„Muezinul” manelelor. Poveștile lui Dede’s
https://www.ziarulmetropolis.ro/muezinul-manelelor-povestile-lui-dedes/

Un necaz nu vine niciodată singur. La mine au obiceiul să se aşeze la coadă, asta e pretenţia mea, să fie ordonate şi să-şi aştepte rândul, ar fi păcat să vină necazul peste mine şi eu din cauza îmbulzelii să nu-l observ.

Un articol de Dede's (Dan Nicolaie)|25 august 2017

Fiert de caniculă până la ultima celulă, din nefericire, efectiv nu suport aparatele de aer condiționat, ieri noapte (noaptea de 5 spre 6 august, n.n.) am prins un fir de aer respirabil – probabil trimis de o rudă îndepărtată din „Siberia”- și mi-am pus somnul pe coada lui.

Năucit de somn și de căldura care își reintrase în drepturi m-am trezit din cauza unor bocete incredibile. Prima impresie a fost că un muezin și-a instalat minaretul sub geamul meu. Îmi lipsesc multe, dar la imaginație bolnavă stau bine. Imediat am derulat câteva scenarii în cap. Profitând de căldură și de slăbiciunea noastră, refugiații din Orientul Mijlociu au cucerit Bucureștiul și își impun regulile. Greu de crezut.

O altă variantă, dornic să dea două lovituri dintr-o dată, Liviu Dragnea  i-a mutat Mega Moscheia lui Ponta de la Romexpo în Drumul Taberei și a dat și o utilitate numeroaselor gropi și canale din zonă, numite pompos Magistrala 5 de metrou. În timp ce dezbăteam aprins cu mine însumi, bocetele au început să fie însoțite de un ritm ținut din bătăi de palme, urmat de un ța, ța, ța, țaaaaaa din gâtlej, exact sunetul pe care o cioară l-ar scoate dacă ar dori să imite o privighetoare.

Dezmeticit complet mi-am dat seama că niște tineri, rătăciți prin zonă, se distrează în părculețul de vizavi sau trimit semnale acustice fraților de sânge, iar unul simte nevoia să iasă în față și să-și etaleze calitățile demne de „Cortul de aur„ din Ferentari. Ulterior am aflat dintr-o altă sursă deschisă că acesta este noul stil de interpretare a manelelor, fără vorbă multă, doar sunet direct din gâtlejul cândva populat de valoare, dușmani și evident, bani.

La 112 mă jurasem să nu mai sun, am niște experiențe nu tocmai fericite, așa că am așteptat ca altcineva care nu a făcut un astfel de legământ să o facă. Ei, aș, ori toată lumea s-a lămurit cum e cu sunatul la numărul de urgență și intervenția poliției, în urma căreia rămâi și cu balamucul, dar ai și un dușman nou – nouț, fie doar eu eram singurul care nu înțelegea momentul artistic.

Cum cântarea s-a prelungit, de fapt s-a oprit spre 4 dimineața, am decis să iau o carte de pe noptieră și să îmi răcoresc creierul cu câteva pagini, am acolo câteva volume pentru cazurile de urgență. Ce a urmat m-a îngrozit cu adevărat. Prima carte ridicată: „Viața lui Corneliu Zelea Codreanu”, zic hei, lasă, nimereală, nu e cazul să exagerez situația și fără să privesc, am făcut următoarea  extragere.

Când am văzut că în mână am „Procesul Mareșalului Ion Antonescu” am stins repede lumina și m-am înfipt cu nasul în pernă, ce naiba, am sute de cărți în preajmă și eu pun mâna tocmai pe astea. Eram prea încins pentru astfel de lucrări!

Foto: „Muezinul” manelelor. Poveștile lui Dede’s – Dede’s

23
/07
/24

Hermetica este o denumire generică pentru un ansamblu variat de texte cu alură filosofico-religioasă, compuse într-o perioadă relativ întinsă (secolele III î.d.H. - III d.H.).

07
/08
/23

Termeni precum doliu, pierdere, angoasă, suferință, nostalgie aparțin zonei afectului, individul trecând, în anumite momente ale vieții lui, prin această arie aproape sinonimică.

09
/07
/23

TESZT e uneori o nuntă pe o scenă. E o fată care plânge. O îmbrățișare în întuneric. O tărie pe care o bei ca să-ți faci curaj în fața adevărului. TESZT e uneori un cuvânt pe care îl așteptai, un om pe care îl admiri, care are în spatele lui alți 100 de oameni pe care îi admiri.

19
/07
/22

Prin anii nouăzeci, a existat o campanie publicitară care se intitula simplu si atrăgător: „Cu balonul în Arizona”. Pentru un copil de clasa a treia dintr-o Românie abia ieșită din comunism, perspectiva unei călători în America, și nu oricum, ci cu balonul, era irezistibilă.

10
/03
/22

Stiu, langa noi e RAZBOI. Însa acesta și victimele sale nu anuleaza micile războaie, adesea penibile! In pragul urmatorei evaluari a managerilor teatrelor bucureștene, scriu despre cea abia finalizată pentru anul 2020, cu speranta ca urmatoarea, deja anuntata, pentru 2021, va fi “PE BUNE”!

27
/09
/21

OPINIE Subfinanţat de nişte autorităţi nepăsătoare, fără cinematografe care să îi fie dedicate şi cu un public larg pus mai degrabă pe miştouri, filmul românesc de autor face performanţă an de an la cel mai înalt nivel. Iar 2021 o dovedeşte din plin. Este unul din paradoxurile româneşti.

17
/09
/21

OPINIE Mai mulţi cineaşti români importanţi, deopotrivă producători şi regizori, printre care Stere Gulea, Tudor Giurgiu, Ada Solomon şi Nae Caranfil, îşi exprimă nemulţumirea faţă de felul în care se desfăşoară concursurile de finanţare organizate de Centrul Naţional al Cinematografiei.

30
/06
/21

OPINIE Paradoxul ediţiei din 2021 a Premiilor Gopo a fost că gala s-a desfăşurat în condiţii aproape normale, chiar dacă în aer liber, dar nominalizările şi trofeele au vizat doar cele câteva filme lansate în 2020, un an dezastruos, în care cinematografele au fost mai mult de trei sferturi din timp închise.

24
/03
/21

OPINIE Atunci când un succes internaţional aduce câte un film românesc în atenţia unui public mai larg decât grupul cinefililor fideli, mulţi simt o nevoie irepresibilă de a comenta. Asta nu ar fi o problemă, dacă discursul nu ar cădea în miştocăreală, rostită pe un ton superior: „Vă spun eu cum stă treaba cu cinematografia română!”.

16
/02
/21

OPINIE Cinematografia română este aproape de un moment istoric – cel puţin o nominalizare la Premiile Oscar. În ciuda succesului internaţional uriaş, documentarul „colectiv” al lui Alexander Nanau a împărţit opinia publică din România. Unul dintre motivele de divizare – prezenţa lui Vlad Voiculescu. E bine, totuşi, când un film stârneşte valuri şi nu e primit cu indiferenţă.