Leonard Ancuṭa face parte din literatura tânãrã- de pluton. Diferenṭa constã în mesajul sãu- a pãrãsit plutonul şi a ieşit în faṭã. Elegant. Cu succes. In bãtaia opiniei cititorului. A avut amabilitatea de a vorbi despre cel mai rapid roman, la a cãrui scriere a participat, dar şi despre mesajul catarhic al artei, despre cititori, […]
Un articol de Andrada Văsii|19 decembrie 2012
Leonard Ancuṭa face parte din literatura tânãrã- de pluton. Diferenṭa constã în mesajul sãu- a pãrãsit plutonul şi a ieşit în faṭã. Elegant. Cu succes. In bãtaia opiniei cititorului. A avut amabilitatea de a vorbi despre cel mai rapid roman, la a cãrui scriere a participat, dar şi despre mesajul catarhic al artei, despre cititori, despre categoriile de public, despre literatura nouã şi despre criticã. Ce poate fi mai frumos şi mai proaspãt decât un mesaj sincer, de la sursã, despre scriere ? Mai jos aveṭi, cred eu, unul dintre interviurile fãrã perdea. Interviurile din spatele rândurilor specifice unei literaturi tinere, cu mesaj puternic.
Andrada Vãsii: în primul rând felicitãri pentru participarea dumneavoastrã la scrierea romanului ,, Moş Crãciun&Co’’; totuşi, aş dori sã ştiu cât de greu a fost sã lucraṭi sub presiune şi sã împãrtãşiṭi viziunea cu alṭi autori?
Leonard Ancuṭa: De obicei nu scriu sub presiune. Intr-adevãr, a fost o provocare şi pentru mine- am avut în faṭã un întreg scenariu, ca într-un film şi m-am simṭit ca un regizor care trebuie sã filmeze un cadru, sau o suitã de cadre. Pânã la urmã nu mi-a fost chiar atât de dificil sã descriu, de exemplu, o porṭiune din acest film. A fost vorba despre o transpunere în cadre, dialoguri şi personaje- ceea ce mi se pãrea cã se vede în întreg. Aveam de urmãrit unul dintre personajele principale în drumul sãu de la Gara de Nord la Spitalul Municipal şi cred cã şi experienṭa de viaṭã mi-a facilitat demersul. De exemplu, am putut scrie despre strada Mircea Vulcãnescu recunoscutã pentru activitãṭile care se desfãşoarã acolo. [n.a. : dl. Leonard A. râde]
A.V. : Cea de-a doua întrebare se leagã mai mult de contactul pe care dvs. îl aveṭi cu cititorii. Am observat cã vã publicaṭi poezii şi pe contul de Facebook. Cât de important credeṭi cã este pentru un autor contactul direct, respectiv feedback-ul primit de la cititori, în aceastã manierã ?
L.A. : Pentru mine, activitatea pe internet are în primul rând un aspect de promovare, în sensul cã pe o parte promovez scrierile mele şi mã promovez pe mine ca autor ; îi ajut pe mulṭi dintre cititorii accidentali de literaturã sã intre în contact cu ceea ce fac eu, cu ceea ce muncesc, cu ceea ce scriu. Pe de altã parte, vorbim despre promovarea literaturii române, a ceea ce cred eu cã fac şi cã se încadreazã în conceptul de literaturã românã; mulṭi dintre cei care nu au fost obişnuiṭi sã citeascã autori tineri, autori care nu sunt încã promovaṭi şi care cred cã literatura românã actualã nu are valoare. Atunci, prin aceastã muncã de promovare pe care o duc pe internet încerc sã mã promovez atât pe mine, cât şi literatura tânãrã, literatura care probabil va avea un alt impact peste 20-30 de ani şi va cuprinde o nouã generaṭie de cititori. Pot sã vã spun, cât se poate de sincer, cã am un public cuprins între 16 şi 25 de ani şi sunt extrem de fericit cã s-a întâmplat acest lucru; cã existã tineret care se bucurã de literaturã şi cã probabil unul dintre canalele prin care o descoperã constã în scrierile mele.
A.V. : De aceea am şi întrebat, deoarece am vãzut cã aveṭi parte de rãspunsuri prompte la postãri şi probabil la fel şi de feedback.
L.A. : Nu m-am gândit niciodatã la un feedback la modul acela de criticã. Apropo de criticã, eram acum câteva zile la o lansare în care se vorbea despre acea literaturã acceptatã de criticã, o literaturã scrisã sub normele unei literaturi autarhice, sã-i spunem, o literaturã pentru criticã şi o literaturã liberã, dezbrãcatã de fenomenul criticii, de fenomenul literar autentic, cel care se promoveazã autorii prin cronici în diferite reviste de specialitate. Eu consider cã existã o literaturã care nu are nevoie neapãrat de criticã, care se promoveazã prin ea însãşi şi care câştigã aşa teren prin publicul mai puṭin educat din punct de vedere literar. Sunt oameni care efectiv citesc aceastã literaturã cu plãcerea şi bucuria unui lucru care nu are neapãrat nevoie de confirmãri din partea unor critici care sunt foarte cunoscuṭi la momentul actual. Deşi, fãrã sã fiu lãudãros, eu am primit şi girul unor asemenea critici şi sunt pe deplin încrezãtor cã ofer acelor tineri care preferã acest tip de literaturã neatinsã de fenomenul literar ceva ce este suficient de bun şi are o calitate care nu poate fi pusã la îndoialã.
A.V. : Urmãtoarea întrebare se leagã mai mult de publicul dumneavoastrã, deoarece ne vorbeaṭi despre diferiṭi oameni care vã citesc. Cine aṭi vrea sã vã parcurgã operele ? Cum ar arãta în câteva fraze portretul cititorului ideal ?
L.A. : Portretul cititorului ideal este greu de conturat. Legat de publicul pe care deja îl am pot identifica trei categorii. Sunt cei tineri, în formare, despre care vorbeam şi care, marea majoritate, au preocupãri artistice: fie cã scriu, fie cã se gândesc la acest lucru, mã urmãresc, le place ceea ce scriu şi cautã sã vadã în ce fel eu rezolv, spun, tratez anumite probleme, lucruri. Pe de altã parte, existã şi o generaṭie maturã- o populaṭie de scriitori peste 40 de ani care nu au debutat şi care mã iau ca sursã de inspiraṭie; scriitori care încearcã sã scrie, care participã la diferite evenimente şi pe diferite site-uri literare ş.a.m.d şi care cred cã eu sunt reprezentantul unei generaṭii care vine din urmã şi considerã cã prin contactul cu tot ceea ce scriu îşi întineresc pixul. Mai mult de atât sunt şi autorii generaṭiei mele care mã urmãresc pentru cã existã aceastã curiozitate şi aceastã uşoarã invidie între autori. ‘’Hai sã vedem ce a mai fãcut şi celãlalt, ce a mai scris şi celãlalt.’’ ; mereu trebuie sã ai un rãspuns; cineva reuşeşte sã iasã din pluton. Existã aceastã semiconcurenṭã, deoarece nu pot sã îi spun concurenṭã- într-un fel, sau altul, sunt prieten cu aceşti oameni şi ei cu mine, evident. Nu existã o concurenṭã adevãratã, ci o ambiṭie de a nu rãmâne în urmã. Tu ca şi scriitor sã nu rãmâi în urmã faṭã de ceilalṭi, sã aduci ceva proaspãt, sã rãmâi în prima linie. Dacã ar fi sã vorbesc despre cititorul ideal, cred cã pentru mine ar fi unul care ar reuşi sã înṭeleagã ceea ce scriu eu. In scrierile mele ofer şi chei suplimentare cãtre alte lecturi, într-un fel , trimiteri cãtre autori pe care i-am citit, cãtre diferite alte forme de fenomen artistic: film, picturã, muzicã. Intreg ambalajul pe care îl folosesc în scrierile mele implicã toate celelalte arte. De aceea, cititorul ideal ar fi cel care reuşeşte sã vadã dincolo de cuvinte- legãturile şi conexiunile. Sã vadã din literatura mare din care mã inspir, sau din care fur. În mod normal, aşa se spune: un scriitor mare ştie sã fure, dar sã aducã proaspãt. Pentru cã este greu sã aduci ceva nou în momentul de faṭã. Mesajul meu cãtre un cititor ideal ar fi : învaṭã sã furi la fel ca mine, dar fi mai bun decât mine !
A.V. : Ultima întrebare: ce urmeazã dupã Cântece pentru Jusa ? La ce sã se aştepte cititorii dumneavoastrã ?
L.A. : Nu e greu de spus, am douã proiecte în acest moment ; este vorba despre o altã carte de poezie ‘’69 de poeme de dragoste extrase din atlasul unei lumi dezlãnṭuite’’ şi un roman la care am început sã lucrez de douã luni ‘’Alcool’’. Simplu ‘’Alcool’’.
A.V. : Atunci vã urez multã inspiraṭie, deoarece aceasta este cea mai importantã pentru un scriitor.
L.A. : Mulṭumesc. Şi eu vã urez Sãrbãtori Fericite !
