„Roboțelul de aur”. Sinceritate
https://www.ziarulmetropolis.ro/robotelul-de-aur-sinceritate/

Realizat de Radu Mocanu şi Mihai Dragolea şi disponibil acum pe platforma gratuită Cinepub, „Roboţelul de aur” a fost unul dintre cele mai de succes documentare româneşti din 2015. Povestea emoţionantă a boxeriţei Steluţa Duţă, crescută la orfelinat.

Un articol de Ionuţ Mareş|25 martie 2017

Realizat de Radu Mocanu și Mihai Dragolea și disponibil acum pe platforma gratuită Cinepub, „Roboțelul de aur” a fost unul dintre cele mai de succes documentare românești din 2015, deși nu a avut parte, din păcate, și de o distribuție în cinematografe. A fost prezentat, printre altele, la One World Romania și a câștigat marele trofeu al festivalului Docuart de la București.

Cei doi tineri cineaști, veniți dinspre televiziune și nominalizați pentru „tânără speranță” la Premiile Gopo 2016 pentru acest prim film, ilustrează foarte bine care ar trebui să fie unul din rolurile majore ale autorilor de documentare atunci când abordează un caz foarte mediatizat: să meargă în profunzimea subiectului, pentru a-l elibera de senzaționalismul și melodramatismul cu care îl acoperă de obicei presa și pentru a permite o înțelegere mai nuanțată, o apropiere a spectatorului de personaje și de viețile lor.

Povestea protagonistei din „Roboțelul de aur” are toate ingredientele unui narațiuni hollywoodiene. Steluța Dută este o boxerită de 32 de ani, multiplă campioană europeană și mondială. Ea a fost abandonată la naștere și a crescut în diverse case de copii în perioada comunistă, iar la vârsta de 16 ani a fost alungată din cămin. După o perioadă foarte dificilă, este descoperită la 20 de ani de un antrenor de box, care îi va deveni și părinte adoptiv.

Radu Mocanu și Mihai Dragolea o urmăresc pe Steluța Duță în timp ce se pregătește pentru un ultim mare campionat din cariera de boxeriță, unde un eventual succes ar putea-o ajuta să își facă, în sfârșit, un rost în viață. Este elementul care împinge în față dramaturgia și creează o intrigă, o așteptare, ca într-un scenariu clasic.

În tot acest timp, tânăra își înfruntă și trecutul: își întâlnește familia adoptivă, în cea mai emoționantă și dureroasă secvență a filmului, datorită naturalismului puternic, dar și prieteni din copilărie, alături de care merge la unul din fostele cămine și o revede pe fosta directoare despre care spune că o bătea, dar de care își amintește totuși cu o ușoară afecțiune. Este impresionantă luciditatea cu care protagonista și foștii săi colegi vorbesc despre trecutul lor de copii abandonați și despre aspirații.

23mar play

„Roboțelul de aur” este disponibil, de joi, pe Cinepub.ro, platformă online unde pot fi accesate gratuit şi în condiţii legale filme româneşti (noi sau vechi, scurtmetraje sau lungmetraje, documentare sau ficţiune), oferta fiind înnoită în fiecare săptămână. Click pe imagine pentru a vedea filmul!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cei doi regizori, care sunt și autorii scenariului, mizează pe un stil cât se poate de simplu și de direct, aproape instinctiv, lipsit de artificii (fără muzică sau comentariu din off): nu e loc pentru compoziții sofisticate ale cadrelor, pentru o mizanscenă elaborată, pentru imagini „frumoase”.

Importantă este protagonista – urmărită îndeaproape de o cameră de filmat curioasă și dornică să surprindă și să redea cu cât mai multă sinceritate câteva momente revelatoare din viața spectaculoasă a acestei tinere ambițioase, de care spectatorul se poate atașa foarte ușor.

Camera de filmat nu adoptă cu rigorizitate o poziție observațională, nu caută întotdeauna să devină un martor invizibil. Este mult mai liberă, așa cum se dovedește și Steluța Duță. În multe secvențe, personajele vorbesc ca pentru cameră, răspunzând probabil întrebărilor sau impulsurilor realizatorilor.

Reușita acestui documentar – aparent fără pretenții, dar eficient în ceea ce își propune – vine din amestectul dintre, pe de o parte, personalitatea specială și expresivitatea Steluței Duță și, de altă parte, simplitatea unei regii care nu încearcă să atragă atenția asupra sa, ci se pune, discret, în serviciul protagonistei, lăsând-o să-și dezvăluie forța.

 

Articol apărut și pe blogul lui Ionuț Mareș.

05
/02
/23

Cele trei cărţi de cronici de film publicate de Romulus Rusan în anii `70-`80 au fost reeditate recent, într-un singur volum şi într-o ediţie de lux, în seria de autor pe care i-o dedică Editura Spandugino. O apariţie demnă de a fi salutată şi un bun pretext de recitire.

02
/02
/23

CRONICĂ DE FILM Probabil că e şi simbolic, însă cu siguranţă e ceva comic în constatarea că cel mai prolific regizor de filme comerciale din cinematografia română post-2000 e un spaniol. În timp ce noi eram ocupaţi cu filmele de festival, Jesús del Cerro îşi urma neabătut şi vesel propriul drum, aproape singur pe culoar.

30
/01
/23

În perioada 20 – 28 ianuarie a avut loc în Franța cea de-a 5-a ediție a Festivalului de film documentar (FIPADOC) de la Biarritz, primul eveniment major al anului din circuitul celor dedicate acestui gen, care reunește anual 50 de țări participante și peste 30.000 de spectatori. Cu această ocazie, „Pâinea noastră cea de toate zilele”, cel mai nou documentar regizat de Șerban Georgescu („Varză, cartofi și alți demoni”; „Jurnalul familiei -escu”) a avut premiera internațională, fiind nominalizat în cadrul secțiunii IMPACT, dedicată producțiilor cu teme sociale, de mediu sau justiție.

26
/01
/23

Pe 27 ianuarie, unul dintre cei mai importanți actori din România împlinește 87 de ani. Pe Florin Piersic îl puteți vedea pe 30 ianuarie în spectacolul „Străini în noapte” de Eric Assous, regizat de regretatul Radu Beligan și găzduit de Naționalul bucureștean.

26
/01
/23

Festivalul Internațional de Film Transilvania (9 – 18 iunie 2023, Cluj Napoca) anunță Focus Nordic, un program complex, cel mai mare de acest fel din istoria TIFF, dedicat unei cinematografii europene bogate, diverse și inovatoare, cea din țările nordice: Suedia, Danemarca, Finlanda, Norvegia și Islanda.

25
/01
/23

CRONICĂ DE FILM Reacţiile la “Close” (2022) par să se fi împărţit în două: “heartbreaking” (cu versiunea românească “vai, cât am plâns”) şi, mult mai rar, “tearjerker”. O zic din capul locului: sunt din a doua categorie. Deşi am plecat setat să mă las emoţionat (nu am nici cea mai mică problemă să dau garda jos în sala de cinema), am ieşit iritat.

22
/01
/23

Apariţia în română, pe final de 2022, la Editura Tracus Arte, a două cărţi de Pier Paolo Pasolini - una de poezii şi alta cu texte despre literatură şi artă - a tulburat puţin apatia cu care a fost marcat la noi centenarul acestui mare cineast şi scriitor.

18
/01
/23

Din 20 ianuarie spectatorii din București, Bacău, Bistrița, Botoșani, Buzău, Cluj, Oradea, Pitești, Satu Mare, Sibiu, Sinaia și Târgu Mureș vor putea vedea pe marile ecrane controversata poveste a trupei Phoenix, spusă chiar de membrii ei în documentarul „Phoenix. Har/Jar”.