MINORITĂȚI – Poveștile lui Dede’s
https://www.ziarulmetropolis.ro/minoritati-povestile-lui-dedes/

Două mâini legate de corpuri diferite mi-au întins azi nişte fluturaşi din care aflam că e foarte posibil să îmi pierd copilul pentru că îl vor lua homosexualii. Bună treabă, în acest caz, strict particular, având în vedere că e majoră şi fată, cel mult nişte lesbiene îmi pot destructura familia. Dar asta e altă discuţie.

Un articol de Dede's (Dan Nicolaie)|1 octombrie 2018

M-au surprins însă oamenii care apărau familia tradițională. Nu îmi plac termenii următori, dar o să-i folosesc, ca să fie lucrurile clare. Unu’ era țigan, evident, celălat avea un handicap vizibil la o mână și un picior.

Am intrat cu ei în vorbă și i-am întrebat ce îi deranjează. Ambii nu suportă homosexualii și vor să-i stârpească. Nu știam dacă să-i pup sau să-i iau la palme.

I-am întrebat dacă nu simt că deschid o supapă care poate elibera un jet menit să-i măture și pe ei mai rapid decât se gândesc. Cum se făceau că nu pricep le-am vorbit deschis.

”Dacă tu te-ai fi născut în Sparta (între timp aflasem că așa a venit pe lume, cu problemele medicale mai sus menționate) pentru că niște oameni au decis prin vot, la naștere ai fi fost aruncat într-o prăpastie, ca să nu afectezi fibra respectivei societăți. Iar tu, i-am zis celui mai brunet,la începutul anilor 40, într-o bună parte din Europa, pentru că faci parte dintr-o minoritate etnică și pentru că o majoritate a votat niște conducători, ai fi ajuns săpun sau cenușă”.

Au plecat ușor descumpăniți, dar au continuat să împartă hârtiuțe pline de ură.

(text preluat, cu acordul amicului nostru Dede’s, de pe site-ul dedes.ro)

Foto: Referendum – facebook

07
/08
/23

Termeni precum doliu, pierdere, angoasă, suferință, nostalgie aparțin zonei afectului, individul trecând, în anumite momente ale vieții lui, prin această arie aproape sinonimică.

09
/07
/23

TESZT e uneori o nuntă pe o scenă. E o fată care plânge. O îmbrățișare în întuneric. O tărie pe care o bei ca să-ți faci curaj în fața adevărului. TESZT e uneori un cuvânt pe care îl așteptai, un om pe care îl admiri, care are în spatele lui alți 100 de oameni pe care îi admiri.

19
/07
/22

Prin anii nouăzeci, a existat o campanie publicitară care se intitula simplu si atrăgător: „Cu balonul în Arizona”. Pentru un copil de clasa a treia dintr-o Românie abia ieșită din comunism, perspectiva unei călători în America, și nu oricum, ci cu balonul, era irezistibilă.

10
/03
/22

Stiu, langa noi e RAZBOI. Însa acesta și victimele sale nu anuleaza micile războaie, adesea penibile! In pragul urmatorei evaluari a managerilor teatrelor bucureștene, scriu despre cea abia finalizată pentru anul 2020, cu speranta ca urmatoarea, deja anuntata, pentru 2021, va fi “PE BUNE”!

27
/09
/21

OPINIE Subfinanţat de nişte autorităţi nepăsătoare, fără cinematografe care să îi fie dedicate şi cu un public larg pus mai degrabă pe miştouri, filmul românesc de autor face performanţă an de an la cel mai înalt nivel. Iar 2021 o dovedeşte din plin. Este unul din paradoxurile româneşti.

17
/09
/21

OPINIE Mai mulţi cineaşti români importanţi, deopotrivă producători şi regizori, printre care Stere Gulea, Tudor Giurgiu, Ada Solomon şi Nae Caranfil, îşi exprimă nemulţumirea faţă de felul în care se desfăşoară concursurile de finanţare organizate de Centrul Naţional al Cinematografiei.

30
/06
/21

OPINIE Paradoxul ediţiei din 2021 a Premiilor Gopo a fost că gala s-a desfăşurat în condiţii aproape normale, chiar dacă în aer liber, dar nominalizările şi trofeele au vizat doar cele câteva filme lansate în 2020, un an dezastruos, în care cinematografele au fost mai mult de trei sferturi din timp închise.

24
/03
/21

OPINIE Atunci când un succes internaţional aduce câte un film românesc în atenţia unui public mai larg decât grupul cinefililor fideli, mulţi simt o nevoie irepresibilă de a comenta. Asta nu ar fi o problemă, dacă discursul nu ar cădea în miştocăreală, rostită pe un ton superior: „Vă spun eu cum stă treaba cu cinematografia română!”.

16
/02
/21

OPINIE Cinematografia română este aproape de un moment istoric – cel puţin o nominalizare la Premiile Oscar. În ciuda succesului internaţional uriaş, documentarul „colectiv” al lui Alexander Nanau a împărţit opinia publică din România. Unul dintre motivele de divizare – prezenţa lui Vlad Voiculescu. E bine, totuşi, când un film stârneşte valuri şi nu e primit cu indiferenţă.