a fost o femeie frumoasă şi iubită, care a ştiut ce a vrut de la viaţă. A cunoscut fericirea şi opusul ei, iar pe scenă a avut momente de succes. A fost căsătorită de trei ori, n-a avut copii, dar şi-a îndeplinit rolul de mamă - povestea prin interviuri - crescând doi nepoţi şi nişte câini pe care i-a botezat de fiecare dată „Gâlcă”, indiferent de generaţie. 

02
/03
/16

“Eu am rimat întotdeauna cu Teatrul «L.S. Bulandra» din Bucureşti”, îi plăcea Rodicăi Tapalagă să spună adesea. A fost Zoe din “O scrisoare pierdută”, Didina Mazu din “D’ale Carnavalului”, Sophie din “Dimineaţa pierdută”, Elena Andreevna din “Unchiul Vanea”. Este actriţa care se simțea feminină, iubită, frumoasă, puternică, atunci când era pe scenă.

28
/02
/16

Oraş al bucuriei, dar şi al nestatorniciei, Bucureştiul nu are un nume de stradă mai vechi de o sută de ani – cu excepţia Podului Mogoşoaii, croit la 1690 de vodă Brâncoveanu. „Uliţa mare”, „Podul de pământ”, „Piaţa puşcăriei”, „pe lacul Bulăndroiului” au fost, până în sec. XIX, repere suficiente pentru ca lumea să circule într-o urbe căreia un francez răutăcios i-a găsit etimologia numelui: Bucureşti, boue qui reste, adică noroi care rămâne.

22
/02
/16

“Este invazia imbecililor. Televiziunea a promovat idiotul satului faţă de care spectatorul se simţea superior. Drama internetului este că l-a promovat pe idiotul satului ca purtător de adevăr” - Umberto Eco . Cu puţin timp înainte de moartea sa, scritorul şi filozoful italian a criticat reţelele de socializare, într-o discuţie publică cu jurnaliştii italieni.

21
/02
/16

Testamentele dovedesc respect pentru proprietate dar relevă şi firea omului. De aceea, se transformă în adevărate profile sociale. Am ales patru testamente ale unor bucureşteni, doar destinaţia unuia mai poate fi zărită azi în oraş. Două au fost distruse parţial de comunişti. Unul a rămas de o factură mai specială pentru că grădina lui Dumnezeu e mare.

20
/02
/16

“Nu-mi fac griji. Cartea va dăinui. Citeşti tot timpul: citeşti în tren, în autobuz. Citeşti în parc. Citeşti când te plimbi şi chiar când faci dragoste poţi să citeşti. Cu computerul este mai greu... ” - Umberto Eco. Unul dintre cei mai mari scriitori contemporani s-a stins din viaţă, în noaptea de vineri spre sâmbătă. Autorul celebrului roman "Numele trandafirului" avea 84 de ani şi suferea de cancer, conform La Repubblica.

19
/02
/16

"Nu este nicio ruşine să te naşti prost. Ruşine e să mori prost." - Marin Sorescu / Astăzi, în ziua în care îl aniversăm pe Constantin Brâncuşi, se împlinesc 80 de ani de la naşterea scriitorului Marin Sorescu, considerat unul dintre cei mai mari scriitori români contemporani

18
/02
/16

Constantin Brâncuşi şi-a petrecut o bună parte din viaţă la Paris. În 1928, Nicolae Titulescu primea, pe malul Senei, o „lecție de Brâncuși”. Genialul sculptor s-a născut într-o zi de 19 februarie (1876), la Hobiţa, în județul Gorj.

14
/02
/16

Ziarul Metropolis inaugurează astăzi o rubrică nouă, despre Bucureștiul de totdeauna, ținută de istoricul Georgeta Filitti. În primul episod aflăm despre tratamentele folosite în secolul al XIX-lea (lipitori, praf de gîndaci, fântânica) și despre medicamentele descoperite la începutul veacului trecut (carbaxin, spirulină, moldamin).