Pe 1 noiembrie, la Palatul Bragadiru, ONJ va prezenta discul colectiv „Rituels”. Jazz viu, proaspăt, ofertant, cu muzicieni tineri dar şi experimentaţi, pe baza unor texte şi ritualuri străvechi, interpretate muzical în contemporaneitate.
Un articol de Cristina Enescu Aky|28 octombrie 2022
După ce a concertat pe scenele festivalurilor de jazz de la Sibiu și Ploiești, Orchestra Națională a Franței (ONJ) va prezenta și la București lucrări din albumul Rituels. Prestigioasa orchestră, creată acum 36 de ani la inițiativa Ministrului Culturii de atunci, este unică în felul său. Directorul muzical al orchestrei se schimbă o dată la 5 ani, astfel că, de-a lungul istoriei sale, ONJ a prezentat 12 proiecte artistice diferite și a înregistrat 30 de albume. Orchestra a contribuit semnificativ la promovarea culturală a jazzului în interiorul și în afara Franței, catalizând și promovând o vastă selecție de muzici noi.
Chitaristul, compozitorul și dirijorul Frédéric Maurin conduce această orchestră din 2019. El este și fondatorul, dirijorul și compozitorul trupei de jazz contemporan Ping Machine (formată în 2005), care include muzicieni tineri și a abordat printre altele proiecte în care s-a folosit informatica muzicală. Un pasionat de jazz, muzică spectrală și „iluzii sonore”, Maurin consideră că muzica este înainte de toate o experiență sensibilă care trebuie să faciliteze fiecărui ascultător accesul către propria imaginație.
Cea mai mare parte din ceea ce și-a propus Frédéric Maurin în calitate de conducător al acestei orchestre (exceptând ceea ce a fost modificat din cauza pandemiei) a fost realizat: programe cu și pentru tineri (inclusiv Orchestre des Jeunes de l’ONJ – Orchestra de Tineret a ONJ), o mai mare incluziune în componența orchestrei (sunt mai multe femei în componență acum decât oricând în istoria ONJ), Dracula – primul show live pentru tineri din istoria orchestrei, dar și comisionarea multor lucrări noi, colaborări cu muzicieni și artiști din alte zone ale artelor și, în general, promovarea muzicii prin concerte dar și proiecte educaționale și culturale.
Albumul Rituels este creația a 5 compozitori (Frédéric Maurin, Camille Durand, Sylvaine Hélary, Grégoire Letouvet, Leïla Martial), cu 13 muzicieni și 4 voci, pe baza volumului „Les Techniciens du sacré” a lui Jerome Rothenberg – volum ce include texte antice din diferite tradiții (de la cântece maori sau altaice la ceremonii indiene și africane, imnuri egiptene și peruane etc.) care vorbesc despre experiențele esențiale ale vieții noastre, care dau unicitate umanității.
În preambulul revenirii ONJ la București, Frédéric Maurin ne-a vorbit despre relevanța, provocările și oportunitățile jazz-ului astăzi, despre atragerea publicului tânăr, colaborarea muzicii cu alte arte, dar și albumul ce va fi prezentat la Palatul Bragadiru. Va fi un concert ca o invitație de a descoperi nuanțe și experiențe ale jazzului pe care poate nici nu vi le imaginați, alături de o orchestră care, din mai multe motive, nu merită ratată.
Frédéric Maurin
Ce a adus ghitaristul și compozitorul Frédéric Maurin Orchestrei Naționale de Jazz a Franței de când o conduce?
Am încercat în primul rând să dau piblicului șansa de a avea acces la un repertoriu mai larg, motiv pentru care am încercat să variez programul ONJ comisionând numeroase lucrări către diferiți compozitori. Apoi, am încercat să ne întoarcem la un format mai amplu, pentru că în ultimii ani Orchestra și-a înjumătățit numărul de muzicieni. De asemenea, am creat un program pentru tineri, cu o orchestră formată din tineri (Orchestra de Tineret a ONJ) dar și un eveniment în premieră: un concert pentru copii. Am lucrat mult în direcția incluziunii și educației, spre exemplu am cântat în închisori și în școli. O altă schimbare este că, pentru prima dată în cei 36 de ani de existență, acum aproape jumătate dintre muzicienii noștri sunt femei.
Din păcate, pandemia ne-a împiedicat să fac tot ce mi-am propus, au existat și programe pe care a trebuit să le anulăm sau amânăm. În 2023 vom avea însă un proiect nou, în care vom aduce laolaltă muzica și artele digitale. Acest amestec al formelor de artă nu e ceva nou, se face de când lumea, dar e un lucru benefic deoarece e un mod de a accesa un public mai larg – iar pentru noi asta este foarte interesant. Multe persoane nu vin niciodată la concerte de jazz pentru că au senzația că această muzică nu este pentru ei. De aceea, mixarea artelor poate fi o modalitate de a face oamenii să se deschidă spre experiența unor muzici noi. Iar la nivel artistic e foarte interesant să încercăm să găsim limbaje comune cu diferite tipuri de public.
Jazz-ul (chiar și pentru cei care știu puține despre el) e cunoscut ca un gen mustind de numeroase nuanțe și influențe. Ce anume dă însă personalitatea unei anumite orchestre de jazz?
În primul rând să nu uităm că jazzul este o muzică ce se reinventează permanent. Jazzul pe care îl poți asculta astăzi nu este cel de acum 30 sau 60 de ani. Desigur, la fel ca în cazul muzicii clasice, sunt abordate frecvent și repertorii trecute, o facem și noi, însă jazzul este în esență o muzică despre a fi prezent în timpul tău și să te exprimi în acel context, cu toate influențele existente la momentul respectiv. Originalitatea unei orchestre vine așadar în primul rând din capacitatea sa de a surprinde l’air du temps, modul în care lucrurile există și evoluează în acel timp. Iar pentru asta trebuie să găsești muzicieni care sunt deschiși și nu se auto-limitează. O mare parte din muzicienii scenei de jazz sunt dispuși să încerce formule noi, sunt bucuroși să caute noi modalități de exprimare muzicală. Asta dă personalitate unei orchestre, cred.
Care e povestea acestui nou disc, RITUELS, pe care îl veți prezenta la Palatul Bragadiru pe 1 noiembrie?
Rituels este despre încercarea noastră de a exprima ideea că muzica a existat dintotdeauna în viața oamenilor, e ceva specific nouă, dar și faptul că locul muzicii în istoria umanității a fost mereu legat de diferitele ritualuri ale vieții. Așadar, împreună cu ceilalți compozitorii de pe acest disc, am lucrat pe baza unei cărți numite Les techniciens du Sacre, care e o colecție de texte vechi ce vorbesc despre lucruri etern valabile pentru oameni. Aceste texte ne-au inspirat să compunem un fel de album de concept (cum se făcea pe la sfârșitul anilor 1960 și anii 1970), adică am încercat să construim un program muzical ca niște ritualuri muzicale ale dimineții, ale după-amiezii, serii, dar oamenii le pot asculta și ca muzici ale unor ritualuri ale anotimpurilor sau ale unor etape de viață. Am folosit unele din aceste texte ca să construim un fel de călătorie muzicală imaginară a unor ritualuri de viață. Am fost 5 compozitori în echipă, deci a trebuit să găsim cumva un limbaj muzical comun, și cred că am reușit.
Cum arată publicul de jazz de astăzi? Și, de fapt, cum credeți că se raportează acest gen la cultura și vremurile complexe de astăzi?
În jazz, ca și alte genuri muzicale mai puțin conectate la industria muzicală de astăzi, principala provocare este cum să ajungem la public. E adevărat că majoritatea fanilor jazzului sunt persoane mai în vârstă, asta și pentru că e o muzică greu de ascultat la radio – și încă și mai puțin la televizor (în Franța, spre exemplu, nu auzi niciodată jazz la TV, e imposibil). Sigur că există și astăzi tineri care ascultă jazz, dar în principal publicul e format din oameni din mediul urban și universitar. Iar multe alte categorii de public sunt tot mai dificil de atins, iar asta pe noi ne preocupă constant.
În Franța probabil avem o mai mare problemă din acest punct de vedere. Spre exemplu, am cântat în Statele Unite și în Canada recent, și am avut plăcuta surpriză să constat că publicul este mult mai tânăr decât ne așteptam. Sperăm să descoperim un public similar și la concertele din România.
Prin urmare, trebuie să ajungem la categorii mai largi și mai tinere de public pentru a le stârni curiozitatea și interesul. Tocmai de aceea în cadrul ONJ suntem foarte activi în diferite programe cu școli și licee, dar și în colaborări cu alte zone artistice.
Mi se întâmplă nu de puține ori ca, după concerte, să vină oameni la mine și să-mi spună cu mirare „Ah, dar e jazz ce ați cântat? Chiar mi-a plăcut, deși în general nu îmi place jazzul.” Multe persoane au o imagine greșită despre jazz, se gândesc că este doar o muzică veche, precum cea din anii 1950 spre exemplu. Sunt convins că, prin proiectele ONJ, putem să creăm conexiuni cu publicul tânăr, pentru că le putem prezenta o altă imagine și experiență a jazzului – care nu este deloc o muzică doar pentru vârstnici, și în plus este creată și cântată de mulți oameni tineri.
Pentru multe informații despre concert și pentru a cumpăra bilete accesați acest link.
Cover foto credit: S. Gripoix
Palatul Bragadiru din București
