Asociaţia Culturală Arte-Factum a împlinit 15 ani, pe care-i celebrează cu cel mai longeviv spectacol de teatru al său: „Eréndira&bună-sa/replayed“, miercuri, 29 noiembrie 2023, de la ora 19:00, în sala Studio a Teatrului Maghiar din Timişoara.
Un articol de Dan Boicea|28 noiembrie 2023
Spectacolul regizorului Levente Kocsárdi se află la a patra sa versiune scenică și a avut premiera în aceeași sală, în urmă cu 6 ani, în noiembrie 2017, generând un adevărat fenomen în existența Companiei de teatru independent Arte-Factum, cu spectatori care au continuat să vină la toate reprezentațiile spectacolului, în toți acești ani.
Ziarul Metropolis a vorbit cu Levente Kocsárdi despre fenomenul artistic de la Timișoara, despre momente memorabile și introspecție teatrală.
Arte-Factum la 15 ani
Levente Kocsárdi: În 2008, Arte-Factum surprindea Timișoara cu un eveniment fantastic, concertul tenorului José Carreras. La acea vreme am urmărit doar ca spectator puterea evenimentului care a concentrat asupra sa tot suflul orașului, un concert grandios potrivit pentru o capitală culturală, un spectacol care până atunci ne era accesibil doar la televizor; pe atunci Timișoara nici măcar nu visa la titlul de capitală culturală a Europei. În acest răstimp, Arte-Factum a continuat să realizeze evenimente culturale de o remarcabilă diversitate, de la expoziții de arhitectură sau de etnosculptură, la festivaluri de film japonez și happeninguri.
În urmă cu șase sau șapte ani am fost invitat să regizez spectacolul-examen final al actorilor masteranzi de la Universitatea Babeș-Bolyai, apoi am decis să dezvolt acest proiect în cadrul Asociației Arte-Factum. Premiera spectacolului „Erèndira&bună-sa” a avut loc în noiembrie 2017 și a fost momentul în care Compania de teatru independent a devenit piesa centrală a Asociației Arte-Factum; totul s-a reconfigurat în jurul ei.
În cadrul companiei, am fondat și dezvoltat un Laborator de introspecție teatrală, pe care l-au frecventat, în acești 6 ani, peste 100 de actori, performeri, muzicieni, artiști vizuali.
Toate spectacolele companiei noastre au fost create în acest laborator de cercetare și pedagogie teatrală, unde am lucrat cu texte din operele lui F.M.Dostoievski, Gabriel Garcia Márquez, Salvador Dali, Thomas Mann, Ken Kesey, Franz Kafka, Michel Houllebecq, Rainer Maria Fassbinder, Joseph Heller, dar și texte scrise special pentru proiectele mele de dramaturgul companiei, Mona Donici. Din această fertilă platformă de cercetare teatrală au rezultat șapte spectacole importante în repertoriu și pilonii companiei de teatru, spectacole jucate în programul stagiunii noastre, Nocturnalii.
Programul Arte-Factum nu cuprinde însă doar spectacole de teatru, ci și evenimente de arte vizuale, expoziții de etnosculptură ale scenografului companiei noastre, arh. Mihai Donici; am organizat happening-uri cu tineri actori în devenire, spre exemplu în programul Capitalei Culturale Europene am creat performance-ul „SperieCiori” în cadrul seriei de 20 de expoziții outdoor „Asteptându-l pe Brâncuși” marca Mihai Donici.
Cum mă simt la 15 ani de #artefactum? Uluit: cred că ăsta e cuvântul cel mai potrivit. Uimit că au trecut toți acești ani, uluit de cât de mare a crescut proiectul nostru independent, cât de puternic și independent a devenit. Uneori mă simt copleșit de anvergura și intensitatea lui, cel mai adesea însă sunt curios de cum va continua.
Prospețimea unui spectacol: Eréndira&bună-sa/replayed
Înainte de a fi un spectacol interesant pentru public, cu un mesaj profund, Eréndira&bună-sa este un foarte bun material de antrenament pentru tânărul actor. În scenele scurte, dar compacte și solicitante, și schimbând justificat stilul de joc de la o scenă la alta, ei trec prin tot ce trebuie să știe un tânăr actor. Laboratorul de introspecție teatrală despre traumă și abuz dedicat acestui spectacol îi pune pe tinerii interpreți în situația de a converti artistic cele mai sensibile și dureroase experiențe personale; cred că în vulnerabilitatea, sinceritatea, fragilitatea pe care actorii mei tineri le aduc în scenă stă cea mai prețioasă resursă de prospețime a spectacolului. Astfel, acest spectacol a avut patru versiuni cu trei distribuții diferite, formând trei serii de actori.
Eréndira&bună-sa/replayed. Foto: Olimpiu Vuia
Publicul timișorean a reacționat foarte bine la experimentul nostru, avem spectatori care, fără să știe că spectacolul are și un scop pedagogic, vin de fiecare dată să vadă evoluția actorilor, spectatori care revin la fiecare reprezentație din toți acești 6 ani. La un moment dat, spectacolul a ajuns pe buzele tuturor iubitorilor de teatru din Timișoara, ca un hit muzical. Se vorbea în baruri despre spectacol și existau chiar dispute cu privire de exemplu la scena focului din Eré. Acum îl rejucăm după o pauză destul de mare și interesul publicului, faptul că într-un oraș plin de evenimente teatrale, noi nu mai avem locuri în sală, mai înghesuim un capăt de rând să mai facem un pic de loc, este foarte emoționant pentru noi.
Misiunea Arte-Factum
Eu nu văd lucrurile în acești termeni, nu cred că Arte-Factum are o ”misiune în societatea românească”, vai, ce cuvinte mari. Că am abordat teme importante ale lumii contemporane precum abuzul, trauma, conștiința, recrudescența intoleranței, a bigotismului, singurătatea, ipocrizia politică, toate acestea într-o estetică potrivită noii sensibilități? Că am făcut din Laboratorul de introspecție teatrală o școală de actorie și am lansat tineri care sunt astăzi vârfuri ale generației lor? Că am convertit spații nonteatrale în spații de joc și le-am adus în circuitul cultural al orașului, cu un efect de regenerare urbană prin teatru? Că am construit un program estetic și am lansat texte noi în dramaturgia românească de astăzi?
Dr. Faustus. Foto: Cornel Putan
Că am jucat teatru în verile când toate teatrele se închideau? Toate astea au fost efecte, consecințe, lucruri care au venit firesc, nu misiuni. Tot ce mi-am dorit a fost să ne trăim creativitatea, cât mai liber, să experimentăm, să explorăm și să cartăm împreună noi forme teatrale. Dacă e, totuși, să-mi definesc o misiune, ar fi ceva: de câteva ori pe an mergem, programatic, să jucăm într-un loc pe care l-am botezat Arhipelagul nenorocului (este Fundația Timisoara ’89) , unde trăiesc oameni singuri, abandonați, foști oameni ai străzii, vagabonzi, oameni fără identitate, oameni care niciodată nu ar avea acces la un spectacol profesionist de teatru.
E un soi de mică misiune a Companiei independente Arte-Factum și a mea, personală, să jucăm din timp în timp pentru ei, pentru oamenii din Arhipelagul nenorocului.
Trupă motivată
Suntem o trupă de teatru independent, așadar actorii Arte-Factum sunt implicați și în alte proiecte, iar eu îi încurajez și încerc să-i ajut să ia castingurile pe care și le doresc, să câștige în lucrul la spectacolele mele un arsenal care să-i avantajeze și să le deschidă perspective. Unii dintre ei sunt angajați în teatre de stat, alții sunt în multe alte proiecte independente. Mulți dintre ei au debutat la Arte-Factum, apoi au plecat, au revenit în trupă și chiar cei plecați, în majoritate, rămân atașați de companie, de trupă. Sunt în acest moment în trupă performeri cu vârste între 15 ani (am avut recent primul nostru proiect cu liceeni) și 83 de ani, căci a debutat în teatrul independent, în Monoloagele solitudinii, o venerabilă divă a scenei maghiare din Transilvania, actrița Fall Ilona. Dar avem, într-adevăr, un nucleu, o trupă stabilă, actori extraordinar de talentați, loiali și creativi, care joacă roluri importante în mai multe spectacole ale companiei Arte-Factum.
Cred că ceea ce îi aduce pe actori la noi sunt temele pe care le propunem, modul de lucru, estetica, formatul teatral, dar ceea ce îi determină să rămână în trupa și în spiritul Arte-Factum este un sentiment de solidaritate. Ne pasă unora de ceilalți, avem grijă toți de fiecare și în afara scenei, avem kibbutz-ul Arte-Factum, un loc din cartierul istoric Elisabetin, care e un soi de ”acasă” pentru actorii mei și îmi place să cred că împărtășim spiritul acesta de kibbutz, că avem valori comune care ne țin împreună și o prietenie sinceră care coagulează trupa în spectacole și în afara lor.
Momente dificile
Avem un șir lung de momente dificile, un roman-fluviu de momente de istovire, frustrare, dezolare, stres; cum ar fi să faci teatru independent fără toate astea? Grandiosul concert Carreras a fost un fiasco financiar pentru Arte-Factum și de atunci până astăzi nu puține au fost momentele când am adus nu bani, ci toți banii de-acasă pentru un proiect sau altul. Hiperbirocratizarea finanțărilor culturale este în sine un coșmar. Am avut și decepții artistice, și dezamăgiri umane, crize de încredere, despărțiri furtunoase, ca-n teatru. Avem sute de ore de cărat, cu spinarea, decoruri, de hămălit noaptea, nopți de făcut cópii la xerox pentru dosare care au despădurit un deal și de scris de un milion de ori cu mâna, caligrafic ”conform cu originalul”, fără să fie măcar vorba despre originalitatea spectacolelor noastre. Dar lucrurile s-au cernut corect și frumos de fiecare dată, momentele bune au fost mereu mai multe, intense și, cumva, cumva, chiar și momentele dificile au fost utile, au dus lucrurile înainte.
Momente memorabile
Au fost spectacole de la care spectatorii nu mai voiau sa plece, îmbrățișau actorii, iar actorii mei au început să le dăruiască obiecte de recuzită, spectacole după care, timp de o oră, oamenii și-au mărturisit cele mai apăsătoare și intime gânduri, oameni care au spus, în fața tuturor că am schimbat ceva în viețile lor, l-am sărbătorit pe Fedea Dostoievski la 200 de ani ca pe un prieten apropiat, am avut și spectacole care ni s-au părut ”perfecte” în intensitatea și adevărul lor.
Dosztoievskij b@r/reTurn. Foto: Cornel Putan
Când am jucat al doilea spectacol cu Dosztoievskij b@r/reTurn, noaptea, în Pepiniera 1306 de plante, ridicată în centrul Capitalei Culturale, am observat că, în afară de spectatorii aflați cu noi în turn, sute de oameni ne urmăreau de jos, din Piața Victoriei, era plin, era neașteptat, incredibil. Cred că ”cel mai” rămâne momentul care tocmai urmează să se întâmple, poate chiar mâine, la Eréndira &bună-sa /replayed. Sau la cel mai recent spectacol al meu la #artefactum, Monoloagele solitudinii, în 21 decembrie 2023, când sper să ne fiți alături din nou.
Arte Factum în 2024
Știți cum e cu planurile, tot se găsește cineva să râdă de ele și de vanitatea de a face planuri. Avem, desigur, proiecte. Vom continua stagiunea Nocturnalii și ne pregătim să deschidem o nouă ediție a Laboratorului de introspecție teatrală. Ne pregătim de un proiect cu un text al lui Shakespeare. Ne mai gândim și la Spectacolul neîntrerupt al lui Treplev. Și vom face primul spectacol de teatru pornografic bănățean, inspirat de o culegere interbelică de folclor, un fel de Decameron bănățean pe care l-am intitulat Dracul pe sprânceană.
Unde vedem Eréndira
Rezultat al celui mai longeviv Laborator de introspecție teatrală al regizorului Kocsárdi Levente, inspirat de opera scriitorului Gabriel García Márquez, spectacolul Eréndira&bună-sa/replayed este a patra versiune scenică în programul companiei independente Arte-Factum. Din 2017 până acum, cele 6 roluri ale spectacolui au fost interpretate, în distribuții succesive, de 20 de tineri actori. Versiunea actuală a spectacolului îi are în distribuție pe actorii Aida Olaru, Iulia Ioana, Teodor Cauș, Bàlint Előd, Flavius Ichim, Bogdan Alexandru Popescu. Bilete la reprezentația de miercuri, 29 noiembrie 2023, de la ora 19:00, din sala Studio a Teatrului Maghiar din Timișoara, găsiți aici.
