Blue Noise. În universul muzicii a cappella
https://www.ziarulmetropolis.ro/blue-noise-in-universul-muzicii-a-cappella/

„Pitch Perfect”, filmul despre o trupă a cappella de studenţi, este comedia musical pe locul 2 ca încasări din istoria înregistrată a filmului. Filmul a adus în atenţia publicului mondial un fenomen muzical vechi de câteva secole bune, care atrage numeroase tipuri de public modern: muzica a cappella.

Un articol de Cristina Enescu|2 Martie 2017

Nimic altceva decât vocea umană și toate sunetele produse de cavitatea bucală (vorba „Cutiei de sunete” din interviul ce urmează). Despre o muzică ce nu este doar fără ceva (instrumente), ci mai ales despre multă creativitate, curiozitate și surpriză, cu cei 6 trubaduri ai trupei a cappella Blue Noise.

Avertisment: pentru evitarea unor efecte secundare precum lipsa de habar (complet incriminabilă), a se consuma interviul de mai jos doar după administrarea în prealabil a 1-2 piese Blue Noise de pe iutiub.

Să începem cu versul 6 din psalmul 150, „Tot ce are suflare să-L laude pe Domnul!” („Let everything that hath breath praise the Lord!”). Este versul din care se spune că a derivat muzica a cappella, inițial în biserici, care folosește exclusiv vocea umană în toată versatilitatea ei.

Ce este acapella pentru voi, primul și momentan singurul astfel de grup din România?

Zoe: A cappella este o abordare vocală complexă, practic noi luăm locul fiecărui instrument. Imităm și chiar creăm orice tipuri de sunete muzicale sau din natură.

Elena: Noi practic explorăm și ne jucăm constant cu ceea ce ne oferă vocea noastră. Suntem creatori de sunete din cele mai diverse, fără niciun fel de instrumente.

Cine sunteți, fiecare dintre voi, și ce căutați, respectiv ce găsiți în povestea Blue Noise?

Veronica: Eu sunt din Republica Moldova și am descoperit muzica inițial prin cântecul popular, apoi, ajungând la Blue Noise, am început să îmi depășesc limitele și să-mi descopăr vocea în moduri total noi. E o provocare continuă să cânt a cappella.

Denis: Mărturisesc, sunt Denis și nu mai fumez de vreo 2 ani, cam de când am intrat în Blue Noise, fiind responsabil cu explorarea și producerea sonorităților naturale. De exemplu, cum avem într-o piesă de-a noastră, sunetele picăturilor de ploaie, sau multe alte tipuri de sonorități. În trupă mi se mai spune „Cutia de sunete”. Nu am studii muzicale, dar cânt de când eram mic. Ai mei mi-au spus să mă opresc. Și nu m-am oprit, iar apoi am găsit această formă de exprimare muzicală prin Blue Noise.

Flavia: Eu sunt altista grupului. Am început cu studiul pianului în copilărie, iar apoi mi-am descoperit și vocea. Mi-a plăcut ce face Blue Noise, modul în care lucrează, mă fascinează fiecare dintre colegii mei.

Elena: Sunt mezzosoprană, iar la Blue Noise îmi place enorm faptul că am ocazia să îmi armonizez vocea cu toți ceilalți. E un alt fel de provoare față de a cânta solo, aici sunt parte dintr-un grup care trebuie să sune bine, armonios per total.

Bogdan: Eu sunt fondatorul acestui grup și, recunosc, nu pot să trăiesc fără a cappella. Mi-a plăcut dintotdeauna acest gen de muzică în care te joci mult cu vocea, chiar dinainte să știu că există grupuri a cappella sau chiar Bobby McFerrin. Am experiența cântatului în diferite formule corale. De regulă sunt basul formației, acum însă nici nu prea vorbesc, de fapt… Mulțumită laringitei.

Mihail: Sunt tenor/bariton și am început să fac muzică cu violoncelul, apoi mi-am dat seama că pot să și cânt vocal, ceea ce e însă mult mai complicat. Muzica Blue Noise pentru mine înseamnă foarte multă muncă. Ar trebui să cântăm încă şi mai des, la cât muncim, de fapt…

IMG_0046

E mai multă muncă aici decât ca instrumentist?

Mihai: Clar, muncă colectivă dar și individuală. Lumea ne compară deseori cu un cor, dar acolo mai ai colegi „de partidă” care pot salva toată povestea. Aici însă fiecare are partida lui și nu prea poți să tragi chiulul în niciun fel când cânți.

Chiar, de ce nu sunteți un cor?

Mihai: Ce facem noi e mai degrabă muzică de cameră. Un cor e o formație mare unde se mai pot salva unii pe alții, la nevoie. La noi nu se poate, pentru că dacă te oprești din cântat sau cânți mai puțin tare sau prezent, atunci lipsește deja un element important din tot ansamblul vocilor noastre.

A cappella e un fel de actorie vocală, nu doar urmați niște partituri, dar trebuie să și interpretați cu vocile, în sens actoricesc.

Bogdan: Da, avem chiar câteva partituri în care trebuie să interpretăm jucat, să ne transpunem în epoca sau stilul din care provine o anumită piesă sau să producem tot felul de sunete într-un mod foarte creativ. Ce facem noi e cumva la întâlnirea mai multor genuri și forme de exprimare: musical, operetă, jazz, rock și câte altele. Suntem tot timpul într-o zonă mișcătoare. Aș vrea, de exemplu, să migrăm și mai mult spre musical, deci și cu o mișcare scenică mai elaborată. Suntem de 2 ani împreună și creștem în continuare. Descoperim pas cu pas ceea ce vrem să spunem, nu a existat anterior o cultură de tip a capella în România. Cam ca fetița mea de 1 an, înveți să mănânci mâncând, așa și cu călătoria noastră muzicală.

Aveți modele, surse de inspirație din alte țări? Mișcarea a capella este foarte mare în alte părți de lume, sunt numeroase grupuri a cappella de liceu și nu numai, sunt festivaluri de gen în multe colțuri de lume, organizații care editează anual albume cu cele mai bune piese a cappela din lume, deci e un curent muzical cu multă popularitate.

Bogdan: În cazul corurilor acappela, o diferență majoră o dă numărul membrilor, căci 200 de voci sună evident altfel decât 6 voci, ca noi, impactul e altul. Un grup mic trebuie să facă tot felul de flic-flac-uri vocale pentru efect maxim, un fel de acrobații vocale, încercând să spună cât mai multe cu resurse vocale mai puține.

Denis, „Cutia de sunete”: Corect, curată provocare, pentru mine încă de pe peronul Gării de Nord unde l-am cunoscut pe Bogdan. Așteptam trenul, ca tot omul, iar el m-a auzit făcând beatbox și m-a abordat sfios, dar direct. Mi-a stârnit curiozitatea cu ideea lui de a face această trupă în care ar fi loc și de un tip care face percuție din gură – adică eu. Culmea, chiar îmi doream pe atunci să cânt așa ceva și nu știam unde.

IMG_0050

Flavia: Suntem fani în mod special ai unor grupuri a capella precum Swinger Singers (n.r.: grup format în 1962 la Paris, actualmente curatorii London A Cappella Festival), The Real Group din Suedia (n.r.: format în 1984, unul dintre cele mai celebre grupuri a cappella din lume) sau Accent, un grup de 6 persoane care nu locuiesc în aceeași țară și își trimit unii altora înregistrările. Ăsta e nivelul la care vrem să ne poziționăm.

Mihai: Da, apoi mai sunt proaspeții câștigători ai premiilor Grammy, Pentatonix (n.r.: grup a capella din SUA care a câștigat Grammy Award for Best Arrangement, Instrumental or A Cappella în 2015 și 2016). Sau grupul Naturally 7 (n.r.: grup american cu un stil aparte de a cappella, autointitulat „vocal play”), care în ianuarie anul acesta a cântat tocmai la ceremonia The Best FIFA Football Awards la Zurich, ca să vezi, și au făcut un super show, evident fără instrumente. Deci există destule trupe faine.

Cum ați ajuns la această componență?

Bogdan: Eu avusesem o experiență a cappella într-o formulă anterioară, iar cea de acum s-a format acum doi ani, când am trimis o piesă la selecția națională pentru Eurovision. Am zis, ca de multe ori de atunci încoace, și cum vom mai zice și pe viitor: „De ce nu? Hai să vedem ce iese, să spragem niște bariere”. Ne-am gândit „și ce dacă nu a fost până acum nicio trupă a capella la Eurovision?”. A fost de bun augur, am fost foarte apreciați și am ajuns până în finală. Ne-a prins bine experiența, pe ditamai scena a trebuit să facem să sune totul într-un anume fel.

De ce credeți că voi sunteți primul grup românesc de a cappella? Oameni cu talent vocal există mulți în România, curentul în afara țării nu este deloc nou, deci premise există de mult timp pentru o astfel de muzică și la noi.

Elena: Sunt mulți oameni cu voci frumoase, e drept, dar să cânți a capella nu e atât de ușor pe cât pare, e vorba totuși despre a cânta împreună cu (nu doar alături de) alte x voci. Trebuie să ai o pregătire muzicală mai mult decât minimă. Poate suntem primii pentru că nu s-a mai înhămat nimeni la un asemenea efort. Trebuie multă muncă, în grup dar și individuală, plus e și o muncă creativă, de inventare, fiecare partitură o interpretăm în cheie proprie.

Bogdan: Să cânți într-un grup sau solo sunt lucruri foarte diferite. Aici trebuie să ai și urechea formată să îi auzi pe cei din jurul tău, să te adaptezi la timbrul lor, la atmosferă, astfel ca grupul să sune omogen.

Am citit că cea mai puternică tradiție europeană de a cappella o are Suedia, unde programa pentru școlile primare și secundare include o pregătire muzicală și corală susținută.

Mihai: În România e mare păcat, suntem un popor foarte talentat, dar nu se face suficientă educație muzicală, așa cum spui despre Suedia.

Bogdan: Sincer, în vremurile astea, ne dăm seama că curentul a cappella este ultimul pe lista interminabilă de priorități publice.

De ce crezi asta? Doar s-a cântat a cappella mult la Piața Victoriei în ultimele săptămâni…

Bogdan: E adevărat.. Totuși, cred că asta va fi ultima discuție pe agenda plenului Parlamentului. Deci, cumva, e cam numai treaba noastră. E destul de greu de înaintat, în primul rând pentru că nu facem parte dintr-o instituție muzicală „profesionistă” – ceea ce la noi înseamnă cam orice cor cu nume oficial sau cu un dirijor cu relații. Suntem țara cu cele mai multe coruri profesioniste, cred. În Occident sunt foarte puține coruri profesioniste, majoritatea sunt de amatori. Oamenii talentați deseori nu au suficient curaj, sau talent, să își ia destinul în propriile mâini și să facă ceva independent, și atunci se alătură preponderent unor coruri oficiale de acest tip. Noi suntem „un cor” care cântă strict de plăcere, cu bucurie, la nivel profesionist, și trebuie să ne impunem pe o piață care e plină de formule corale „profesioniste”.

Ce are Blue Noise în CV până acum?

Bogdan: Am cântat în diferite festivaluri din țară, inclusiv două festivaluri de jazz (Iași și Galați), am colaborat cu diferiți artiști precum violoncelistul Răzvan Suma la Sala Radio (o piesă de mare anvergură, instrumentală, Le Grand Tango de Astor Piazzolla, noi interpretând orchestra din spatele violoncelului), Virgil Ianțu, Alexandra Ușurelu (o piesă foarte interesantă scrisă de Cornel Ilie de la Vunk, Când zâmbești), Adi Despot și Vița de Vie (fetele noastre au ajuns în topuri cu piesa Luna și noi), Damian Drăghici (am făcut un bonus track, Până cînd nu te iubeam, pe ultimul lui album, Gypsy Rock (Change or Die), am făcut muzică pentru reclame sau înregistrări cu piese dragi ale altor muzicieni precum Aura Urziceanu, Dor de viață, un concert de Crăciunul 2016 la Muzeul Țăranului. Am cântat și cu Ștefan Bănică după tragedia de la Colectiv, a fost o piesă impresionantă în acest context, Bohemian Rhapsody. Trebuie menționat că Ștefan Bănică a format cu ani în urmă poate primul grup vocal tip a cappella, The Fifties, din care am făcut și eu parte.

IMG_0056

Veronica: Am avut și diferite concerte proprii, precum vara trecută la Casa Filipescu, la Grădina cu Filme (un eveniment în colaborare cu ARCUB) și numeroase evenimente private.

Bogdan: Acum ne dorim, desigur, să scoatem un album numai cu piesele noastre.

Cu compoziții originale?

Bogdan: Vezi, trupele a cappella pot veni și cu compoziții originale, însă provocarea și plăcerea cea mare este să vină cu ceva ce publicul deja cunoaște, dar făcut în stilul lor propriu.

Așadar originalitatea cea mai frumoasă e să cântați în stilul vostru ceea ce s-a făcut deja în alte feluri, practic o re-creare.

Elena: Da, tocmai de aceea în cazul nostru durează ceva mai mult scoaterea unui album, avem de făcut toate aranjamentele muzicale.

Pentru că aveți și un membru care asigură orchestrația de beatboxing, asta e o parte din a cappella?

Denis: Corect, beatboxul e practic o traducere a instrumentelor de percuție sau electronice prin voce și orice alte sunete pe care le poate produce un om.

Bine că știu că ceea ce fac(em) la duș când cântăm e tot a cappella sau măcar beatboxing.

Denis: Da, mă rog… acolo te mai acompaniază instrumental și dușul.

Cum reacționează publicul la acest tip de muzică, le sunt bulversate așteptările?

Elena: E interesant că oamenii nu prea știu la ce să se aștepte când vin să ne asculte, iar apoi sunt impresionați de ce sonorități reușim noi să creăm cu toate vocile noastre. Pe parcursul unui concert cântăm diferite genuri, acum jazz, apoi poate ne transformăm într-un big band sau facem o piesă rock a celor de la Queen. Trecem oamenii prin diferite stări. Cred că metamorfozarea asta a noastră, exclusiv vocală, capacitatea de a aborda cam orice gen muzical și a colabora cu orice alți artiști fascinează publicul.

Bogdan: Publicul care vine să asculte trupa a cappella Blue Noise e în general un public mai deschis, care se lasă surprins și e curios. Se poartă foarte mult astfel de experimente vocale.

Cum se învață beatboxul?

Denis: Cel mai ușor de pe Youtube (râde) și apoi tot exersând. După ce m-am alăturat trupei au urmat doi ani de continuu rafinament al acestei tehnici. În general beatboxerii se influențează unii pe alții și ajung cam în aceeași zonă, mai degrabă electronic decât de percuție. Eu tind să merg mai degrabă în zona asta mai rafinată a beatboxului, în detrimentul forței percuției.

Ce urmează pentru Blue Noise anul acesta?

Bogdan: Avem deja destule evenimente programate, le puteți găsi pe site-ul nostru și pe pagina de Facebook. Noi ne continuăm explorările și provocarea de a încerca să creăm emoții diverse și energie frumoasă în stil a cappella. E o piață liberă, pentru toate genurile muzicale.

Puteți urmări activitatea și evenimentele la care cântă Blue Noise pe site-ul trupei, www.bluenoise.ro.

Sunt mulți oameni cu voci frumoase, e drept, dar să cânți a capella nu e atât de ușor pe cât pare, e vorba totuși despre a cânta împreună cu (nu doar alături de) alte x voci. Trebuie să ai o pregătire muzicală mai mult decât minimă.



12
/11
/18

INTERVIU Violonist și violist, Max Baillie este unul dintre cei mai versatili muzicieni din Marea Britanie, fiind cunoscut pentru calitățile sale de interpret de muzică clasică, dar și pentru cele de compozitor, sau pentru colaborările sale în proiecte dance sau electronice. În aceste zile, concertează în România, în cadrul Festivalului SoNoRo.

04
/11
/18

Istoria pălăriilor Dădârlat începe la 1896, la Săliștea Sibiului. De atunci și până azi, pălăriile create de familia Dădârlat au traversat mai bine de un secol, reinventându-se de fiecare dată pentru a ține pasul cu timpul. Le-am regăsit, în aceste zile, în expoziția „100 de obiecte de design românesc”, găzduită de MATER.

26
/10
/18

… Dai la Teatru, spune Ioana Păun. Cum trebuie să fie teatrul? „Incisiv, relevant.” (Pentru relaxare există yoga și o zi la spa.) Ce să nu accepți? (Să ți se zică „Asta nu se poate, că deranjăm...”.) Cine să te placă? („Nu toată lumea, că doar nu te-ai făcut fotomodel!”).

11
/10
/18

Festivalul Internațional Astra Film, care are loc pentru a 25-a oară la Sibiu, între 15 și 21 octombrie, are în program 101 titluri, din care 56 de filme vor participa în cele 5 secțiuni competiționale. 11 documentare vor avea premiera mondială la Festival și 40 cea națională. Câștigătorii secțiunilor competiționale vor fi anunțați sâmbătă, 20 octombrie. Vă prezentăm un interviu cu Dumitru Budrala, director fondator Astra Film Sibiu.

27
/09
/18

Dacă până acum unele vise nu ți s-au îndeplinit, înseamnă că nu le-ai transformat în obiective, ar spune Andrei Roșu. Și dacă ai crezut că un om care aleargă maratoane (la Polul Nord) și înoată Canalul Mânecii e făcut din altă carne și alte oase... înseamnă că încă nu l-ai întâlnit pe Andrei Roșu.

Page 1 of 3112345...102030...Last »