Vlaicu Ionescu. Un fel de Nostradamus
https://www.ziarulmetropolis.ro/vlaicu-ionescu-un-fel-de-nostradamus/

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE Puţine sunt domeniile unde românii, în ţară sau în străinătate, să nu se fi manifestat deplin, să fi ”făcut dâră” în domeniu ori să ajungă chiar înainte-mergători. Vlaicu Ionescu (1922-2002) a urmat filosofia la Bucureşti, apoi Conservatorul de muzică şi Școala de pictură bisericească a Patriarhiei.

Un articol de Georgeta Filitti|6 iunie 2017

În deceniul al șaselea, când opțiunile din tinerețe ori denunțuri ale celor din preajmă aveau să coste pe mulți libertatea, V.I. a fost și el arestat o vreme. Doar că acest răstimp nu pare a-i fi afectat aparițiile publice în domeniul său predilect: pictura. Reușește astfel să deschidă două expoziții personale, în 1968 și 1969, la București. Mai mult, a fost evaluator al unor colecții particulare. În patrimoniul său s-a aflat singura lucrare a lui Rafael Sanzio din România, Madona cu pruncul (Madona Nerucci). Invitat să expună în Germania, a rămas o vreme acolo, apoi s-a stabilit la New York. A reușit să scoată din țară prețioasa pânză renascentistă și pe urmă a făcut troc cu ea ca să–și poată scoată fetele din România. Procedeul poate părea azi singular, dar istoria românilor dintre 1945 și 1989 e plină de atari schimburi, răscumpărări, vânzări – manevre disperate ale unora de a-și salva apropiații, dublate de rapacitatea autorităților comuniste de a pune mâna pe valută, obiecte de preț ș.a.

În cazul lui Vlaicu Ionescu, pictura a însemnat doar un început de drum pentru că, așa cum întrebase altă dată, în urma unor exerciții de yoga, o entitate transcendentă, care îi va fi cursul vieții, aceia a răspuns ”Vei fi un fel de Nostradamus”. Întemeiază în Statele Unite The International Center for Nostradamus Studies și în 1976 publică un prim studiu despre celebrul prezicător francez (Mesajul lui Nostradamus despre era proletară). Se prefigura acolo distrugerea sistemului comunist și prăbușirea URSS. Cu referire la România, Vlaicu Ionescu declara că a putut descifra în catrenele francezului o serie de evenimente majore din istoria ei: Unirea principatelor, Războiul pentru independență, invazia sovietică din 1944, revoluția din 1989, moartea lui Nicolae Ceaușescu.

Dar deslușirile sale par să fi mers și mai departe căci în 1987 publică lucrarea Nostradamus. Istoria secretă a lumii, cu referire la lumea americană și cea anglo-saxonă. I s-au adăugat alte cercetări, aprofundate, dintre care amintim: Nostradamus resuscitat sau recenta împlinire a unei profeții, Zvârcolirile  comunismului profetizate de Nostradamus, Sf. Ioan Pithagoricianul. Câteva aspecte numerologice și ciclologice ale Apocalipsei, Un manuscris necunoscut al lui Newton asupra Marii Opere Ermetice.

Domeniul abordat de V.I. a fost privit de mulți cu reticență. Dar el există, are o bibliografie extrem de bogată și autorul român se află printre cei mai remarcabili promotori. A redactat articolul despre Nostradamus pentru Enciclopedia Astrologică (1992) scoasă de Editura Hachette la Paris și în anul următor volumul Ultimele victorii ale lui Nostradamus, tot la Paris, în Editura Filipacchi.

Curiozitatea a biruit și în România unde, după 1994, i-au apărut volumele Prăbușirea imperiului sovietic și viitorul României în profețiile lui Nostradamus, Mesajul lui Nostradamus către români, Nostradamus, profet al lumii moderne, Nostradamus. Epistola către Henric al II-lea, Nostradamus și scepticismul dogmatic. Președinții americani Richard Nixon și W. J. Clinton (acesta din urmă, la București, în limba engleză).

Încrezători sau sceptici, merită să ne plecăm asupra spuselor lui V.I., chiar dacă mesajul vizează trecutul iar de cele despre viitor ne desparte încă o pâclă deasă.

08
/05
/16

Există întâmplări în viaţă care par a fi extrase din romane, iar cele din romane, de multe ori, par rupte din viaţă. Ioan Russu Şirianu povestește în memoriile sale cum, eliminat din școala de la Arad, îmbrăcat cu iţari şi surtuc, încălţat cu opinci, pleacă pe jos spre Bucureşti, nădăjduind că-şi va găsi de lucru la unchiul Slavici.  Pe drum, îl cunoaște pe George Coșbuc.

27
/04
/16

Domnia Regelui Carol I a coincis cu o perioadă din istoria Europei cunoscută drept La belle époque. Atunci s-a construit masiv, s-au preluat modele, mai ales franţuzeşti, au fost invitaţi să lucreze în ţara noastră arhitecţi francezi, germani, cehi. Iniţiativa principală a aparţinut suveranului care a dispus (susţinând masiv din caseta particulară) ridicarea, refacerea sau modernizarea unor edificii rămase şi azi emblematice pentru Bucureşti.

25
/04
/16

Aşa a fost supranumit un domnitor în Ţara Românească din şirul fanarioţilor aflat pe tron între 1786 şi 1789. Nu făcea parte din familiile nobile din Fanar ci era, după spusa ambasadorului francez la Ţarigrad, „un ţărănoi din Arhipelag”.

11
/04
/16

Soprana Maria Callas a studiat Conservatorul din Atena şi a debutat în spectacolul “Tosca” la Teatrul Regal din Atena. Femeia plină de capricii, iubită sau urâtă cu aceeaşi forţă, fusese capabilă să-şi schimbe înfăţişarea şi să devină un mit, în urma unei banale cure de slăbire.

09
/04
/16

Între „misterele Bucureştiului” care stăruie de mai bine de un secol și jumătate, moartea violentă a lui Barbu Catargiu ocupă un loc aparte. Asasinat politic? Crimă pasională? Faptă de nebun? Răspunsul n-a fost aflat, deşi din vreme în vreme istoricii se pleacă, din păcate fără succes, asupra acelui moment. Dosarul a dispărut destul de repede după întocmire, procurorul Deşliu a fost demis şi lumea a început să se lanseze în ipoteze.

04
/04
/16

Prezenţa patrupedelor pe uliţele, apoi pe străzile oraşului, e o realitate consemnată încă de la întemeierea lui, pe vremea legendarului cioban Bucur. Ţinuţi la început să păzească proprietăţile, dar înmulţiţi fără socoteală, câinii au ajuns şi obiect de distracţie în mahalale.

02
/04
/16

„Chestiunea orientală” a însemnat un concept istoric vehiculat cu ardoare din sec. XVIII până la războiul din 1877-1878. Era vorba de disputele dintre marile puteri pentru dominarea drumului spre Orientul Apropiat. Ele au generat războaiele austro-ruso-turce, desfăşurate mai toate şi pe pământ românesc.

01
/04
/16

Trei sferturi de veac şi-a închinat viaţa în slujba cântecului şi, mai ales, a romanţei, despre care spunea că este cea mai sinceră, cea mai pătimaşă expresie a unei epoci şi a societăţii. Cântecele lui de inimă albastră au făcut duminici de vis din toate zilele săptămânii. Gică Petrescu s-a născut pe 2 aprilie 1915 si s-a stins din viață pe 18 iunie 2006.

28
/03
/16

La jumătatea anilor ’60, Ion Dichiseanu o cunoaşte la Festivalul de Film de la Beirut pe Sara Montiel, actriţă şi cîntăreaţă celebră în acea vreme, şi se îndrăgosteşte de ea la prima vedere. După puţin timp, când Sara ajunge la Bucureşti pentru a susţine o serie de concerte, vrea să-l întâlnească. Aşa începe povestea lor de iubire, descrisă în volumul “Am fost rivalul regelui. Povestea mea de iubire cu Sara Montiel”, apărut la Polirom.

23
/03
/16

Muzeul Naţional al Literaturii Române Iaşi organizează expoziţia Viaţa românească – 110 ani de la apariţie, ce valorifică patrimoniul MNLRI şi extraordinara colecţie a istoricului literar Nicolae Scurtu. Vor fi expuse în premieră documente de patrimoniu deosebit de valoroase pentru istoria noastră literară, de la scrisori şi fotografii la ediţii princeps, ediţii cu autograf sau cărţi de vizită.

22
/03
/16

BUCUREŞTIUL DE TOTDEAUNA Oraş de câmpie, cu mai toate casele făcute din chirpici, paiantă ori nuiele  - asta până la mijlocul secolului al XIX-lea – Bucureştiul a rămas expus tuturor calamităţilor: inundaţii, cutremure, incendii. Acestea din urmă pârjoleau o uliţă, o mahala, până în 1847, când au distrus aproape o treime din el.

21
/03
/16

„Cu Bach, viaţa ar fi suportabilă chiar şi într-un canal” - Emil Cioran. Considerat, alături de Mozart şi Beethoven, cel mai mare compozitor al lumii, Johann Sebastian Bach s-a născut într-o zi de 21 martie (1685).

20
/03
/16

În 1826, luminatul boier Dinicu Golescu publica „Însemnare a călătoriei mele“. Îşi ţinea băieţii la studii în Elveţia şi cu doi ani în urmă se dusese să vadă cum le merge învăţătura. A traversat Europa Centrală şi uimirile îl ţintuiesc la tot pasul. În Austria şi statele italiene, pe lângă drumuri şi şosele, cu rigole curate, străjuite de copaci atent îngrijiţi, tatăl viitorilor paşoptişti vede puzderie de statui. Ce sunt astea? La ce folosesc?