Ghid de orientare printre filmele noi de la TIFF 2019
https://www.ziarulmetropolis.ro/ghid-de-orientare-printre-filmele-noi-de-la-tiff-2019/

PREVIEW Zece zile de proiecţii şi 170-180 de filme de lungmetraj pot speria chiar şi un cinefil exersat, prin multitudinea de opţiuni. Aşa că am gândit un scurt ghid de orientare, axat pe cele mai atractive filme noi, pentru cea de-a 18-a ediţie a TIFF, care va începe vineri la Cluj-Napoca.

Un articol de Ionuţ Mareş|28 mai 2019

S-a întâmplat în ultima perioadă ca unii amici și cunoscuți să mă întrebe ce filme aș recomanda din programul de anul acesta al TIFF (31 mai – 9 iunie). E firesc și chiar necesar să îți faci un plan minimal înaintea unui festival atât de mare, când opțiunile sunt numeroase, când vrei să vezi măcar o parte din ce contează și când riscurile de a nimeri la titluri dezamăgitoare nu e nici el de neglijat.

Evident, fiecare cinefil e cu interesele și gusturile lui, iar descoperirile de filme despre nu știai nimic sau de la care nu aveai așteptări sunt printre cele mai plăcute experiențe la un festival. Așa că și riscul e deseori de dorit.

Prin urmare, ghidul informal pe care l-am conceput nu poate fi decât subiectiv și orientativ. M-am concentrat doar pe filme noi (filmele vechi, cele mai multe clasice, sunt mai ușor de ales) și am inclus atât titluri pe care am avut șansa să le văd deja, cât și titluri pe care îmi doresc să le văd. Programul complet este disponibil aici.

Capul de afiș și unul din preferatele mele este, indiscutabil, „Synonymes”, filmul pe care extrem de interesantul regizor israelian Nadav Lapid l-a realizat în Franța și cu care a câștigat Ursul de Aur la Berlin în acest an. Este o vizionare obligatorie, cu atât mai mult cu cât, foarte probabil, filmul nu va fi distribuit în cinematografele din România.

Va rămâne ca unul dintre cele mai bune filme din 2019, așa că nici nu contează foarte mult sinopsisul – un tânăr israelian traumatizat ajunge la Paris, unde încearcă să se debaraseze de naționalitatea și limba sa. Pentru cei care îi știu filmele de până acum ale lui Lapid, „Synonymes” va fi o nouă desfătare. Pentru cei care nu îl cunosc, s-ar putea să fie o mare surpriză și chiar un șoc.

Două filme vin direct din Competiția Festivalului de la Cannes, recent încheiat. Și chiar dacă în toamnă vor ajunge și în sălile de cinema, vizionarea lor la un festival, în premieră, este o plăcere, cu atât mai mult cu cât sunt titluri extrem de așteptate. Unul este „La Gomera”, noul film al lui Corneliu Porumboiu, care va avea parte doar de o proiecție (deci grăbiți-vă la biletele online), iar celălalt este „Dolor y gloria”, al lui Pedro Almodovar și cu Antonio Banderas în rol principal (premiat pe Croazetă).

La capitolul de filme românești, alte patru titluri de ficțiune, ce vor fi arătate în premieră la TIFF (unul în premieră în România și celelalte trei în premieră mondială), sunt obligatorii.

„Monștri.”, debutul lui Marius Olteanu, a fost arătat prima dată în secțiunea Forum de la Berlin la începutul anului, iar de atunci are un spectaculos traseu prin festivaluri din toată lumea. La TIFF va fi chiar în competiția internațională. Este un film deopotrivă cerebral și emoționant (despre care am scris cu entuziasm aici), ce anunță un regizor cu o voce originală.

Andrei Cohn a ajuns la al doilea lungmetraj, „Arest”, un film cu acțiunea plasată în arestul Miliției în România anilor `80 și în doar două personaje (o victimă – Alexandru Papadopol și un călău – Iulian Postelnicu). Un film solid, pe alocuri impresionant, recent anunțat în competiția East of the West a Festivalului de la Karlovy Vary.

Nu am văzut încă „Mo”, debutul lui Radu Dragomir, cu Dana Rogoz și Răzvan Vasilescu în distribuție, și nici „Parking”, noul film al lui Tudor Giurgiu, care va fi proiectat la gala de deschidere, dar ambele par promițătoare.

Cel puțin două titluri din Focusul pe care TIFF îl dedică în acest an cinematografiei chineze sunt de neratat.

„An Elephant Sitting Still”, unul din titlurile-senzație al ediției de anul trecut a Berlinalei. Prezentat într-o proiecție-maraton de aproape patru ore, „An Elephant Sitting Still” este primul și ultimul film al regizorului Bo Hu, care s-a sinucis la vârsta de 29 de ani, după finalizarea acestei opere cinematografice extrem de ambițioase – care urmărește patru personaje dintr-un oraș chinez pe parcursul unei zile.

Prezentat anul trecut în secțiunea Un Certain Regard de la Cannes, „Long Day’s Journey Into Night” este al doilea lungmetraj al tânărului regizor Bi Gan și a fost de asemenea lăudat pentru ambițiile sale formale, care includ și trecerea de la 2D la 3D în timpul proiecției, pentru un lung plan-secvență final.

Alte câteva filme din competiția de anul acest de la Berlin merită, cu certitudine, văzute: „Répertoire des villes disparues”, noul lungmetraj al canadianului Denis Côté (un film foarte surprinzător); „The Golden Glove”, noul titlu, aparent scandalos, al germanului Fatih Akin; „A Tale of Three Sisters”, al treilea lungmetraj al unui regizor turc foarte interesant, Emin Alper; plus filme realizate de regizoarea germană Nora Fingscheidt („System Crasher”, câștigător al Premiului Alfred Bauer) și de regizoarea macedoneană Teona Strugar Mitevska („God Exists, Her Name Is Petrunija”).

Din ampla secțiune de filme franceze, cel puțin patru sunt vizionări obligatorii: „Au poste!”, noua trăsnaie delicioasă a excentricului regizor Quentin Dupieux;  mini-seria extravagantă a lui Bruno Dumont, „Coincoin et les z’inhumains”, prezentată într-o proiecție-maraton (de două ori); „L’homme fidèle”, al actorului vedetă și ocazional regizor Louis Garrel„Doubles vies”, cel mai nou film al lui Olivier Assayas, inclus în Competiția de la Veneția.

Dintre filmele cu un bun circuit festivalier și realizate de regizori cunoscuți sau la început de drum, am văzut „Jumpman”, al rusului Ivan I. Tverdovskiy, „Kler”, al polonezului Wojciech Smarzowski, cel mai popular film polonez din istoria recentă, despre abuzurile sexuale ale preoților catolici,  „The Announcement”, al turcului Mahmut Fazil Coskun, comedie despre o tentativă de lovitură de stat eșuată, și „Versuri pocite”, al regizorului Gábor Reisz, ales cel mai bun film din Ungaria – toate trebuie trecute pe lista de must see-uri.

Nu am văzut încă, așa că nu aș vrea să ratez „Prea târziu ca să mori tânăr”, al cineastei chiliene Dominga Sotomayor Castillo, care a fost premiată pentru regie anul trecut la Locarno; „Râul”, noul film al lui regizorului kazah Emir Baigazin„În două ape”, cu care regizorul spaniol Isaki Lacuesta a câștigat la San Sebastian, „Rojo”, al argentinianului Benjamín Naishtat, film premiat pentru regie, imagine și actor tot la San Sebastian; „Ray & Liz” (r. Richard Billingham), cel mai lăudat și premiat film britanic independent al ultimului an, câștigător la Salonic; „El Reino”, al spaniolului Rodrigo Sorogoyen; noul titlu al germanului Florian Henckel von Donnersmarck„Never Look Away”, nominalizat la două premii Oscar; și, din secțiunea Semaine de la Critique de anul acesta de la Cannes, al doilea film al islandezului Hlynur Palmason, „A White, White Day”.

05
/01
/15

Anul 2015 aduce în peisajul cinematografic noi proiecte ale unor regizori premiaţi la Cannes, Berlin şi Veneţia, printre filmele româneşti care vor fi lansate în cinema numărându-se thrillere politice, un western balcanic, un documentar animat, dar şi comedii, drame şi pelicule poliţiste.

02
/01
/15

Nedistribuite în cinematografe, văzute puțin în festivaluri, ignorate nejustificat, filmele de nonficțiune merită o mai mare atenție. La început de an, Ziarul Metropolis vă propune 10 documentare străine din 2013 și 2014, demne de reținut.

01
/01
/15

S-au ivit pe cerul teatrului stele care au lucit orbitor o vreme, care au stârnit admiraţie unanimă. Criticii au făcut prognoze artistice pe termen lung, însă, apoi, luminile lor s-au stins. Cu actorul Gheorghe Dinică nu a fost aşa.

30
/12
/14

Ovidiu Iuliu Moldovan: ardeleanul greco-catolic cu privirea directă şi faţa neîmblânzită de zâmbet, sigur în gesturi, un om ce nu putea fi scos din ale lui, cu trăsături tipice zodiei Capricornului... Duritatea lui masculină era arma cu care confisca mintea oricărei femei.

30
/12
/14

Anul 2014 poate fi considerat unul aproape anost prin prisma box office-ului nord-american, aflat la cel mai scăzut nivel al său din ultimii şase ani, dar a cărui calitate cinematografică a fost totuşi "salvată" în a doua jumătate a lui de revenirea în forţă a filmelor biografice.

29
/12
/14

O selecție de 14 dintre filmele premiate care au marcat ultimul an va fi proiectată la Cinema Studio din București, între 2 și 8 ianuarie 2015. Spectatorii vor avea ocazia să (re)vadă filme semnate de regizori ca Lars von Trier, Jim Jarmusch, Joel și Ethan Coen, David Cronenberg, Paolo Sorrentino, Michel Hazanavicius sau Corneliu Porumboiu.

23
/12
/14

CRONICĂ DE FILM Când resemnarea părea să fie singura cale de a încheia un an cinematografic românesc mediocru, apare - doar la HBO, nu și în săli - un documentar revigorant și (cu adevărat) emoționant, „Toto și surorile lui”, capabil să dărâme prejudecăți.

19
/12
/14

CRONICĂ DE FILM Nimic nu părea să anunțe schimbarea de direcție. După ce a regizat două parodii reușite la filmele cu spioni și, în special, la seria cu James Bond și, ulterior, filmul de mega-succes „The Artist”, francezul Michel Hazanavicius se lansează în drama de război.