Scrisoare pentru cei care iubesc teatrul
https://www.ziarulmetropolis.ro/scrisoare-pentru-cei-care-iubesc-teatrul/

OPINIE Marius Manole: „Sunt puţini regizorii care îşi iau în distribuţii actori tineri şi puţine teatrele care acceptă colaboratori tineri. Şi dacă îi primesc, le aruncă 50 de lei pe spectacol, spunându-le că trebuie să fie mulţumiti că joacă pe o scenă mare.“

Un articol de Marius Manole|28 Octombrie 2013

Din experienţa mea ştiu că vă place să mergeţi la teatru pentru că sălile sunt pline, ştiu că vă place să mergeţi la spectacolele care au pe afiş nume mari, cunoscute, ştiu că vă place să intraţi în săli curate cu scaune mari şi moi. Din păcate, nu toţi avem şansa să jucăm în astfel de săli sau să fim pe afişe cu nume mari şi cunoscute, care umplu sălile până la refuz.

Tinerii care termină facultatea acum abia dacă reuşesc să joace în puţinele spaţii independente care există prin ţară. Spaţii care se nasc cu greu şi mor uşor pentru că ele costă, pentru că oamenii nu sunt obişnuiţi să intre în astfel de locuri, unde de cele mai multe ori joacă actori necunoscuţi, care încă nu şi-au făcut un nume.

Nici nu prea au cum, sunt puţini regizorii care îşi iau în distribuţii actori tineri şi puţine teatrele care acceptă colaboratori tineri. Şi dacă îi primesc, le aruncă 50 de lei pe spectacol, spunându-le că trebuie să fie mulţumiti că joacă pe o scenă mare, alături de actori consacraţi.

Aşa că tânărul tace şi înghite, pentru că sistemul e prost şi pentru că speră ca cineva să îl vadă şi să-l distribuie mai departe, cerând în continuare bani de la părinţi sau de la prieteni ca să-şi poată plăti o nenorocită de chirie şi o masă pe zi. Cei mai mulţi renunţă pentru că li se pare nedrept, alţii încep să-şi aleagă alte meserii în care se câştigă mai mult, iar alţii aleg să plece din ţară (cunosc cazuri).

Citiţi şi: GALA HOP 2013 Asaltul creativ al unei supergeneraţii de actori

Anul ăsta am fost în juriul Galei Hop, care s-a ţinut la Costineşti. Am descoperit 30 de actori extrem de talentaţi, gata oricând să facă parte dintr-o trupă de teatru, tineri, proaspeţi, curajoşi şi foarte bine pregătiţi. Ne-am întristat, ştiind că teatrele sunt blocate, nu se mai fac angajări de vreo 5 ani şi ştiind că şansele lor de a reuşi în meseria asta sunt foarte puţine. Ne-am întors în Bucureşti şi ne-am propus să-i ajutăm.

Din păcate, nu prea avem cum. Totuşi, George Mihăiţă, directorul Teatrului de Comedie, a oferit un contract pe o stagiune unuia din câştigători (Anghel Damian), Teatrul Naţional din Timişoara a luat un actor pentru un spectacol. Nu e mult, dar e ceva…

Acum, am organizat la Bucureşti Gala HOP ÎN POD, chiar în POD la Historia, lângă Teatrul de Comedie. Şi, cum eu sunt visător din fire, am zis că lumea o să dea năvală să-i vadă pe tinerii frumoşi şi talentaţi, toţi premiaţi la Gala tânărului actor, am zis că cei care iubesc teatrul vor muri de curiozitate să vadă ce actori se nasc acum, chiar sub ochii lor. Se pare că m-am înşelat…

Citiţi şi: Gala Hop în Pod face istorie la Historia – Programul complet al evenimentului

Nu, oamenii nu vor să rişte şi să intre într-o sală care nu are scaune confortabile, nu vor să vadă actori necunoscuţi care nu au apărut la televizor sau nu au jucat în marile teatre. Deşi se plâng că nu mai vine nimic în urma generaţiei de aur şi că teatrul e pe cale de dispariţie. Nu vor să dea pe un bilet preţul a trei beri şi să ajute ca un tânăr să aibă o şansă.

Pentru cei mai mulţi, a fi tânăr actor e egal cu a nu avea talent. Nu-i aşa, credeţi-mă! Talentul nu are legătura cu vârsta. Aseară a început HOP ÎN POD. S-a jucat „Pisica verde“, un spectacol foarte frumos. Mai sunt cinci zile în care actorii vă vor aştepta seara de la 21.00,  în Pod la Historia, să vă arate că sunt buni şi că vor să facă meseria asta…

Ei sunt plătiţi din încasări, nu am avut sponsori sau alte ajutoare. Nu prea se înghesuie nimeni să sprijine astfel de iniţiative. Hai, mergeţi să-i vedeţi, nu o să vă pară rau. Hai să le facem drumul mai uşor şi să le arătăm că ne pasă de ei, că au pentru cine munci şi că merită să-şi facă meseria aici.

Articol apărut pe blogul lui Marius Manole şi preluat în Ziarul Metropolis, cu acordul autorului.

Citiţi şi: GALA HOP 2013 Ziarul Metropolis a premiat „Pisica verde“

Foto: Elena Simion

07
/05
/19

PREVIEW Cu „La Gomera”, Corneliu Porumboiu a ajuns în sfârșit acolo unde îi era locul: în Competiția de la Cannes, cel mai important festival de film. El concurează pentru Palme d`Or cu cineaști-cult ca Almodóvar, frații Dardenne, Jarmusch, Kechiche, Loach, Malick sau Tarantino. La ce să ne așteptăm?

20
/03
/19

OPINIE Pentru al doilea an consecutiv, trofeul Gopo pentru cel mai bun film ajunge la un lungmetraj care s-a remarcat în special prin succes la public, și mai puțin prin prezențe în festivaluri sau elogiile criticii. În acest caz, „Moromeții 2”, de Stere Gulea. Este reconfirmarea unei schimbări în receptarea filmului românesc.

15
/01
/19

După cum veți afla de pe această pagină, sunt un băiețel de doi ani, diagnosticat după Crăciun cu neuroblastom* (cancer – cu metastaze multiple). Știu că asta sună un pic înfricoșător, dar câtă vreme există speranțe, rămân încrezător. Iată, am reușit și o rimă, mi se mai întâmplă...

28
/12
/18

OPINIE Scris și regizat de Alfonso Cuarón, „Roma”va rămâne foarte probabil în istorie ca filmul despre care s-a discutat și s-a scris cel mai mult în 2018. Și asta chiar înainte de premiera mondială la Festivalul de la Veneția, unde a obținut, fără rezerve, Leul de Aur.

13
/12
/18

Vă mai amintiți scena finală din "Smoke" / "Fum de țigară" (1995), filmul regizat de Wayne Wang, după scenariul lui Paul Auster, faimosul scriitor new-yorkez? Aceea în care Auggie (Harvey Keitel) îi dăruiește prietenului său Paul Benjamin (William Hurt), scriitor, o minunată poveste de Crăciun. Întreaga scena este însoțită de melodia lui Tom Waits, "Innocent when you dream".

11
/12
/18

Au între 70 și 80 de ani. Sunt un cuplu. Ea vorbește, îl ghidează, îl ceartă și îl așează. El tace. Ea mă calcă de două ori pe picior, o dată se scuză, a doua oară consideră că noroiul mă prinde bine, așa că așteaptă să-i mulțumesc.

21
/11
/18

OPINIE Cum se explică succesul lui „Moromeții 2”, care pare de neoprit în drumul de a deveni cel mai vizionat film românesc cel puțin de după 2000? Am încercat să ofer cinci motive ale acestei primiri neașteptate pe care publicul român i-o oferă noului film al veteranului regizor Stere Gulea.

31
/10
/18

O fi ea ultima zi de octombrie în calendar (adică ziua în care s-au născut Alehin - șahistul, Helmut Newton – fotograful, Barbara Bel Geddes – Miss Ellie din Dallas, Bud Spencer – Piedone din film, nu cel de la primărie și, bineînțeles, Marco van Basten - fotbalistul olandez și ziua în care au murit Egon Schiele – pictorul și Federico Fellini – cineastul), dar afară e o vreme atât de frumoasă de-ți vine s-o inviți la un dans, nu alta!

15
/10
/18

Pe Vic Chesnutt* l-am văzut prima oară atunci când cei de la “Cowboy Junkies” l-au invitat să cânte cu ei pe “Trinity Revisited”. Cu pălăriuța aia ciudată, figura lui îmi amintea de Tolouse Lautrec și de Michel Petrucciani. Poate și de Peter Sellers, atunci când îl parodia pe Lautrec, în Pantera Roz.

05
/10
/18

Am văzut și eu meta-filmul lui Jude, ăla cu titlul tltr (“too long to read”, pentru cei născuți înainte de 2000). Nu că-i rău, că nu-i rău... nu că-i bun, că nici prea bun nu e... necesar nici atât... dar să mergeți să-l vedeți că ceva-ceva tot oți alege din el.

01
/10
/18

Două mâini legate de corpuri diferite mi-au întins azi nişte fluturași din care aflam că e foarte posibil să îmi pierd copilul pentru că îl vor lua homosexualii. Bună treabă, în acest caz, strict particular, având în vedere că e majoră și fată, cel mult niște lesbiene îmi pot destructura familia. Dar asta e altă discuție.

25
/09
/18

Obosit, neras, încercănat, bărbatul de aproximativ 30 de ani intenși vorbește la telefon. Are căștile în urechi, dar cine știe cum a reușit să aranjeze lucrurile astfel încât tot ce vorbește partenerul lui de flecăreală să se audă și la difuzorul telefonului, ca să fie auditoriul la curent cu întreaga convorbire. Căștile îi blochează bine canalele auditive, așa că vorbește foarte tare.

16
/09
/18

Se ştie că urăsc vânătoarea. Un fost coleg de şcoală, vânător pasionat, mi-a relatat azi o scenă care mi-a făcut rău: "Eram mai tânăr, îmi luasem puşcă şi uceniceam pe lângă nea X, care organiza vânători de capre în pădurea Udeanca. Veneau mahări din CC şi chefuiau câte o săptămână. Eu făceam pe gonaciul cu câţiva inşi.

13
/09
/18

Un autobuz aglomerat. Piţiponci şi piţipoance stau pe Facebook. Zdrahoni - venind de la muncă, mirosind a transpiraţie. Un candidat la un seminar teologic (un pulifrici citind despre semiologia Crucii) subliniază cu aplomb într-o cărticică. În maşină urcă o ţigancă în braţe cu un copil de maximum 7 luni.

Page 1 of 1012345...10...Last »