Cum a primit actorul Vlad Zamfirescu cel mai neobişnuit cadou
https://www.ziarulmetropolis.ro/cum-a-primit-vlad-zamfirescu-cel-mai-neobisnuit-cadou/

Actorul Vlad Zamfirescu a primit un cadou inedit, de la o spectatoare, după o reprezentaţie a spectacolului „Maitreyi“, în care joacă rolul lui Mircea Eliade. Iată întâmplarea, povestită chiar de Vlad Zamfirescu

Un articol de Vlad Zamfirescu|2 aprilie 2013

Actorul Vlad Zamfirescu a primit un cadou inedit, de la o spectatoare, după o reprezentaţie a spectacolului „Maitreyi“, în care joacă rolul lui Mircea Eliade.

Iată întâmplarea, povestită chiar de Vlad Zamfirescu.

„De mult voiam să scriu asta…

A venit la mine o doamnă de vreo 70 de ani după un spectacol cu „Maitreyi“ la Bulandra, unde trebuie să menţionez pentru cine nu ştie că eu îl interpretez pe Eliade (e important amănuntul) şi după un schimb destul de scurt de replici (felicitări, mulţumesc mult etc.) mi-a spus că a simţit nevoia să-mi dăruiască ceva.

Şi… mi-a înmânat o umbrelă veche neagră, prăfuită, din material textil negru, nu plastic… aşa cum se făceau pe vremuri… Afară nu ploua, nu ningea, aş putea spune că era chiar frumos… ultimul lucru de care aveam nevoie în momentul ăla era o umbrelă.

M-am uitat încurcat la umbrelă, pe urmă la ea, pe urmă iar la umbrelă.

Ea a zâmbit şi mi-a spus: „E umbrela lui Mircea Eliade. Soţul meu a fost bun prieten cu Eliade şi are de la el umbrela… Am simţit nevoia să ţi-o dăruiesc“.

Am rămas mut de uimire preţ de câteva secunde după care am bâiguit ceva de genul „wow… ă… nu’ş ce să spun… ă… e… aa… mulţumesc, dar nu trebuia etc“.

Nu ştiu dacă a înţeles cât de mult a însemnat pentru mine.

Doamnă…VĂ MULŢUMESC!“

Text publicat cu acordul lui Vlad Zamfirescu. Pagina oficială de Facebook.

07
/08
/23

Termeni precum doliu, pierdere, angoasă, suferință, nostalgie aparțin zonei afectului, individul trecând, în anumite momente ale vieții lui, prin această arie aproape sinonimică.

09
/07
/23

TESZT e uneori o nuntă pe o scenă. E o fată care plânge. O îmbrățișare în întuneric. O tărie pe care o bei ca să-ți faci curaj în fața adevărului. TESZT e uneori un cuvânt pe care îl așteptai, un om pe care îl admiri, care are în spatele lui alți 100 de oameni pe care îi admiri.

19
/07
/22

Prin anii nouăzeci, a existat o campanie publicitară care se intitula simplu si atrăgător: „Cu balonul în Arizona”. Pentru un copil de clasa a treia dintr-o Românie abia ieșită din comunism, perspectiva unei călători în America, și nu oricum, ci cu balonul, era irezistibilă.

10
/03
/22

Stiu, langa noi e RAZBOI. Însa acesta și victimele sale nu anuleaza micile războaie, adesea penibile! In pragul urmatorei evaluari a managerilor teatrelor bucureștene, scriu despre cea abia finalizată pentru anul 2020, cu speranta ca urmatoarea, deja anuntata, pentru 2021, va fi “PE BUNE”!

27
/09
/21

OPINIE Subfinanţat de nişte autorităţi nepăsătoare, fără cinematografe care să îi fie dedicate şi cu un public larg pus mai degrabă pe miştouri, filmul românesc de autor face performanţă an de an la cel mai înalt nivel. Iar 2021 o dovedeşte din plin. Este unul din paradoxurile româneşti.

17
/09
/21

OPINIE Mai mulţi cineaşti români importanţi, deopotrivă producători şi regizori, printre care Stere Gulea, Tudor Giurgiu, Ada Solomon şi Nae Caranfil, îşi exprimă nemulţumirea faţă de felul în care se desfăşoară concursurile de finanţare organizate de Centrul Naţional al Cinematografiei.

30
/06
/21

OPINIE Paradoxul ediţiei din 2021 a Premiilor Gopo a fost că gala s-a desfăşurat în condiţii aproape normale, chiar dacă în aer liber, dar nominalizările şi trofeele au vizat doar cele câteva filme lansate în 2020, un an dezastruos, în care cinematografele au fost mai mult de trei sferturi din timp închise.

24
/03
/21

OPINIE Atunci când un succes internaţional aduce câte un film românesc în atenţia unui public mai larg decât grupul cinefililor fideli, mulţi simt o nevoie irepresibilă de a comenta. Asta nu ar fi o problemă, dacă discursul nu ar cădea în miştocăreală, rostită pe un ton superior: „Vă spun eu cum stă treaba cu cinematografia română!”.

16
/02
/21

OPINIE Cinematografia română este aproape de un moment istoric – cel puţin o nominalizare la Premiile Oscar. În ciuda succesului internaţional uriaş, documentarul „colectiv” al lui Alexander Nanau a împărţit opinia publică din România. Unul dintre motivele de divizare – prezenţa lui Vlad Voiculescu. E bine, totuşi, când un film stârneşte valuri şi nu e primit cu indiferenţă.