Olga Török: „«V.I.P» a fost făcut cu gândul la public și la interacțiunea cu el live”
https://www.ziarulmetropolis.ro/olga-torok-v-i-p-este-o-marturie-a-prezentului-a-fost-facut-cu-gandul-la-public-si-la-interactiunea-cu-el-live/

Olga Török este protagonista spectacolului „V.I.P. Very Isolated Person”, producţie de teatru interactiv online a Teatrului German de Stat Timişoara. Proiectul urmează să fie difuzat în cadrul Festivalului Naţional de Teatru 2021. Regia şi conceptul îi aparţin actriţei, în colaborare cu Paula Lynn Breuer.

Un articol de Raluca Cîrciumaru|3 noiembrie 2021

Conceput anume pentru interpretarea în mediul virtual, și pornind de la „Pescărușul” lui A.P. Cehov, V.I.P. Very Isolated Person mizează pe caracterul live, sub forma unei conferințe pe platforma Zoom, cu participarea directă a spectatorilor. Acesta urmează să fie susținut în cadrul Festivalului Național de Teatru, vineri, 12 noiembrie 2021, de la orele 19:30. Spectatorii au oportunitatea de a fi o componentă activă a experienței, prin înregistrarea pe link-ul de Zoom al spectacolului. Totodată, pot opta pentru urmărirea interpretării Olgăi Török live pe Facebook, spectacolul urmând să fie preluat și difuzat și pe contul FNT–Festivalul Național de Teatru.

De unde provine conceptul din spatele V.I.P. Very Isolated Person? Care a fost ideea incipientă și cum s-a dezvoltat aceasta?

La sfârșitul lui martie 2020, teatrul, așa cum îl știam noi – cel de pe scenă, a trebuit regândit într-o formă digitală. Toată planeta teatrală a fost în punctul 0. În primul lockdown s-a născut și V.I.P. Very Isolated Person – din nevoia de a fi împreună cu spectatorii în acea perioadă nemaiîntâlnită până atunci.

Paula Breuer și cu mine am purtat multe discuții pe tema teatrului online și forma potrivită de a-l exploata sau folosi. După multe încercări tehnice pe mai multe platforme, am reușit să concepem o „sală de teatru” virtuală pe Zoom. Spectatorii participă în timp real la ceea ce mi se întâmplă. Ba mai mult, interacționează cu mine.

Textul de la care am pornit au fost monoloagele Ninei din Pescărușul  lui Anton Cehov. Se potriveau perfect. Nina este o actriță care își dorește să joace, chiar dacă viața ei a luat o întorsătură dramatică. Aici am găsit cea mai puternică paralelă cu mine. Ambele am ajuns să ne întrebăm dacă avem puterea necesară să ne redresăm viețile și să rămânem totuși în mediul teatrului. Astfel, Paula a adaptat textul cehovian la situația prezentă cu fragmente proprii și cu texte scrise de mine.

V.I.P. este o mărturie a prezentului. Faptul că spectacolul a fost nominalizat anul acesta la Premiile UNITER și apoi invitat în Festivalul Național de Teatru este o bucurie enormă: un spectacol atât de intim să primească o asemenea recunoaștere națională! Le mulțumesc tuturor celor care au votat spectacolul în concursul pentru „Pariul Publicului”, acolo unde a ieșit câștigător. A fost făcut cu gândul la public și la interacțiunea cu el live, la transformarea unui mediu distant într-un mediu care să concureze cu experiența live din sala de spectacole.

 

Cu ce s-a diferențiat procesul creator într-un spectacol fundamental gândit pentru mediul online față de munca la un spectacol de scenă?

Repetițiile la acest spectacol au fost unele din cele mai frumoase avute vreodată. Nu am avut nicio presiune, nu am avut o dată fixă pentru premieră. Nu lucram pur și simplu la un produs, ci aveam ocazia de a savura fiecare descoperire în parte. Așa o experiență o ai o dată în foarte mulți ani.

Mi-a fost greu să lucrez cu Paula Breuer doar pe Zoom. Mă obosea. Jocul minimal în fața camerei și în același timp păstrarea legăturii cu publicul au fost marile încercări. Ne-am întâlnit și live, dar nu am putut repeta, deoarece nu era același lucru, dacă Paula se uita la mine live sau pe ecran.

Desigur ce ne-a încurajat a fost faptul că vorbeam despre ce trăiam atunci pe moment, sau acum pe moment. Toată frica, confuzia timpului în care ne învârtim de un an și jumătate.

 

Fiind o reprezentație interactivă, susținută pe platforma Zoom, ce trebuie să facă potențialii spectatori pentru a se înscrie și pentru a participa activ și în ce fel e îmbunătățită experiența de vizionare pentru ei, față de cei care văd spectacolul din afara platformei?

Publicul spectator este rugat să se înscrie întâi. Este vorba despre un formular foarte simplu, care solicită numele persoanei și adresa de mail. Apoi, cei înscriși vor primi o confirmare cu adresa de acces. Atât înregistrarea ca participant, dar și vizionarea spectacolului sunt gratuite.

Spectatorii vor rămâne anonimi. Numele, pe care oricum pot să și-l schimbe în aplicație, va fi vizibil, dar între ei nu se vor vedea. Le recomand să se uite pe un ecran mai mare decât ecranul telefonului mobil, dacă au posibilitatea, și poate să poarte căști.

Subtitrarea e făcută live de către Silvia Török (asistenta de regie) în limba română și engleză. În principiu, subtitrarea apare automat, dar dacă nu, sunt rugați să dea click pe butonul CC.

Dacă urmăresc spectacolul pe alte platforme în afară de Zoom, atunci interacțiunea cu mine nu va putea avea loc. Nu vor putea să răspundă la întrebările mele, și, cu alte cuvinte, nu vor fi implicați direct în desfășurarea spectacolului. Nici nu vor putea vedea sondajele efectuate, de exemplu, si nici răspunsurile. Spectacolul devine doar o înregistrare și, astfel, i se pierde scopul – scopul de a fi împreună.

 

Care a fost cea mai mare provocare căreia a trebuit să îi faceți față în acest tip de dialog cu spectatorul?

Este în continuare o provocare să explicăm procesul de vizionare. Noi încercăm să facem experiența spectacolului cât mai simplu de accesat.

O a doua provocare este neîncrederea publicului în formula digitală a teatrului. Ne simțim extraordinar când, la finalul spectacolului, primim feedback pozitiv în ceea ce privește experiența live. Foarte mulți dintre spectatori/participanți sunt uimiți de cât de mult au fost captați, ca într-o sală de spectacole. Sunt emoționați și se simt adresați.

A treia încercare la care mă pot gândi este pur personală, pentru ca mă confesez unui public fără interacțiunea directă, instantaneu, cu reacțiile lor. De obicei, actorii simt sala și, astfel, își calibrează energia și intensitatea jocului actoricesc. Iar eu nu am cum sa simt asta atât de puternic…

 

28
/11
/15

MEMORIA CULTURALĂ Cine-şi mai aminteşte de „Răzbunarea haiducilor”, „Răpirea fecioarelor”, „Zestrea domniţei Ralu” sau de serialul de televiziune „Toate pânzele sus!”? În peste 40 de ani de film românesc, Colea Răutu a creat roluri memorabile. S-a născut pe 28 noiembrie 1912.

09
/11
/15

Cum arată programul unui artist de jazz de succes, pentru care „acasă” înseamnă Brooklyn, New York? Cât de important e să încalci regulile? Prin ce se aseamănă doina românească cu blues-ul american? Ne povestește pianistul Lucian Ban, într-un interviu inedit, sub formă de alfabet.

05
/11
/15

INTERVIU Dragoş Buhagiar e unul dintre cei mai prolifici și mai premiați scenografi români. De-a lungul carierei, a câștigat nu mai puțin de cinci premii UNITER. Spune că, atunci când lucrează, nu se gândește la succesul de după, ci la descoperire și la redarea unei povești. Îi invită pe spectatori să descopere alături de el, adică să nu se plaseze într-o atitudine burgheză, confortabilă...

17
/10
/15

Zalabam, zalabam, zalabam! În apropierea Haloween-ului, Hârca face jocurile! Hârca trage sforile! “Hârca se întoarce” cu surprize! Miercuri, 28 octombrie, la ora 20.00, la Teatrul Elisabeta, spectatorii vor avea parte de o reprezentanție specială. Tot atunci, actorii Alexandru Suciu (alias Vlad) și Bogdan Talașman (alias Bâzu) se vor lupta, fiecare cu „armele” lui, pentru iubirea frumoasei Viorica (Diana Dumitrescu).

29
/09
/15

Dacă vreţi să (re)vedeţi ce s-a realizat valoros în ultimul an în România în materie de documentar de cinema, documentar studenţesc sau documentar de televiziune, cea de-a patra ediţie a Docuart Fest (30 septembrie–4 octombrie) e cea mai bună ocazie, aşa cum ne explică şi Daniela Apostol, directoarea festivalului.

25
/09
/15

Antoaneta Cojocaru (37 de ani), actriţă, un nume mare deja pe scenele teatrelor din Bucureşti. I se spune Anto. Toată lumea o iubeşte pe Anto, sufletul Laboratorului de Noapte de la Teatrul Bulandra. Ea a intrat prima la ATF, în 1997. De-atunci tot joacă.

14
/09
/15

INTERVIU Oana Boca Stănescu a fost unul dintre cei 11 manageri culturali (singura din Europa) selectați să participe la ediția din acest an a Festivalului de la Edinburgh, în cadrul „Momentum”, Programul Delegaților Internaționali din cadrul Festivalurilor din Edinburgh.

31
/08
/15

NOUA GENERAŢIE DE ARTIŞTI. Lia Sinchevici (25 spre 26 de ani). Actriţă. Basarabeancă. Finalistă în acest an la Gala  HOP, care urmează să aibă loc la Costineşti. A jucat deja în filme de serie B. A jucat şi cu Jean-Claude Van Damme, şi cu Shia LaBeouf. Acum îşi construieşte un nume în teatrul românesc. Cum? Lia Sinchevici e – toată – o poveste.

30
/08
/15

NOUA GENERAȚIE DE ARTIȘTI Astăzi vi-l prezentăm pe Andrei Huțuleac (douăzeci și patru de ani), actor, pe la Metropolis, pe la Godot, pe la Centrul Cultural pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu”. Un actor, dar și un personaj, căci Huțuleac este, dacă nu știați, și puțin cam poet.

24
/08
/15

„Filmul poate salva viaţa”, crede Răzvan Georgescu, unul dintre cei mai importanţi regizori români de documentare. Mărturiseşte că lucrul la „Testimonial” (2008) şi, mai apoi, la „Paşaport de Germania” (2014) l-a ajutat în lupta împotriva tumorii cerebrale maligne cu care a fost diagnosticat în urmă cu câţiva ani.