Alin Vaida, directorul executiv al Jazz in the Park: „Este un festival deosebit de personal”
https://www.ziarulmetropolis.ro/alin-vaida-directorul-executiv-al-jazz-in-the-park-este-un-festival-deosebit-de-personal/

Cea de-a X-a ediţie a festivalului Jazz in the Park va avea loc în perioada 1 – 4 septembrie, în Parcul Etnografic “Romulus Vuia” din Cluj-Napoca, cel mai vechi muzeu în aer liber din România.

Un articol de Petre Ivan|10 mai 2022

După doi ani în care s-a desfășurat în variante restrânse, condiționat fiind de restricțiile pandemice, Jazz in the Park aduce din nou în fața publicului un lineup vibrant, eclectic și bogat, cu artiști renumiți precum The Comet is Coming și Asaf Avidan, dorind să confirme încă o dată numele de Europe’s Best Small Festival.

Cine e Alin Vaida la 10 ani de Jazz in the Park? Ce ai învățat din această experiență?

E o întrebare bună, deopotrivă cu aspecte pozitive și negative.

Pentru început, aș zice că iubirea pentru evenimente nu s-a schimbat. În continuare cred în ele ca o formă de artă și exprimare și încă nu reușesc să mă văd făcând altceva. Sunt foarte recunoscător pentru toate experiențele trăite până acum. Am învățat multe aspecte despre industria muzicală, am descoperit atât de multă muzică, am cunoscut oameni extraordinari și mi-am trăit cele mai mari realizări prin intermediul acestui proiect.

Însă pe măsură ce crești, festivalul devine tot mai greu de implementat, iar parcă ție îți scade puterea. Crește experiența, sigur, dar scade puterea. Și mi-aș dori să fie un pic mai ușor decât este, nu voi ascunde acest aspect. Cu siguranță nici ultimii doi ani nu au ajutat la starea pe care o am acum.

Per ansamblu însă, mă simt în continuare privilegiat. Am descoperit în ultimii ani că viața poate fi foarte grea. Avem un război în vecini. Sunt mulți oameni care au fost impactați mult mai rău de pandemie. Faptul că eu în continuare îmi câștig pâinea fiind directorul unui festival de muzică este un privilegiu pentru care sunt recunoscător și pe care-l voi onora cât pot de bine până când acest lucru nu va mai fi posibil.

Cum a crescut acest festival? Câți oameni din echipa inițială mai sunt alături de tine?

În general, eu am pretins același lucru de la oamenii din jurul meu pe care l-am pretins și de la mine, anume dă tot ce e mai bun din tine. Jazz in the Park nu are standarde sau rigori. Singurul reper este să ne dăm silința. Nu poți cere de la oameni mai mult decât pot să dea. Însă da, pretind „excelența înlăuntrică”. Privind la prima ediție de festival, se poate observa cu ochiul liber amatorismul și greșelile de atunci, dar ele nu contează, fiindcă știu și pot băga mâna în foc că, alături de toți colegii de atunci, am făcut totul cât de bine am putut. E ceva foarte sincer și asta umanizează proiectul nostru și-l face personal. El nu e un produs, ci e un rezultat al unei echipe. El nu poate fi replicat de două ori la rând.

Echipa Jazz in the Park a devenit tot mai mare și mai mare pe măsură ce timpul a trecut, însă toți oamenii care s-au potrivit au acumulat vechime. Cel mai vechi coleg este Denisa, mâna mea dreaptă, care e prezentă în echipă încă de la prima ediție. Iar la prima discuție despre Jazz in the Park, în 2012, am fost 3 oameni la masă, care încă ne menținem apropiați și implicați, chiar dacă pe roluri diferite.

Ce alte noutăți mai aduce această ediție cu numărul 10 în afara lineupului anunțat?

Mărturisesc că întrebarea asta nu-mi place așa de tare. Cursa de a face mereu ceva nou contravine cursei de a face lucrurile mai bine și de a te specializa în ceva. După 10 ani de festival, e mult mai greu să faci ceva nou. De asemenea, contează mult ce înseamnă nou pentru fiecare.

poster-jazz-in-the-parkFestivalul are o casă nouă. Chiar dacă suntem aici deja de doi ani. Probabil voi tot spune asta până când facem la fel de multe ediții aici ca în Parcul Central. Apoi, misiunea noastră este să facem fiecare ediție necomparabilă cu cea precedentă. Publicul care va veni la festival va găsi un set-up nou, scene în locuri noi, alte experiențe muzicale, gastronomice. Nu se compară cu ce a fost anul trecut. Pentru noi, asta e ceva foarte nou.

Însă sentimentul de apartenență la o comunitate este ceva deosebit de important pentru noi. Ori acesta se atinge prin loializare, prin constanță și prin îmbunătățire, până când reușim să creăm un sentiment de familiaritate pentru publicul participant.

De ce ați făcut această schimbare în structura festivalului și ați hotărât ca de-acum accesul să fie doar pe baza biletelor?

Am trecut la bilete fiindcă, în ziua de azi, e aproape imposibil să supraviețuiești dacă nu ai și componenta asta. În paralel cu asta, Jazz in the Park din Parcul Etnografic e altceva decât Jazz in the Park în Parcul Central. Locul influențează mult festivalul. Ori aici nu putem să nu avem bilete. Locurile sunt limitate, investiția e mult mai mare.

Pe viitor, ne dorim să avem și proiecte cu acces liber, dar și acesta, pe bilete. E important să existe ambele. Dar pentru asta avem nevoie de mai multă claritate și de un echilibru în lume. Spre exemplu, s-a renunțat la starea de alertă la început de martie. Până atunci, noi nu puteam legal să mai facem evenimentul pe care-l făceam înainte. Iar anunțul a venit atât de brusc încât nu am putut să luăm în calcul ceva în Parcul Central în acest an.

Cum au fost pentru Jazz in the Park ultimii doi ani?

Voi răspunde grei, fără menajamente. Și nu mă plâng de efortul depus în a organiza, dar mai ales în 2021 miza era să supraviețuim. Și este foarte dificil să faci festivaluri cu această mentalitate. Nu poți face un eveniment ca să nu mori. Evenimentul ar trebui să aibă un scop mult mai pur, mult mai inspirațional. În faci cu dorința de a da tot ce e mai bun din tine, nu fiindcă nu ai altă soluție. Asta m-a măcinat tare mult în acești doi ani. Dar, după cum am spus mai sus, festivalul e o persoană și suntem aici la bine și la rău. Mărturisesc că miza mea personală în acești ani a fost să nu-l las eu baltă, la fel cum el m-a ridicat pe mine în alți ani.

Cum crezi că va fi anul acesta publicul Jazz in the Park, după doi ani în care cu toții am fost privați de evenimente live?

Sincer, nu știu.

La nivel superficial, toată lumea crede că evenimente vor fi pline acum în perioada imediat următoare. Dar eu nu cred că e chiar așa. Ai nevoie de o stare de spirit anume ca să participi la evenimente și încă cred că mai avem un pic de vindecare de făcut, în materie de public. De asemenea, s-a schimbat și comportamentul cumpărătorilor de bilete, care sunt mult mai prudenți. Pe cât de mult e asta de înțeles, pe atât de mult crește povara pe organizator.

jazz-in-the-park

În același timp, eu mereu am respectat publicul și mereu am spus că el are dreptate. Publicul validează un eveniment, însă, în nișa noastră, noi nu putem să facem evenimente având ca principal obiectiv să vină oameni. Fiindcă atunci am aduce doar artiști cunoscuți, în detrimentul artiștilor valoroși, care au nevoie de expunere. Trebuie să fie un echilibru. Așa că noi ne dăm silința să facem cât de bine putem, dar ne menținem libertatea de a face ce vrem.

Care ai spune că este cea mai memorabilă întâmplare din organizarea sau desfășurarea festivalului, acum, după 10 ani de festival?

Mi-e la fel de dificil să răspund la această întrebare, ca la întrebarea „Care e trupa ta preferată?”. Au fost multe momente memorabile și fiecare implică o anumite stare de spirit și o satisfacție. Cred că dacă totuși trebuie să aleg ceva, aș zice experiența trăită la prima ediție de Jazz la Pata Rât, respectiv momentul în care am luat premiul la European Festival Awards. În ambele cazuri, am avut o stare de împlinire pe care nu le-am mai avut vreodată. Dar toate momentele sunt speciale.

Îmi aduc aminte 2018 când ne-a plouat 9 zile din 11. Și unde prin ziua a șasea, când toți colegii, inclusiv și eu, eram dărâmați emoțional că ni se năruie munca de un an, am făcut o ședință în care am luat decizia că ne vom bucura de festival orice ar fi.

E greu de explicat în cuvinte scrise ce s-a întâmplat la acea ședință. Apoi în acea seară, au ajuns cei de la Herbaliser în Cluj și au venit la o bere, iar unul din trupa lor mi-a spus: „Man, the rain will stop when we’ll start to sing and it will not come back.” Am râs, dar așa a fost.

Dacă ar trebui s-o iei de la capăt cu Jazz in the Park, care ar fi greșelile pe care le-ai evita sau care ar fi deciziile pe care nu le-ai mai lua?

E ușor să zici după ce ai făcut greșeli că nu le-ai mai repeta. Ele fac parte din viață și mi le asum cu bucurie, fără să privesc înapoi. E important să faci greșeli, fiindcă din ele înveți cel mai mult, chiar dacă unele costă destul de scump.

Greșeli nu aș evita, aș evita decizii luate din frică. Spre exemplu, regret din suflet că nu am făcut mai multe replici prin toată țara a lui Jazz in the Park în 2020, în mijlocul pandemiei. Cred că țara ar fi avut nevoie de mai multe evenimente atunci. Și mi-a fost frică.

jazz-in-the-park2

Sloganul vostru anul acesta este “sounds personal”. De ce e jazzul, mai mult decât alt stil muzical, personal?

Sounds personal nu este despre jazz, cât este despre Jazz in the Park.

Desigur, respect enorm muzicienii de jazz, fiindcă nu poți cânta jazz dacă nu ești un muzician bun și e clar o loialitate și o iubire față de gen, a celor care o cântă. Însă #soundspersonal este despre Jazz in the Park. Este un festival deosebit de personal. E un gest de vulnerabilitate din partea întregii echipe, e o dorință de a exprima o stare și niște valori de la care nu vrem să facem compromis.

La nivel personal, eu nu cred că aș putea să fiu mai expresiv într-un interviu sau într-un text scris precum sunt prin acest eveniment. De aceea, it sounds personal. Și sunt convins că și colegii mei simt la fel. Sau sper, cel puțin.

INFO

Site oficial
Facebook
Instagram

01
/03
/22

Concertele 𝑬𝒀𝑬𝑫𝑹𝑶𝑷𝑺 au fost descrise ca fiind, în mod paradoxal, energizante și generatoare ale unei stări de puternică melancolie. Trupa și-a început povestea în 2012, cu piese în limba engleză. Odată cu anul 2015 și cu îmbrățișarea limbii române ca mediu de exprimare, și-au consolidat propria poziție pe piața românească de muzică alternativă, lansând piese ca „Spre Soare”, „Prezent”, „Bicicleta” sau „Mai Stai".

24
/02
/22

Ioan Tugearu vorbeşte despre: moda spectacolelor de balet sovietice din anii ’70, semnificaţia repertoriului Operei Române, valoarea dansului pe plan european, succesul unui spectacol de dans într-o societate totalitară şi/sau democratică, situaţia profesională a dansatorului român, într-un interviu publicat în cartea „Românii secolului XXI“, de Rhea Cristina.

22
/02
/22

Sergiu Anghel vorbeşte despre: moda spectacolelor de balet sovietice din anii ’70, semnificaţia repertoriului Operei Române, valoarea dansului pe plan european, succesul unui spectacol de dans într-o societate, situaţia profesională a dansatorului român, moneda „euro“ în spaţiul european al culturii, într-un interviu publicat în cartea „Românii secolului XXI“, de Rhea Cristina.

15
/02
/22

„Jack of all Trades“ este o formație de rock alternativ, care susține că oferă publicului un produs muzical „autobiografic și complet sincer de la cap la coadă”. În noiembrie 2014, aceștia au lansat primul videoclip, „Cum vrei să fiu”, marcând totodată și începutul activității de concerte live.

17
/01
/22

Ziarul Metropolis vă recomandă „Pauza de bine“, un podcast despre life design, despre cum să îți creezi o viață care îți vine ca turnată. "Îmi place să spun că Pauza de Bine e locul în care te invit să te întâlnești cu tine, dacă ești pregătit să trăiești o viață mai conștientă, aliniată cu valorile tale" - Cristina Oțel.

12
/11
/21

O întâlnire cu scriitorul portughez José Luís Peixoto, prezent în acest an la Festivalul Internațional de Literatură și Traducere Iași (FILIT), pornind de la romanul „Autobiografia”, disponibil în limba română la Editura Pandora M. Despre Lisabona, José Saramago și Pilar del Rio, anii ’90 și provocări în literatura contemporană, cu unul dintre cei mai apreciați autori de limbă portugheză de azi!

28
/10
/21

A jucat în peste 60 de filme, a colaborat cu regizori din întreaga lume, de la Luchino Visconti și Liliana Cavani, la Woody Allen, Sidney Lumet și Alan Parker. Duminică, 31 octombrie, la 23.00, una dintre cele mai cunoscute şi apreciate actriţe de film şi teatru pe plan internaţional, Charlotte Rampling este invitata lui Cătălin Ştefănescu la „Garantat 100%”, de la TVR 1.