Marioara Voiculescu și libertatea artistică. Secvențe dintr-un portret fictiv
https://www.ziarulmetropolis.ro/marioara-voiculescu-si-libertatea-artistica-secvente-dintr-un-portret-fictiv/

NOU La Editura Polirom a apărut recent, în colecţia de biografii romanţate, o carte având în prim-plan o figură de legendă a teatrului românesc, despre care însă publicul de astăzi ştie foarte puţin. „Marioara Voiculescu. Mareşala teatrului românesc” de Alina Nelega o aduce în prim-plan într-un noul mileniu.

Un articol de Ziarul Metropolis|3 august 2022

Născută pe 9 iulie 1885 la Bucureşti, Marioara Voiculescu a fost acceptată cu dispensă la Conservatorul de Artă Dramatică pe când avea doar 14 ani. A studiat cu Aristizza Romanescu şi Constantin Nottara, iar după absolvire a fost angajată la Teatrul Naţional şi i-a avut ca mentori pe Paul Gusty şi Alexandru Davila. În 1912 a preluat trupa celui din urmă, fiind prima femeie din România care a condus o companie de teatru. A avut un singur copil, la nici 18 ani, pe Paul, care i-a rămas alături toată viaţa. S-a căsătorit de gura lumii cu un membru al familiei Quintus, divorţând la scurtă vreme. Al doilea soţ, dragostea vieţii sale, a murit într-un accident de automobil. Considerată o adevărată „divă” şi comparată cu interpretele celebre ale scenei europene, precum Eleonora Duse sau Sarah Bernhardt, a dat viaţă unui număr mare de eroine, rămase în istoria teatrului nostru prin forţa şi dramatismul cu care le-a înzestrat şi impactul asupra spectatorilor.

A fost şi prima femeie care a înfiinţat o companie de film, jucând şi regizând, avându-l ca producător pe Leon Popescu. O răsfăţată a scenei, prietenă cu Regina Maria a României, a fost o campioană a teatrului independent, a libertăţii artistice, a noilor interpretări, reinventându-se mereu, dominând scena românească în prima jumătate a secolului trecut. De o moralitate şi o consecvenţă exemplare, a refuzat compromisurile politice şi în timpul legionarilor, dar şi în timpul comunismului, când a fost exclusă din teatru fiindcă n-a acceptat să pună piciorul pe „scena roşie”. Urmărită de Securitate şi marginalizată de lumea teatrală a vremii din cauza refuzului ei de a se înregimenta, timp de 30 de ani n-a mai urcat pe scenă, sfârşind în sărăcie, la 3 martie 1976.

Alina Nelega este romancieră şi autoare dramatică. Dublă laureată UNITER, „Autor european” la Heidelberger Stückemarkt, Honorary Fellow in Writing al Universităţii din Iowa, SUA, este profesor universitar şi conduce masteratul de scriere dramatică al Universităţii de Arte din Târgu Mureş. În 2020 i s-a decernat premiul pentru proză al revistei Observator cultural pentru romanul „ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat” (Polirom, 2019, 2021), iar pentru romanul  un nor în formă de cămilă (Polirom, 2021) a primit premiul „Sofia Nădejde” (2021) şi premiul pentru proză la Galele Radio România Cultural (2022).

Editura Polirom vă oferă un fragment din cel mai recent volum al autoarei, apărut în colecția „Biografii romanțate”, colecție coordonată de Adrian Botez.

„Al doilea lucru bun a fost Jorj. Văzuse deja Salomeea la Galați, dar nu s‑au întâlnit după, căci el a fost nevoit să plece imediat, cu treburi urgente, la moșie. Dar în seara următoare, la Brăila, a venit în goană, pentru a doua oară; i‑a fost prezentat de nenea Alecu, în treacăt, odată cu alți câțiva admiratori care o priveau ca loviți de tren. Dar nu Jorj, nu – el s‑a uitat direct în ochii ei, apoi i‑a scos cu delicatețe mănușa de mătase și i‑a sărutat ușor degetele însângerate, falangele cu urme de vopsea roșie după spectacol, și a șoptit, aproape neauzit: Mon doux rayon de soleil. Dar ea l‑a auzit și nu și‑a tras mâna, a simțit că n‑are ce ascunde de omul ăsta, că era ca și când s‑ar fi cunoscut de la facerea lumii. Anul ăla cât au fost împreună a fost singurul în care ea nu și‑a mai ros unghiile – putea, pentru prima oară, să‑și arate degetele lungi, îngrijite, palma fină, albă, să poarte fără grijă inele. Iar primul i‑a fost dăruit chiar de el: un smarald columbian intens, înconjurat de diamante galbene rusești, montate în aur roz, o bijuterie regală, pe care‑a purtat‑o până când, după moartea lui, a fost nevoită să‑și acopere din nou mâinile dureroase.

Cu statura lui uriașă, Jorj ar fi putut fi explorator în Africa sau la Polul Sud, mercenar sau preot misionar în Țara de Foc. Făcea lucrurile cele mai riscante, nu‑i era frică de nimic, căuta pericolul – pentru el viața era o provocare continuă. Dacă se gândește mai bine, și pe ea a luat‑o tot ca pe o provocare: diva era de necucerit, nu răspundea la avansuri, n‑avea amanți, nici legături ascunse. Dar a surprins‑o și, la urma urmelor, a simțit‑o bine: nici Marioara nu rezista la provocări, iar îndrăzneala lui s‑a potrivit de minune cu a ei. Trăiau într‑un fel de concurență – ardeau la maximum amândoi, se certau furibund, căci el era foarte gelos, apoi se împăcau, în lacrimi și extaz. Ultima lor ceartă a fost când a anunțat‑o că vrea să‑și ia un automobil. De ce, putea să‑l folosească pe al ei, dar Jorj a pufnit disprețuitor – în mașinuța aia franțuzească trebuia să stea împăturit, și‑apoi mergea încet, de‑abia se târa –, el își comandase un Daimler: solid, nemțesc, puternic și încăpător, într‑o oră era la moșie, putea să‑și rezolve treburile și să se întoarcă pe seară acasă, să fie cu ea după spectacole. Iar dacă mai continuă să se împotrivească, o să‑și cumpere un aeroplan din ăla ca al lui Roland Garros și‑o să zboare pe deasupra norilor, ca un vultur! Așa că ea tace, fiindcă‑l crede în stare și de asta, că doar au admirat împreună avionul lui Vlaicu la demonstrația de la Băneasa, de Ziua Regelui și s‑au certat zdravăn și acolo, fiindcă ea a zis că e o prostie fără viitor, iar el că în curând toată lumea o să zboare și cerul o să fie brăzdat de aeroplane, iar trenul și automobilul – niște fițe. Bine, să facă ce vrea, oricum nu‑l putea opri dacă‑și punea ceva în cap! După o săptămână avea mașina și conducea țanțoș, iar șoferul trona pe scaunul pasagerului, de parcă el ar fi fost boierul. Dar în seara aia l‑a așteptat degeaba, cu bagajele făcute, căci urmau să plece într‑o mică vilegiatură la Paris. Cu trenul, bineînțeles. În locul lui, pe la două noaptea, când ea adormise extenuată și furioasă, a apărut vizitiul familiei, care i‑a bătut în geam: Coniță, a murit conașu’ Jorj! Din cauza vitezei, intrase cu mașina într‑o mlaștină și, răsturnându‑se, a rămas prins sub ea. Nu i‑a venit să creadă. Nici când l‑a văzut la morgă, acoperit de mâl și mătasea‑broaștei, pe el, care era atât de soigné de sa personne, tot nu i‑a venit să creadă. Lacrimile n‑au venit nici mai târziu, nici după înmormântare, nici în Orient‑Expressul în care s‑a urcat de una singură, frământând în mănușă ambele bilete, nici în luna aia când a stat la Mont‑Dore, privind munții în aerul translucid și refuzând mâncarea pe care i‑o forțau pe gât asistentele și medicii. Nu mai înțelegea nimic din viață, nu mai simțea nimic – și‑atunci de ce să plângă, dacă n‑o durea nimic?”

12
/03
/24

O nouă traducere din opera Elenei Ferrante a fost publicată de curând în colecția „Anansi. World Fiction” de la Editura Trei. Elena Ferrante e o scriitoare îndrăgită de cititorii din lumea întreagă începând de la publicarea bestsellerurilor internaționale ce alcătuiesc Tetralogia Napolitană.

28
/02
/24

Diana Vasile, PhD, psihoterapeut și Președinte al Institutului pentru Studiul și Tratamentul Traumei (ISTT), lansează astăzi cartea Anatomia traumei. Cum să ai o viață mai bună când sufletul te doare, publicată la editura Bookzone. Rezultatul a peste 25 de ani de studiu, practică și cercetare în domeniul psihotraumatologiei, cartea oferă o perspectivă completă asupra impactului traumei în viețile noastre, dar și asupra modalităților de recuperare post-traumatică.

28
/02
/24

Editura Humanitas Fiction vă așteaptă miercuri, 28 februarie, ora 19.00 la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (Bd. Regina Elisabeta nr.38) la lansarea romanului Numărul 2 de David Foenkinos – recent apărut în colecția „Raftul Denisei“ coordonată de Denisa Comănescu, în traducerea Iulianei Glăvan – ce aduce în prim-plan povestea unui destin atipic, a celui care a pierdut rolul lui Harry Potter în una dintre cele mai celebre ecranizări din toate timpurile. Este posibil ca un eșec să devină o sursă de putere? Romanul scriitorului francez oferă în locul unui răspuns o minunată parabolă despre virtuțile reconstruirii sinelui.

19
/02
/24

Crime Scene Press vă propune o lectură perfectă pentru luna februarie: romanul proaspăt ieșit de sub tipar Stăpânul Muntelui, de Anders de la Motte (trad. Daniela Ionescu), unul dintre cei mai îndrăgiți scriitori suedezi de crime. Acest mistery care dă dependență, cu o atmosferă care te va bântui, te prinde de la prima pagină, urmărind o detectivă talentată care investighează una dintre cele mai întunecate laturi ale psihicului omenesc.

14
/02
/24

Joi, 15 februarie, începând cu ora 14:00, Biblioteca Metropolitană București, prin Direcţia Cultură, Învăţământ, Turism a Primăriei Municipiului Bucureşti, va organiza, la Sediul Central „Mihail Sadoveanu” din str. Tache Ionescu nr. 4 are loc o DEZBATERE EVENIMENT, dedicată Zilei Naționale a Lecturii.

09
/02
/24

CARTEA DE CINEMA Într-o scurtă carte apărută în 2022 şi bazată pe câteva dialoguri inedite iniţiate de Ioan-Pavel Azap şi derulate între 2009 şi 2011, Tudor Caranfil vorbeşte despre parcursul său şi critica de film. Un moment esenţial au fost "Serile prietenilor filmului", un eveniment pe care l-a creat în 1962 şi al cărui succes avea să ducă la formarea Cinematecii - o poveste demnă însăşi de un scenariu.

07
/02
/24

Editura Humanitas vă invită marți, 13 februarie, de la ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu istoricul Marc David Baer, profesor la London School of Economics and Political Science, istoricul Marian Coman și scriitoarea Sabina Fati despre volumul Otomanii: Hani, cezari și califi, o fascinantă nouă abordare a istoriei Imperiului Otoman.

05
/02
/24

Editura Humanitas Fiction vă așteaptă marți, 6 februarie, ora 19.00 la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (Bd. Regina Elisabeta nr.38) la lansarea romanului Borges și eu de Jay Parini, recent apărut în colecția „Raftul Denisei“ coordonată de Denisa Comănescu, în traducerea lui Mihnea Gafița, un road novel care emană o nesfârșită admirație pentru unul dintre cei mai îndrăgiți scriitori ai secolului XX, un roman ce are la bază întâmplări petrecute în primăvara anului 1971.

31
/01
/24

RECOMANDĂRI Ziarul Metropolis vă recomandă, în prima lună din an, o întoarcere în fabuloasa lume a cărților. Biblioteci, obsesii, mistere, personaje și o pasiune salvatoare, în 3 cărți despre cărți, care fac deliciul oricărui iubitor de literatură.