Actorii de la Metropolis răspund la cinci întrebări despre soarta teatrului autohton, într-o perioadă atipică şi delicată pentru scena românească.
Un articol de Ziarul Metropolis|3 iunie 2020
1. De ce v-a fost cel mai dor în timpul celor două luni de stare de urgență?
Medeea Marinescu: Recunosc că nu mi-au lipsit prea multe lucruri în perioada asta de carantină. Dimpotrivă, am recuperat ceva ce pierdusem în perioada de dinainte când alergam enorm, și anume timpul acasă, petrecut cu copiii mei, cu familia! Dacă mi-a fost dor de ceva au fost întâlnirile cu părinții și câțiva prieteni pe care mi-aș fi dorit să îi văd… și plimbările lungi pe jos. Cam atât…
2. Credeți că lumea se va schimba în urma acestei pandemii? În ce fel?
Eu mi-aș dori ca lumea să se schimbe. E o restartare a vieților noastre. Dar pentru asta ar trebui să ne uităm cu luciditate la ce am trăit până acum. Să vedem dacă putem fi onești cu noi înșine… Mi-e teamă că nu mulți vor fi dispuși să facă acest exercițiu cu sinceritate. Am trăit într-o lume nebună, am alergat prea mult, am uitat să trăim în prezent, am agresat natura, am fost prea absorbiți, într-un mod egoist, de munca noastră (nu mă refer doar la breasla din care fac parte, ci la întreaga societate) și am uitat de noi, am uitat să trăim echilibrat ș.a.m.d… A trebuit ca lumea să se oprească în loc ca să fim în stare să ascultăm liniștea și să o redobândim în noi…
Cred că ar trebui să ne redobândim liniștea și echilibrul. Dar mi-e teamă că majoritatea nu va reuși acest lucru.
3. Ce fel de spectacole credeți că vor căuta spectatorii la teatru după această experiență?
Nu știu să răspund la această întrebare. Eu aș căuta spectacolele care mă emoționează, cele sincere.
4. Felul dumneavoastră de a vă raporta la teatru s-a schimbat în vreun fel? Credeți că teatrul va arăta altfel după revenirea la normal?
Da, m-am gândit mult în această perioadă la ce înseamnă teatrul acum. Vedeți, lumea a supraviețuit timp de trei luni fără teatru (sigur, mai toți ne-am jucat în spațiul online, dar nu putem spune că am făcut ceva care să semene a teatru), și noi am supraviețuit. Pe termen scurt. Nu spun că pe termen lung lumea ar putea trăi bine mersi fără teatru. Dar am înțeles că noi construim castele de nisip care într-o zi se pot dărâma… într-o clipă, și că ar trebui să fiu pregătită să o iau de la capăt, poate, chiar, într-un alt sens.
Cât despre cum va arăta teatrul după această perioadă… el va arăta altfel în măsura în care noi vom ieși schimbați din această experiență. Dacă noi nu vom fi schimbați, nici teatrul nu va arăta altfel.
5. Dacă ați fi avut o baghetă magică în timpul acestei pandemii, care ar fi cele trei lucruri pe care le-ați fi schimbat sau le-ați schimba de acum încolo?
Ce aș schimba? 3 lucruri:
1. Educația
2. Mentalitatea
3. Agitația întregii lumi
