Giuseppe VERDI. Iată de ce rămâne unul dintre cei mai mari compozitori
https://www.ziarulmetropolis.ro/giuseppe-verdi-iata-de-ce-ramane-unul-dintre-cei-mai-mari-compozitori/

OAMENII MUZICII Pe 27 ianuarie în 1901 pleca din această lume unul dintre creatorii cei mai mari ai istoriei muzicii: Giuseppe Verdi. El continuă să impresioneze şi astăzi prin măiestria cu care a creat poveşti muzicale extrem de complexe, capabile deopotrivă să amuze, să emoţioneze, să întristeze şi să pună publicul pe gânduri.

Un articol de Cristina Enescu Aky|27 ianuarie 2020

Sigur ați auzit de Verdi și chiar puteți să îi fredonați câteva dintre ariile cele mai celebre. Dar cât cunoașteți despre geniul său, și de ce anume merită să îl descoperiți? Iată câteva argumente.

  • Provenit dintr-o familie modestă din nordul Italiei, Verdi a stupefiat decenii la rând publicul din Europa și America prin crearea unor capodopere una mai impresionantă decât cealaltă (în total 28 de opere, dar și un Recviem), printre care Nabucco (1842), Rigoletto (1851), Un ballo in maschera/ Bal mascat (1859), Il trovatore/ Trubadurul (1853), Traviata (1853), Simon Boccanegra (1857), La forza del destino/ Forța destinului (1862), Don Carlos (1867), Aida (1871), Otello (1887), Falstaff (1893). Toate lucrările sale mustesc de „hit”-uri, anume arii sau pasaje muzicale devenite atât de cunoscute încât sunt recognoscibile chiar și de către persoane care nu au văzut niciodată un spectacol de operă.
  • Recviemul lui Verdi este una dintre lucrările de acest gen cel mai des interpretate, după cel compus de Mozart.
  • Conform unor statistici, Traviata, Aida și Rigoletto sunt în mod constant printre operele verdiene cel mai des interpretate, având câteva sute de reprezentații anuale în toată lumea.
  • A fost activ și în politică, în cadrul mișcării naționaliste Risorgimento ce urmărea unificarea și consolidarea politică și socială a diferitelor state italiene în ceea ce a devenit apoi Regatul Italiei. Prestigiul artistic al lui Verdi a fost un element important în cadrul politicii naționaliste italiene a celei de-a doua jumătăți a secolului 19, el devenind la un moment dat chiar senator.
  • Se spune că, pe când încă lucra la Trubadurul, Verdi a primit vizita unui celebru critic și i-a cerut opinia privind anumite pasaje musicale. Acesta le-a catalogat ca fiind îngrozitoare. Replica compozitorului ar fi fost: „Am scris această operă pentru italieni, nu pentru puriști ca tine. Dacă ție îți displace, înseamnă că toată lumea o va fredona și o va interpreta peste tot în Italia.” Și așa a fost.

Câteva dintre ariile verdiene cele mai cunoscute:

  • Verdi și Wagner, născuți la doar câteva luni distanță, sunt considerați cei mai mari compozitori ai secolului 19. Deși nu s-au întâlnit niciodată, rivalitatea dintre cei doi a făcut istorie.
  • Unele dintre cele mai iubite opere verdiene de astăzi nu au fost lipsite de eșecuri și controverse. Opera Don Carlos a fost criticată inițial ca fiind prea wagneriană. Rigoletto a supărat reprezentanții cenzurii și a fost condamnată ca fiind respingătoare. Premierele operelor Trubadurul și Traviata au fost eșecuri răsunătoare. Despre Traviata s-a spus că este imorală și decadentă, premiera a avut o distribuție dezastruoasă, iar reprezentațiile londoneze Regina a refuzat invitația. Despre Simon Boccanegra, Verdi însuși a spus: „Am avut la Veneția un fiasco aproape la fel de mare precum cel cu Traviata”, reacții similare venind și după premierele de la Florența și La Scala din Milano. Totuși, aceste opere sunt de multă vreme printre cele mai montate și apreciate din tot repertoriul muzicii de operă.
  • Impresionanta arie a sclavilor din Nabucco,Va pensiero”, își păstrează rezonanțele de activism social și politic chiar și astăzi. În 2009, aria a fost propusă ca nou imn al Italiei, iar în 2011, la o reprezentației a acestei opere în cadrul celebrării a 150 de ani de la unificarea Italiei, cunoscutul dirijor Riccardo Muti a întrerupt spectacolul după această arie și a adresat publicului (unde se afla și primul ministru de atunci, Berlusconi) un discurs critic la adresa tăierilor de fonduri pentru cultură (moment după care publicul s-a alăturat corului de pe scenă pentru încă o intonare a acestei arii).
  • A fost celebru pentru modul în care și-a gestionat creațiile din punct de vedere financiar și ca imagine. Negocia aprig prețul lucrărilor comisionate, și era cunoscut pentru obstinația cu care insista ca montările operelor sale, atât ca partitură cât și ca libret, să nu sufere niciun fel de modificări față de indicațiile sale. Sunt antologice, printre altele, disputele pe aceste teme cu dirijorii și editorii muzicali de la teatrele de operă La Scala și La Fenice.
  • La Sant’Agata, proprietatea rurală de lângă Milano unde îi plăcea să-și petreacă timpul îngrijind de animale, plantând copaci sau la vânătoare, Verdi a interzis cu strictețe chiar și fredonarea oricăreia dintre compozițiile sale.
  • A construit un spital pentru muncitorii de pe proprietatea sa, dar și un cămin (care funcționează și astăzi) unde se puteau retrage muzicienii vârstnici și săraci.
  • Se pare că a avut un talent special și ca bucătar. Una dintre soțiile lui spunea: „Dacă oamenii care îl ovaționează ar ști cât de bine știe să compună și risotto alla Milanese, Dumnezeu știe cu încă ce ovații l-ar acoperi.” De asemenea, de la proprietatea Sant’Agata Verdi trimitea adesea drept cadou prietenilor din întreaga Italie șunca sa preferată, o specialitate locală numită Spalla Cotta di San Secundo.
  • Deși a fost o persoană extrem de retrasă și a lăsat indicații să i se facă o înmormântare modestă, încă de la anunțul deteriorării sănătății sale subiectul a devenit aproape o tragedie națională, fiind publicate oră de oră buletine de știri cu starea sănătății compozitorului. Funeraliile de stat ce i s-au organizat în 1901 (și la care legendarul Arturo Toscanini a dirijat aria corului din Nabucco acompaniat de un cor și o orchestră numeroase) au adunat atâta lume încât, se spune, evenimentul ar fi fost una dintre cele mai mari adunări publice din istoria Italiei.

Melodia și armonia ar trebui să fie doar niște instrumente în mâinile artistului care creează Muzică, și dacă într-o zi nu se va mai vorbi nici de melodie sau armonie, nici de școlile germane, italiene, nici de trecut sau de viitor etc, atunci poate va începe cu adevărat domnia muzicii.

*

Dintre toți compozitorii din trecut sau prezent, eu sunt cel mai puțin învățat. O spun cu toată seriozitatea, iar prin învățătură nu mă refer la cunoașterea muzicii.

(Giuseppe Verdi)

Alte informații despre cum îl puteți descoperi pe acest titan la muzicii puteți găsi aici 

16
/03
/16

 „Ariel al pianiştilor” sau „Rafael al pianului”, cum i se spunea lui Chopin, fusese în copilăria şi adolescenţa sa adulatul saloanelor aristocraţiei poloneze din Varşovia, apoi al celor din Paris. Pe ecranul existenţei sale sentimentale s-au perindat cele mai seducătoare femei ale timpului său: Maria Wodzinska, Constanţa Gladkowska, Wanda Radziwiell, prinţesa Cezartoryska, Contesa Dellina Potocka şi, în cele din urmă, George Sand. 

16
/03
/16

La început a fost mânăstirea. Se spune că numele aminteşte de „cotrocire”, adică, acoperire, adăpostire ce i-ar fi fost grabnic necesară lui Şerban Vodă Cantacuzino. De ce? Pentru că se ferea din calea duşmanului său politic Duca vodă, căruia, în plus, îi pusese şi coarne.

14
/03
/16

BUCUREŞTIUL DE TOTDEAUNA Grecii sunt prezenţi la Bucureşti încă de la atestarea documentară a oraşului (1459). Sunt întreprinzători, negustori iscusiţi, oameni ce se fac repede utili. Căderea Constantinopolului, întâmplată în 1453,  înseamnă prăbuşirea Imperiului bizantin şi în acelaşi timp un exod al grecilor. Ţările române sunt un loc predilect iar capitalele lor, Bucureşti şi Iaşi, găzduiesc un număr sporit de la an la an.

09
/03
/16

Conform propriilor declaraţii - Memorii, Humanitas, 1991 -, Mircea Eliade s-a născut în urmă cu 109 ani („M-am născut la București, la 9 martie 1907”). Există totuși o notă de subsol a editurii care spune că data reală a nașterii lui Eliade este 28 februarie/13 martie 1907 (s.v.), conform actului de naștere descoperit și publicat de Constantin Popescu-Cadem în Revista de istorie și teorie literară în 1983

06
/03
/16

Basmele au un sâmbure de adevăr? În cazul lui Pake Protopopescu se pare că da. Licenţiat în Drept de la Paris (cu o teză despre Acţiunile cauzate de frică!), acest băiat de preot bucureştean ajunge primar şi îşi ia funcţia în serios.

04
/03
/16

ACTRIȚA DE LA PAGINA 1 Marcela Rusu, născută la Galaţi în 1926, a fost o femeie frumoasă şi iubită, care a ştiut ce a vrut de la viaţă. A cunoscut fericirea şi opusul ei, iar pe scenă a avut momente de succes. A fost căsătorită de trei ori, n-a avut copii, dar şi-a îndeplinit rolul de mamă - povestea prin interviuri - crescând doi nepoţi şi nişte câini pe care i-a botezat de fiecare dată „Gâlcă”, indiferent de generaţie. 

02
/03
/16

“Eu am rimat întotdeauna cu Teatrul «L.S. Bulandra» din Bucureşti”, îi plăcea Rodicăi Tapalagă să spună adesea. A fost Zoe din “O scrisoare pierdută”, Didina Mazu din “D’ale Carnavalului”, Sophie din “Dimineaţa pierdută”, Elena Andreevna din “Unchiul Vanea”. Este actriţa care se simțea feminină, iubită, frumoasă, puternică, atunci când era pe scenă.

28
/02
/16

Oraş al bucuriei, dar şi al nestatorniciei, Bucureştiul nu are un nume de stradă mai vechi de o sută de ani – cu excepţia Podului Mogoşoaii, croit la 1690 de vodă Brâncoveanu. „Uliţa mare”, „Podul de pământ”, „Piaţa puşcăriei”, „pe lacul Bulăndroiului” au fost, până în sec. XIX, repere suficiente pentru ca lumea să circule într-o urbe căreia un francez răutăcios i-a găsit etimologia numelui: Bucureşti, boue qui reste, adică noroi care rămâne.

22
/02
/16

“Este invazia imbecililor. Televiziunea a promovat idiotul satului faţă de care spectatorul se simţea superior. Drama internetului este că l-a promovat pe idiotul satului ca purtător de adevăr” - Umberto Eco . Cu puţin timp înainte de moartea sa, scritorul şi filozoful italian a criticat reţelele de socializare, într-o discuţie publică cu jurnaliştii italieni.

21
/02
/16

Testamentele dovedesc respect pentru proprietate dar relevă şi firea omului. De aceea, se transformă în adevărate profile sociale. Am ales patru testamente ale unor bucureşteni, doar destinaţia unuia mai poate fi zărită azi în oraş. Două au fost distruse parţial de comunişti. Unul a rămas de o factură mai specială pentru că grădina lui Dumnezeu e mare.

20
/02
/16

“Nu-mi fac griji. Cartea va dăinui. Citeşti tot timpul: citeşti în tren, în autobuz. Citeşti în parc. Citeşti când te plimbi şi chiar când faci dragoste poţi să citeşti. Cu computerul este mai greu... ” - Umberto Eco. Unul dintre cei mai mari scriitori contemporani s-a stins din viaţă, în noaptea de vineri spre sâmbătă. Autorul celebrului roman "Numele trandafirului" avea 84 de ani şi suferea de cancer, conform La Repubblica.

19
/02
/16

"Nu este nicio ruşine să te naşti prost. Ruşine e să mori prost." - Marin Sorescu / Astăzi, în ziua în care îl aniversăm pe Constantin Brâncuşi, se împlinesc 80 de ani de la naşterea scriitorului Marin Sorescu, considerat unul dintre cei mai mari scriitori români contemporani

18
/02
/16

Constantin Brâncuşi şi-a petrecut o bună parte din viaţă la Paris. În 1928, Nicolae Titulescu primea, pe malul Senei, o „lecție de Brâncuși”. Genialul sculptor s-a născut într-o zi de 19 februarie (1876), la Hobiţa, în județul Gorj.