Nicoleta Moscalenco, actriță: „Cu iubire și frumos, mișcăm lucrurile”
https://www.ziarulmetropolis.ro/nicoleta-moscalenco-actrita-cu-iubire-si-frumos-miscam-lucrurile/

INTERVIU A ajuns la teatru pe un drum ocolitor, care a purtat-o pe la Facultatea de Drept şi un job cu răspundere mare pe partea juridică. Însă acum e acolo unde trebuie.

Un articol de Andrei Crăciun|23 Decembrie 2018

DRUM. Nicoleta Moscalenco, actriță. De unde vine ea și unde vrea să se îndrepte? Să privim un pic în urmă către devenirea sa. Cum s-a format actrița de astăzi?

Am citit un paragraf cu care m-am identificat și vreau să îl dau mai departe pentru a mai pune și alți oameni pe gânduri: „Întotdeauna m-am gândit că mesele de călcat sunt plăci de surf care au încetat să-și urmeze visurile și și-au luat slujbe adevărate, serioase”, cam așa a fost și drumul meu către teatru. Rețeta mea de actriță: 4 kg de mate-info la liceu, apoi am fost îndrumată să dau la drept, se spunea că mori de foame cu actoria – încă 4 kg de cursuri în domeniu, 2 litri de slujbă  „serioasă” – lucram într-un cabinet de avocatură, mai mult pe partea de drept comercial, apoi mi-a fost dată pe mâini partea juridică a unui proiect care valora 3,5 milioane de euro, aveam o responsabilitate mare pentru o mucoasă ieșită de pe băncile facultății, mă bucur că m-am trezit la timp. După doi ani, mi-am dat demisia, deși mi s-a propus dublarea salariului numai că să nu plec. Am fugit mâncând pământul într-o bibliotecă să citesc și să îmi fac repertoriul pentru admiterea la U.N.A.T.C. Frica, da, chiar are mai multă imaginație decât curajul, m-am bucurat să înțeleg asta la timp și să întorc cârma la 180 de grade spre liniște și fericire. Asta am reușit să o fac datorită soțului meu, atunci nu eram căsătoriți.

Îmi amintesc că m-a încurajat să fac acest pas, a crezut în mine și mi-a dat aripi atunci când eu nu aveam; a fost singura persoană care știa de acest examen. Îi datorez totul! Alături de o persoană pe care o iubești totul pare mai simplu. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a scos în cale un soț iubitor, înțelegător, atât de înțelept și un prieten grozav. Mă echilibrează și scoate ce e mai bun din mine. La formarea mea au contribuit și alți factori. Am o familie fabuloasă, părinții mei s-au jucat tot timpul cu noi, mătușa mea este haioasă și minunată, bunica făcea ca broasca și elefantul de la balcon pentru că pierdea la macao, când se tăia curentul tata ne alerga prin casă ca bau-bau, mama dansa cu noi și ne răsfață cu cele mai delicioase prăjituri, făceau temele cu noi, ne desenau ce aveam de pregătit la biologie, dansam  foarte mult noi patru – spun noi patru pentru că am un frate mai mic cu 4 ani, altă minunăție pe care am căpătat-o în dar. Crescută cu iubire și căldură am putut să învăț asta de la ei, știu că această este calea și nu știu să funcționez altfel. Au sacrificat multe ca noi să fim oamenii de astăzi, să avem  principii, piloni solizi, să credem în noi, să facem numai lucruri pentru suflet, să nu punem preț pe ce este material și să iubim ce este în jur. Am noroc să am niște prieteni minunați, mă simt un om împlinit datorită darului pe care l-am primit, să îi am în viața mea.

NICOLETA MOSCALENCO ȘI ASUL EI DIN MÂNECĂ

În ceea ce privește teatrul, comedia este asul meu din mânecă, este ceea ce îmi place și ceea ce au descoperit mentorii mei la mine. Asta vreau să fac, să smulg zâmbete oamenilor, să le dau curaj și încredere că oamenii sunt buni! Este totul foarte simplu, atât de simplu încât ne pare complicat. O să păstrez mereu în suflet oamenii calzi care au crezut în mine, care au fost alături întotdeauna cu o vorbă bună, care m-au încurajat și m-au îndrumat să îmi găsesc calea, păstrând valorile morale, profesori cu principii solide și pedagogi adevărați ca maestrul Florin Zamfirescu, Bogdana Darie, Marius Gîlea, Dana Rotaru, Viorica Vatamanu,  Claudia Hanghiuc,  Mihai-Gruia Sandu, Daniel Iordan, cărora le datorez foarte multe. 

Un alt factor care a contribuit la formarea mea au fost spectacolele în care am jucat. Dând cu nasul de personaje atât de diferite, am avut foarte multe de învățat.

Nu am visat niciodată să particip la competiții, concursuri, să câștig premii, nu asta am de făcut în viață, mare mi-a fost mirarea când am jucat generăleasa în „Idiotul”, Marie în „Ei, și?”, doamna Layden în „Și caii se împușcă, nu-i așa?”, personaje foarte dragi mie, să primesc premii pentru aceste roluri, eu doar mi-am făcut treaba, nu am urmărit acest scop. În spectacolul „După Magritte”, am avut primul rol de compoziție – o bătrânică, și trebuia să învăț să cânt la tubă, a fost minunat

Un alt spectacol de suflet a fost „Chicago”, în care am jucat Kitty, am descoperit altă zonă în care mă pot desfășura, music-hall. A urmat o altă experiență minunată, am lucrat la personajul doamnei Schneider în „Cabaret”, a fost încă o confirmare a faptului că pot face music-hall și îmi palce nespus. Îmi doresc să păstrez echilibrul între carieră și familie, consider că se poate.

SPECTACOLE. Să mergem și mai departe. În ce spectacole joci acum, unde să vină publicul spectator să te vadă, apetitul odată deschis după citirea interviului? 

Joc în „Pescărușul”, la Teatrul Mic. Mă puteți vedea în rolul Colombinei într-un spectacol de commedia dell’arte, suntem în repetiții, premiera este fixată pe 16 februarie. Îl vom juca la U.N.A.T.C. – Sala Atelier. Acum lucrez la două proiecte de music-hall, doar atât divulg, încă nu avem data premierelor fixate și nu pot oferi mai multe detalii. De asemenea, suntem în tratative cu niște oameni pentru a găși un spațiu pentru spectacolul „Idiotul”, ne dorim tare mult să reluăm acest spectacol de suflet. O să revenim cu el în curând, un spectacol care s-a jucat tot timpul cu sala plină. În rest stau cumințică, am început să învăț să prioritizez lucrurile și nu mai alerg din stânga în dreapta ca să nu fac niciun lucru la potențialul maxim. Momentan sunt studentă la master-actorie, anul II, la U.N.A.T.C., pentru că am vrut master, stau să-l fac.

FILM. Carieră internațională, filme de cinema, seriale de televiziune – cum stăm cu consacrarea în lumea video? 
Eeee, carieră internațională… Nu avem o industrie atât de puternică în ceea ce privește filmul și cum mă urnesc greu din loc, nu am alergat nici spre țările unde există așa ceva. Nu prea am alergat la castinguri, nu prea = mai deloc. Sunt încă studentă la master actorie, anul II, U.N.A.T.C., mai am de învățat, nu am știut niciodată ce este suficiența. Îmi ocupă destul timp și este obositor să tot alergi dintr-o parte în alta, lucrurile bune se fac în tihnă. Cum bine ne învață și „Păpușa de cârpă” a lui Gabriel Garcia Marquez: „Am învățat că toată lumea vrea să trăiască pe culmea muntelui neștiind că adevărată fericire este să urci panta”, procesul este o etapă foarte importantă în meseria noastră. Am și filmat, ba un documentar, ba un scurtmetraj, câte un pic din fiecare cât să dau cu nasul de cameră să pot învăța și partea aceasta a meseriei. Un proiect de suflet este scurtmetrajul „Narcis și Fifi”, la această filmare am avut șansa să cunosc niște oameni minunați și să îmi doresc să lucrez numai într-un astfel de mediu, a ieșit o comedie minunată. A fost fabuloasă senzația avu la proiecția filmului, să aud oamenii râzând  și bucurându-se de aceasta. Prima dată când am putut vedea cum se simte din exterior, teatrul nu ne permite acest lucru.

ROMÂNIA. Ce relație are Nicoleta cu țara noastră? Se simte bine aici, îi place, vrea să emigreze și să nu mai audă de noi niciodată? Cum vede ea viitorul României? Și mergând și mai departe, cu lumea cum stăm – ne îndreptăm într-o direcție greșită?

Cred în România! Cred în oamenii frumoși și buni, cred în ei pentru că am întâlnit foarte mulți oameni minunați.  „România este mai sănătoasă la cap decât alte nații” – mare adevăr găsim în această propoziție. Nu se observă pentru că suntem manipulați. Iubesc țara noastră, este minunată. În fiecare an încerc să mai descopăr ceva din frumusețile ei, anul acesta am descoperit liniștea și minunățiile munților Apuseni.

DE CE NU EMIGREAZĂ NICOLETA MOSCALENCO

Nu plec, ne străduim să facem totul mai frumos aici. Omul parcă sfințește locul, nu fuge de rupe pământul. România va fi bine, sunt foarte mulți oameni frumoși și se fac multe lucruri cu suflet-normal, că nu se cunosc toate pentru că nu sunt promovate la televizor. Dacă am arunca televizoarele și telefoanele, am descoperi asta. Cunosc oameni care se adună la fiecare 3 săptămâni, gătesc și oferă mâncare oamenilor cu mai puține posibilități. Există o echipă mare de voluntari, din care fac și eu parte, care ajută copiii de la centrele de plasament, oamenii fac mult bine. Am fost cu două colege la spital, la copiii bolnavi de cancer ca să îi înveselim, am oferit doar timp, nu este nevoie de mai mult. Mi-au dat atâta speranță aceste colege cu inițiativa lor. Deși fratele meu este plecat în Anglia, de câte ori am ocazia îi subliniez cât de bine este aici și că poate găsi în țară ce are acolo, dar nu are încredere. Consider că adevărata credință este reprezentată de siguranța faptului  că mâine va fi bine! Așa putem dormi liniștiți și trăi în prezent. Să facem bine, să iubim, cam atât este suficient.

IMPLICARE CIVICĂ. Votează Nicoleta? Protestează? Se implică în viața cetății? Cum și de ce?

Normal că merg la vot, s-au luptat mult pentru ca noi să avem acest drept.

Proteste nu, nu simt că așa schimbăm prea multe. Totul începe de la noi ca să putem schimba real ceva, cu iubire și frumos mișcăm lucrurile. Nu putem exista pentru renunțări! Îmi doresc o trezire a conștiinței și o lipsă a fricii. Frica ne face să aruncăm vina mereu pe celălalt, să blamăm și să nu fim mulțumiți de ce avem. Mă uit cu durere la faptul că sunt țări în care oamenii nu au apă și mâncare, văzând asta nu mă pot plânge de alte mărunțișuri, „vai, nu avem autostrăzi, nu avem aia și cealaltă”. Mă uit la oamenii care nu au unde dormi și îi mulțumesc lui Dumnezeu că mă ajută cum poate și mă gândesc cum să ajut la rândul meu. Nu mă gândesc cât de urat este că se întâmplă asta pentru că nu ajută, gândesc în soluții, în ce este de făcut. Plângându-mă de tot ce este rău nu pot îndrepta ceva, rămânem la nivel de vorbe. Având tot timpul păreri și comentând tot ce se poate nu ajut cu nimic, parcă se irosește viața cu vorbe. Cum este în actorie așa este și în viață – ACȚIONĂM!  Haideți să facem lucruri frumoase. Eu la asta lucrez, mă străduiesc să nu judec oamenii și să fac tot ce îmi stă în putință pentru țară asta și oamenii de aici. Îmi dau seama că este foarte mic aportul meu, suntem niște furnicuțe în univers, dar împreună formăm un mușuroi.

IDOLI. Are Nicoleta idoli? Către cine se îndreaptă privirile admirative ale actriței? Ca cine voia să fie atunci când era mică? 

Marile mele iubiri: Charlie Chaplin, Robin Williams, Toma Caragiu, Jean Constantin, comedia este pe sufletul meu. Să menționez și niște doamne, zic: Meryl Streep, Julia Roberts. Când eram mică, aveam drept idoli toate personajele din desenele animate și din povești. Încă mă uit la desene, desenele Disney sunt pe lista mea de filme preferate! De aici și sufletul de copil tembel pus pe soții.

NICOLETA MOSCALENCO ȘI BLÂNDEȚEA SUFLETEASCĂ

NOUA GENERAȚIE. Ce tineri ne recomanzi din lumea noastră artistică, să-i promovăm în site-ul nostru, să vadă cetățeanul că nu mai avem noi actorii de altădată, dar îi avem pe cei de acum, ceea ce nu e tocmai puțin lucru?

Aș dori să îi fac o surpriză lui Șerban Racovițeanu, un tânăr regizor de film pe care îl admir tare mult. La vârsta lui este atât de înțelept, atât de cald și are mare grijă de oamenii cu care lucrează. Ce iese din mâna lui este super profi, am mare încredere în acest om și mă simt în siguranță de câte ori am ocazia să lucrez cu el. Îi ofer lui acest loc! Nu mă pot abține, trebuie să scriu câteva cuvinte și despre Alin Potop. Alin este partenerul de scenă cu care mă acordez cel mai bine, anul acesta am realizat că nu o să scăpăm prea curând unul de celălalt. În timpul facultății am lucrat foarte mult  împreună, la creație, în spectacolul de licență „Idiotul” am jucat împreună – soț și soție, la commedia dell’arte am format alt cuplu comic – Arlechino și Colombină, plus alte mici proiecte. Când trebuie să facem un cuplet, Anda Călugăreanu  și Toma Caragiu, îl facem, apoi apare ceva în care trebuie să cântăm rock, ne aruncăm cu capul înainte și le încercăm pe toate. Am avut un casting în franceză, am învățat texte în franceză, deși nu știm să vorbim  franceză.

CUVÂNT DE ÎNCHEIERE. Povață pentru cei care vin din urmă, de ce nu? 

Îmi doresc să avem grijă unul de celălalt. Să ne găsim soluții, nu probleme. Charlie Chaplin ne spunea că gândim prea mult și simțim prea puțin, a rămas actuală povestea aceasta, tare aș vrea un viceversa. Echipa este importantă, și menționez acest lucru pentru că eu cred cu tărie că numai împreună putem realiza lucruri frumoase. Să fim buni cu oamenii care nu sunt așa de blânzi, ei au cea mai mare nevoie de bunătate, niciodată atacul nu va soluționa o problemă.

Să mergem înainte cu iubire și credință! Nu știu dacă am reușit să transmit exact ce este în sufletul meu. Ca să ajung la dumneavoastră, mai recomand câteva filme care conturează și mai bine ce simt și ce vreau să transmit, imaginile de multe ori sunt mai puternice decât cuvintele: Pay It Forward, Patch Adams, La vita e bella.

Îmi doresc să avem grijă unul de celălalt. Să ne găsim soluții, nu probleme. Charlie Chaplin ne spunea că gândim prea mult și simțim prea puțin, a rămas actuală povestea aceasta, tare aș vrea un viceversa. (Nicoleta Moscalenco, actriță)



14
/10
/19

INTERVIU Pe Teodora Velescu, Simona Dabija și Georgeta Corca le vedem, la Centrul Național al Dansului, în „Daughters”, spectacol semnat de coregrafa Simona Deaconescu și inspirat de motivațiile și modalitățile de expresie ale fiicelor generației hippie, copilele teribile ale post-punkului.

07
/10
/19

Unul dintre cele mai puternice filme autohtone ale toamnei este „Arest”, în regia lui Andrei Cohn, care spune povestea unui intelectual torturat într-o închisoare comunistă din România anului 1983. În rolurile protagoniștilor, actorii Alexandru Papadopol și Iulian Postelnicu.

12
/09
/19

INTERVIU Unul dintre cei mai apreciați regizori ai Noului Val, Corneliu Porumboiu vorbește despre cum și-a realizat cel mai nou film, „La Gomera”, acum în cinematografe, despre rolul Cannes-ului, despre tema limbajului, despre diversitatea cinematografiei române și despre importanța stilului.

06
/09
/19

Invitată a celei de-a şaptea ediţii a Alba Iulia Music & Film Festival (30 august - 1 septembrie), eveniment organizat de TIFF, Maia Morgenstern a vorbit, la o întâlnire cu publicul, despre cinema, despre cum a ajuns actriţă, despre „Balanţa” şi Lucian Pintilie, despre generaţii şi despre seriale.

26
/08
/19

Cine nu-l știe pe Marius Manole.. nu prea e dus pe la teatre. E un om la fel de asumat și pe scenă, și în afara ei. Acum când, până la deschiderea stagiunilor doar spectacolele independente sunt active, am vorbit cu el despre o situație „ba-n căruță, ba-n teleguță” din teatru. Cu năduf și cu dragoste.

Page 1 of 3412345...102030...Last »