Luciditatea unui mare cineast discret – Iosif Demian
https://www.ziarulmetropolis.ro/luciditatea-unui-mare-cineast-discret-iosif-demian/

CRONICĂ DE CARTE Exponent al Generaţiei `70 şi probabil singurul în relaţii strânse cu Noul Cinema post-2000, regizorul Iosif Demian se destăinuie într-o necesară carte-interviu realizată de Laura Dumitrescu – „Iosif Demian. Note de autor”, recentă publicată, în ediţie bilingvă (română şi engleză), de iadasarecasa, cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei (CNC).

Un articol de Ionuţ Mareş|12 august 2019

În peisajul și așa sărac al cărților în limba română despre cinema, volumele de interviuri cu regizori sunt surprinzător de puține. Așa că apariția cărții „Iosif Demian. Note de autor – Un interviu realizat de Laura Dumitrescu, însoțit de fotografii din arhiva personală a regizorului” ar trebui să rămână ca un eveniment, în ciuda tirajului foarte mic, de doar 500 de exemplare, editat de iadasarecasa, parte a casei de producție Mandragora, condusă de Anca Puiu.

Pe parcursul a 170 de pagini (completate cu alte zeci de pagini de fotografii – personale sau de la filmări – și de traducerea în engleză a interviului, realizată de actrița Ilinca Hărnuț), Iosif Demian vorbește, respectând cronologia convenită cu intervievatoarea sa, despre copilăria și tinerețea din Oradea anilor `40-`60, despre părinți, despre studiile de cinema de la IATC București, despre începuturile în cinematografie, despre influențele cinefile, despre filmele la care a lucrat ca director de imagine sau pe care le-a realizat ca regizor, precum și despre plecarea și stabilirea în Australia, unde a emigrat în anii `80.

Tonul confesiunilor este unul echilibrat, plin de luciditate și, mai ales, lipsit de patetism și de tentația de a romantiza sau de a epata (dovadă stă inclusiv formula „note de autor” din titlu).

Însă acest lucru nu exclude emoția – sunt multe mărturisiri tulburătoare, în special cele în care sunt evocați părinții, mentorii, prietenii și colegii (memorabile sunt portretele pe care le face unuia dintre profesorii din copilărie sau regizorului Mircea Veroiu), semn al unei generozități mai rar întâlnite.

Iosif Demian are darul special al povestirii și al descrierii minuțioase, al evocărilor percutante, de multe ori marcate de detalii vizuale, astfel că volumul este unul captivant. Cu atât mai mult cu cât din destăinurile sale se degajă, în subtext, atât portretul just al unei epoci istorice, cât și tabloul mai general al cinematografiei române din anii `60-`80.

Apoi, bineînțeles, volumul este unul esențial pentru a înțelege mai bine opera de director de imagine și de regizor a lui Iosif Demian, care vorbește pe larg despre reperele filmografiei sale, de la „Apa ca un bivol negru”, „Nunta de piatră” și „Duhul aurului” și până la „O lacrimă de fată” și „Baloane de curcubeu”. O carte-interviu necesară, oferită publicului de unul dintre cei mai importanți cineaști români ai tuturor timpurilor.

Un cineast discret, dar care de câțiva ani a revenit, binemeritat, în atenție: „O lacrimă de fată” este deseori inclus în topurile celor mai bune filme românești, „Baloane de curcubeu”, cu istoria sa zbuciumată, a început să fie redescoperit, discutat și relansat (inclusiv printr-un recent Bluray), iar regizorul tocmai a finalizat filmările la un nou lungmetraj de ficțiune.

 

Foto: Portret by Simion Buia / RomanianActors.com.

16
/10
/21

După ce a publicat jurnalul lui Dostoievski și o parte din scrisorile lui Cehov, Editura Polirom a tipărit recent o a doua ediție a scrierilor extraliterare ale lui Bulgakov, sub titlul „Corespondență. Jurnale”, în traducerea semnată de Ana-Maria Berzuleanu și cu prefața lui Ion Vartic.

11
/10
/21

Editura Humanitas vă invită marți, 12 octombrie, ora 19.30, online&live, la o discuție despre acest volum la care vor participa Alexandru Stermin, Carmen Strungaru, etolog, și Ciprian Mihali, profesor de filosofie contemporană la Universitatea Babes Bolyai. Moderator: Corina Negrea, realizator de emisiuni de știință la Radio România Cultural. Partener: Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”.

11
/10
/21

Vaclav Smil nu are telefon mobil, apare rar în public și crede că doar „Cifrele nu mint”. Un adevărat maestru al interpretărilor statistice, Vaclav Smil este un artist care descrie lumea prin intermediul cifrelor. „Aștept fiecare nouă carte a lui Smil așa cum așteaptă unele persoane un alt film din seria Războiul Stelelor”, spunea Bill Gates despre omul de știință de origine cehă.

08
/10
/21

Romanul „Ereditate” (Editura Trei, 2021), semnat de tânărul scriitor francez Miguel Bonnefoy, a fost recompensat cu Premiul Librarilor în acest an în Franța și desemnat alegerea României la Premiul Goncourt 2020. „Un roman magic", după cum sublinia publicația Le Figaro.

08
/10
/21

„Big Sur”, „capodopera lui Kerouac”, după cum o numea scriitorul și criticul american Richard Meltzer, recent apărută în limba română la Editura Polirom, în traducerea lui Vlad Pojoga, este cartea pe care v-o propunem pentru acest sfârșit de săptămână.

29
/09
/21

Miercuri, 29 septembrie, ora 19.30 vă invităm să vizionați lansarea romanului Din cer au căzut trei mere de Narine Abgarian, roman distins cu Premiul Iasnaia Poliana, recent apărut în traducerea Luanei Schidu în colecția „Raftul Denisei“, colecție coordonată de Denisa Comănescu – povestea unei iubiri târzii care salvează lumea într-un sat de piatră aflat pe vârful unui munte armean, unde magia și misterul și-au păstrat neatinse puterile. Participă: Sabina Fati, scriitoare și jurnalistă, Cristian Pătrășconiu și Nona Rapotan, editor coordonator Bookhub.ro. Moderatorul întâlnirii va fi Denisa Comănescu, director al Editurii Humanitas Fiction.

27
/09
/21

„Faptul că sunt cu el, cu Ovidiu, mă determină să fac o călătorie în tinerețea mea și să-mi dau seama ce e cu adevărat fericirea. Dar, din păcate, fericirea nu o trăiești, ți-o amintești numai”, scrie Rodica Mandache în deschiderea cărții despre actorul Ovidiu Iuliu Moldovan.

23
/09
/21

Când s-a stins cel mai mare scriitor rus, cenzura lucra de zor, „dar sentimentele poporului rus nu puteau fi înăbușite”, notează americanul Jay Parini în ultimele pagini din cunoscutul roman „Ultima gară”.