INTERVIU Soprana Diana Țugui este una dintre cele mai apreciate voci de operă, atât în România, cât şi pe scenele internaţionale. Laureată a numeroase concursuri, ne-a destăinuit câteva dintre secretele carierei sale de succes.
Un articol de Liliana Matei|2 aprilie 2019
Aveți ocazia să o ascultați pe 13 mai 2019, la Sala Mare a Teatrului Național din București, în cadrul Concertului de Gală „I Love Puccini”, alături de dirijorul Tiberiu Soare și Symphactory Orchestra.
Care este rolul tău preferat? Dar partitura sau aria pe care o interpretezi cu cel mai mare drag?
Rolul pe care îl fac de fiecare dată cu multă bucurie și care mi-a adus imense satisfacții este „Traviata”. Îl cânt de 13 ani și simt că încă mai am multe lucruri de descoperit în această partitură care se schimbă odată cu evoluția mea interioară și maturizarea vocii.
Fără să fac diferențe nete, dacă ar fi să vorbesc despre o arie favorită, „Addio del passato” ar putea fi momentul meu preferat din această operă. Monologul interior pe care Violetta îl are în vecinătatea morții, cu deșertăciunea și nimicul care rămân după noi, puse în cea mai frumoasă și simplă melodie, a fost mereu pentru mine cel mai impresionant moment din această operă.
Muzica clasică emoționează și atinge suflete indiferent de naționalitate sau vârstă. De ce crezi că se întâmplă asta?
Muzica în general atinge suflete. Fiecare dintre noi poate fi marcat de o anumită vibrație creată de sunete. Nu doar muzica cultă unește sufletele oamenilor. Ceea ce ne atinge și impresionează are mai degrabă legătură cu preferințele, nivelul de înțelegere și, de ce nu, cu starea de spirit a fiecăruia dintre noi.
Ești laureata unor importante concursuri internaționale; dincolo de această recunoaștere din partea profesioniștilor, cum știi că ai succes ca soprană?
Întotdeauna m-am bucurat mai mult când am dăruit cuiva ceva, nu când am primit. Succesul este trecător, iar dacă la sfârșitul unei cariere oamenii încă își mai amintesc de tine, abia atunci poți spune că ai fost un cântăreț de succes. Pentru mine mai mult contează ca oamenii care vin la spectacolele mele să plece mai buni măcar pentru o vreme. Să fie mai calzi și mai înțelegători cu cei din jurul lor. Nu urmăresc succesul, nu am făcut asta niciodată.
Față de alți compozitori de operă, ce ne-a lăsat deosebit Puccini și vom regăsi în concertul din 13 mai? Te întreb din punct de vedere al artistului.
Este imposibil să nu recunoști muzica lui Puccini! Este legată organic de cele mai adânci cotloane lăuntrice ale omului. Pasiunile care i-au mistuit sufletul le regăsim în fiecare operă pe care a compus-o. Muzica sa, mai mult ca a altor compozitori, este caracterizată prin „a simți aproape carnal” fiecare frază, fiecare notă. E imposibil ca muzica lui să nu te atingă.
Puccini a iubit femeile și cu siguranță sufletul de femeie a avut pentru el mai puține secrete decât pentru alții. Așa că nu-i o surpriză că e celebru pentru profunzimea pe care a dat-o personajelor sale feminine. Reprezentant principal al verismului, Puccini dă noi valențe expresiei „a arde pe scenă”, mistuit de focul pasiunilor sau durerilor, bucuriei sau tristeții.
Dacă nu ai cânta operă, ce ai alege să cânți? Ne poți dezvălui o melodie pe care o fredonezi în mașină, de exemplu? Ce asculți când nu asculți muzică clasică?
Dacă nu aș mai cânta operă… aș alege să joc teatru. Pentru mine opera nu înseamnă doar muzică, înseamnă și actorie. În viziunea mea, acestea două nu pot merge separat, mai ales în zilele noastre când solistului de operă i se cere din ce în ce mai mult să joace și să cânte în cele mai ciudate ipostaze.
Cred că ascult muzică în funcție de starea mea de spirit. Am cântăreți preferați sau formații din diferite genuri de muzică. Dacă ar fi să enumăr câțiva, aceștia ar fi Queen, Leonard Cohen, Cesaria Evora, Enya, Metallica, Mariza, Buena Vista Social Club.
Cum arată un spectacol în spatele scenei? Povestește-ne un moment care nu s-a văzut în public, dar care ți-a rămas în amintire.
Aș avea multe de povestit, însă cred că cea mai intensă experiență din spatele scenei, pe care sper să nu o mai trăiesc vreodată, a fost când am fost invitată în străinătate să fac un spectacol de Traviata. Eram pentru prima dată în teatrul în cauză și doream să fac o impresie bună. M-am îmbolnăvit în timpul repetițiilor, însă nu am spus nimic. Probabil a fost un virus mai puternic, pentru că până la spectacol nu mai auzeam prea bine și am făcut temperatură foarte mare. Am dus la sfârșit spectacolul, iar în ultimul tablou, când Violeta este în ultimele ei clipe, atunci când tusea și delirul sunt prezente în fiecare frază, ei bine m-am identificat mai mult decât ar fi fost necesar cu personajul.
După aplauzele finale, directorul teatrului, care era de altfel și regizorul spectacolului, a venit la mine cu lacrimi în ochi și mi-a spus că a fost foarte impresionat de cum am jucat. Atunci a fost și momentul în care au văzut că nu mă simțeam prea bine. Am rămas la pat mai bine de o lună după acest spectacol; însă de atunci sunt invitată cel puțin o dată pe an în acest teatru.
Care e calitatea cea mai importantă a unei soprane?
Probabil că un acut sigur.
Puccini a iubit femeile și cu siguranță sufletul de femeie a avut pentru el mai puține secrete decât pentru alții. Așa că nu-i o surpriză că e celebru pentru profunzimea pe care a dat-o personajelor sale feminine. (Diana Țugui, soprană)
Foto: arhiva personală a artistei (prin amabilitatea Fundației Calea Victoriei, organizator al Concertului de Gală „I Love Puccini”, găzduit de Teatrul Național din București, pe 13 mai 2019)
