CARL MARIA VON WEBER: „Vărul” lui Mozart care a aprins scânteia Romantismului german
https://www.ziarulmetropolis.ro/carl-maria-von-weber-nepotul-lui-mozart-care-a-creat-scanteia-operei-romantice-germane/

OAMENII MUZICII Unul dintre greii secolului 19, compozitorul, pianistul, dirijorul, criticul de muzică şi scriitorul C. M. von Weber a fost arhitectul timpuriu al Romantismului german. Descoperiţi-i creaţiile surprinzătoare ca să înţelegeţi mai bine muzica de după el.

Un articol de Cristina Enescu Aky|5 iunie 2020

Un copil-minune educat „pe drumuri” (căci tatăl său, care insista să facă din el un geniu muzical, era el însuși violonist și făcea parte dintr-o trupă ambulantă de teatru), cu numeroase talente muzicale, Carl Maria von Weber (1786-1826) a fost și un copil bolnăvicios care apoi a murit înainte de a împlini 40 de ani, pe 5 iunie 1826.

A avut totuși timp să devină unul dintre compozitorii care au influențat major pe mulți alți „grei” ai istoriei muzicii de după el. Ca pianist, a fost o mare inspirație pentru maeștri ai claviaturii precum Chopin, Liszt și Mendelssohn. Iar uriașul romantismului german, Richard Wagner, se spune că nu ar fi ajuns să scrie capodoperele Tannhäuser și Lohengrin dacă nu ar fi existat influența celor două opere majore ale lui Weber, Der Freischütz și Euryanthe. Inovațiile lui în orchestrație (unii l-au numit chiar părintele orchestrației”), pentru pian și clarinet dar și în ceea ce privește formarea operei germane romantice au avut ecouri puternice până în secolul XX. A rămas celebru mai ales pentru câteva opere majore, Der Freischütz, Euryanthe și Oberon, dar a compus și surprinzătoare bijuterii pentru pian, clarinet și orchestră, precum și muzică religioasă și corală. A fost și un scriitor interesant, publicând opt volume de jurnale.

Începuturile Romantismului german

Sfârșitul secolului 18 și începutul secolului 19 a fost o perioadă efervescentă în Germania (și nu numai). Ideile Romantismului însuflețeau spiritele, mai ales pe cele artistice, circulau idei „revoluționare” precum cea a măreției intrinseci a omului, chiar și a celui de rând, sau conceptul apartenenței întregii existențe la un Adevăr superior, dar și idealuri naționaliste alimentate de interesul crescând față de folclor și legende. Apăruseră Faust-ul lui Goethe și revoluția muzicală a lui Beethoven, iar toți artiștii și oamenii de cultură căutau să revoluționeze arta și totodată să aducă poporul mai aproape de cultură. Fervoarea romantică și ecourile ei naționaliste l-au cuprins și pe Weber, care a devenit foarte interesat de istoria, folclorul, mitologia și poezia germană.

Iată doar câteva dintre motivele pentru care Weber a fost un inovator, un pionier al romantismului german și de ce a făcut senzație nu doar în vremea sa ci și în secolul XX:

  • Cele trei opere principale ale sale, în special Der Freischütz, au fost începutul a ceea ce ulterior avea să fie vârful operei romantice germane, exprimare plenar prin Wagner.
  • A fost unul dintre primii care au dirijat fără pian sau vioară – lucru ce a devenit un standard în practica dirijorală de apoi.
  • Orchestrația lui admirabilă a fost apreciată de nume mari precum Hector Berlioz și Claude Debussy – acesta din urmă scria mai apoi că sunetul orchestral Weber îl obținea în urma unei analize profunde a „sufletului fiecărui instrument.
  • Dacă vorbim de arta orchestrației, mari muzicieni care au excelat aici (Berlioz, Mahler, Stravinsky) au fost atinși de „bagheta magică” a lui Weber.
  • A fost un virtuoz al pianului, iar compozițiile sale pentru acest instrument au fost o solidă sursă de inspirație printre alții pentru Chopin și Liszt, Weber compunând lucrări interesante precum 4 sonate, 2 concerte și Konzertstück in F minor.

           Majoritatea lucrărilor sale pentru pian nu prea mai sunt interpretate (deși au existat mai multe înregistrări), dar nu pentru că nu ar merita atenție. O posibilă explicație pentru căderea lor în uitare ar putea fi faptul că Weber avea mâini foarte mari, și îi plăcea să compună piese la pian potrivite tot pentru astfel de mâini…

  • A strălucit și în folosirea instrumentelor de suflat (în special clarinet, fagot și corn), dedicându-le compoziții ce sunt la loc de cinste în repertoriul muzical de azi: două concerte și un concertino pentru clarinet, un concert pentru fagot și un splendid cvintet pentru clarinet și cvartet de coarde.
  • Extra: A învățat de mic să facă litografii chiar de la inventatorul acestei tehnici, Senefelder, pentru a își publica singur compozițiile.

La Eutin, în Germania, se năștea pe 18 noiembrie 1786 Carl Maria von Weber, într-o familie cu inclinații artistice. Tatăl său, baronul Franz Anton von Weber (numele avea doar aparență nobilă) lucra ca violonist la un teatru ambulant, motiv pentru care familia se muta frecvent din oraș în oraș. Patru verișoare ale lui Carl Maria erau cântărețe cunoscute, iar două dintre ele, Aloysia și Constanze, au devenit încă și mai celebre în istoria muzicii datorită vieții lor amoroase: Aloysia a fost prima iubire a lui Mozart (dar nu l-a vrut…), iar sora ei Constanze a devenit soția lui Amadeus. În consecință, Mozart a devenit vărul prin alianță al lui Carl Maria von Weber (unii interpretează că i-ar fi fost nepot prin alianță).

Viața cu multe călătorii și excentricități a tatălui său au avut efecte deplorabile asupra sănătății și educației tânărului Weber, dar și consecințe bune, căci acesta a fost expus de mic la lumea scenei și a muzicii. La 4 (patru…) ani era deja versat într-ale pianului, pe care începuse să îl învețe pe fapt de când încă nu știa să meargă. La 12 ani i s-au întâmplat 3 evenimente majore:

  • i-a murit mama de tuberculoză (aceeași boală care avea să-l răpună și pe el, la nici 40 de ani)
  • a început să studieze cu fratele marelui Joseph Haydn, Michael (și el un muzician celebru ce rareori accepta elevi; văzându-i însă talentul micului Carl Maria a acceptat să îi predea, chiar gratis)
  • i s-au publicat primele compoziții (6 fughettas pentru pian dar și prima operă, intitulată (interesant, pentru un puștan de 12 ani…) The Power of Love and Wine/Puterea dragostei și a vinului.

De fapt, când această primă lucrare a fost refuzată la publicare, tatăl său a insistat ca tânărul să învețe să litografieze, ca să și-o poată publica singur. Din păcate, în atelierul inventatorului litografiei, Senefelder, unde Weber învăța această tehnică, a avut loc un incendiu, iar această primă lucrare a sa a fost distrusă.

O sticlă de vin i-a adus poate prima recunoaștere ca compozitor, prin titlul primei sale opere, însă ceva mai târziu o altă sticlă de vin i-a adus mare ghinion: Într-o zi, Weber nu și-a dat seama că a băut nu vin dintr-o sticlă de vin, ci acid nitric (folosit în gravură), ceea ce aproape l-a ucis și i-a afectat pentru totdeauna vocea splendidă.

În 1800, la 14 ani, pe când locuia cu familia la Freiburg și se vorbea deja despre talentul său, tânărului i-a fost comandată o lucrare pe baza unui libret intitulat Das stumme Waldmädchen. A compus așadar opera omonimă, care a fost montată la Teatrul din Freiburg. Un eșec total, inițial, deși apoi a fost interpretată la Viena, Praga și St. Petersburg. Totuși, acesta a fost începutul unei cariere de compozitor de operă ce a făcut istorie. În 1801, la 15 ani, tânărul muzician a început să scrie și critică muzicală în ziarul Leipziger Neue Zeitung.

La 20 de ani a venit primul mare succes, opera Peter Schmoll und seine Nachbarn/ Peter Schmoll și vecinii săi, care a avut drept consecință încă o reușită: invitația de a fi (foarte tânărul) director al celebrei Opere din Breslau. Aici a început o serie de reforme printre care pensionarea cântăreților în vârstă, extinderea orchestrei și lărgirea repertoriului. La fel cum au pățit mulți inovatori din istorie, reformele sale au întâmpinat rezistență din partea muzicienilor și a publicului.

Frustrat, a demisionat și a intrat ca secretar particular în serviciul ducelui Ludwig. Tânărul muzician îl avea în întreținere și pe tatăl său, care se pare că la un moment dat și-a însușit niște bani ai ducelui; în consecință, tatăl și fiul au fost amândoi arestați în timpul unor repetiții la teatru pentru Sylvana și aruncați în închisoare. Ulterior li s-a poruncit să părăsească (pe atunci) regatul Württemberg.

La un moment dat scria: „Aștept în agonie vreun libret bun”. Atât de disperat era încât chiar a dat un anunț public pentru a găsi un libretist inspirat. Euryanthe și Oberon nu au librete strălucite, dar muzicile nu sunt deloc neglijabile.

La 25 de ani a avut succes cu opera comică într-un act Abu Hassan, inspirată din O mie și una de nopți.

Reputația sa creștea, astfel că înainte de 30 de ani devenea directorul încă și mai celebrei Opere din Praga (unde a s-a implicat și în aspectele practice ale producției de operă), iar apoi al celei din Dresden. După 30 de ani a scris cele mai influente lucrări ale sale printre care piesa pentru pian Aufforderung zum Tanze (considerată o bijuterie exemplară a valsului romantic), și în mod special opera Der Freischütz, apreciată ca prima operă romantică germană și prima operă naționalistă germană; aceasta din urmă a devenit rapid foarte cunoscută și frecvent montată în toată Europa, mai ales că includea și o temă foarte dragă romantismului: poveștile cu fantome.

În 1819, la 33 de ani, compunea așadar Aufforderung zum Tanze/ Invitation to the Dance, lucrare dedicată soției sale și cunoscută astăzi în varianta de orchestrație realizată de Berlioz, este printre cele mai interpretate și înregistrate lucrări ale compozitorului. A fost primul concert vals compus vreodată, adică un vals conceput cu intenția de a fi mai degrabă ascultat decât dansat. A făcut parte din repertoriul interpretat de Liszt și Chopin, și a fost înregistrat de unii dintre cei mai mari pianiști din istorie.

Dacă ajungeți vreodată la Dresden, puteți vizita Carl Maria von Weber Museum, singura locuință a sa care s-a păstrat. Aici a scris părți importante din Der Freischütz, Euryanthe, Oberon și Invitation to the Dance.

S-a străduit să revoluționeze producția de operă, dar eforturile sale au fost adesea criticate. El încerca să construiască o tradiție a operei germane, continuând tradiția singspiel-ului magnific exemplificat printre altele de Flautul fermecat al lui Mozart, dar publicul vremii era încă refractar la tot ce nu era operă italiană (aceasta dominase scenele europene în secolul 18).

Succesul cu Der Freischütz i-a întărit poziția de pionier al operei germane, dar mulți critici contemporani au rămas sceptici. Opera are o poveste apropiată de legenda lui Faust: e vorba de doi îndrăgostiți a căror soartă va fi decisă de forțe supranaturale. Este compoziția prin care Weber a „născut” opera romantică, și singura sa operă ce continuă să fie și astăzi interpretată în mod regulat.

La popularitatea acesteia au contribuit orchestrația și armoniile pline de culoare, preluarea unor teme populare ale folclorului european, dar și libretul de inspirație goth, am spune, incluzând apariția diavolului într-o pădure, noaptea. Atât de mare a fost succesul lucrării încât au existat chiar relatări despre faptul că Bridesmaids’ Chorus de aici a fost auzit fiind fredonat de către sclavi negri care lucrau pe plantații de zahăr.

Hunters’ Chorus

În 1823 a compus Euryanthe, o operă „grandioasă, eroică, romantică”, cu un libret mediocru dar o muzică foarte bogată. Aici, Weber a dezvoltat tehnica laitmotivului (o frază muzicală scurtă, recurentă, asociată de regulă unui anumit personaj, loc sau idee) mai mult decât o făcuse oricine înaintea sa. Lohengrin-ul lui Wagner conține numeroase ecouri ale acestei lucrări, inclusiv a tehnicii laitmotivului.

Revoluționarul clarinetului

La München, Weber s-a împrietenit cu un celebru clarinetist al vremii, Bärmann. Clarinetul era pe atunci un instrument relativ nou, fiind introdus în orchestre abia prin anii 1780. Curios și explorator din fire, Weber era interesat de ideile și sunetele noi, și a descoperit cu încântare clarinetul, un instrument inventat (prin adaptarea altor instrumente de suflat) în Germania în jurul anului 1700. Pentru prietenul său clarinetistul, Weber a compus Concertino op 26 și două splendide concerte pentru clarinet care fac parte și astăzi din repertoriul standard al acestui instrument (pe care l-a inclus și în partiturile sale orchestrale).

Cântecul său de lebădă, ultima operă, a fost comisionată de Opera Regală din Londra: Oberon, o adaptare a Visului unei nopți de vară  a lui Shakespeare. Era cu un an înainte de moartea sa, compozitorul era și mai bolnav, și totuși a învățat într-un timp scurt limba engleză pentru a putea scrie această lucrare. Opera a făcut senzație la Londra, cu Weber ca dirijor. Astăzi este prezentă în repertoriul internațional mai ales în formă concertantă.

În Oberon se vede și interesul său particular pentru muzicile din afara spațiului occidental. Anterior, acest interes s-a manifestat când Weber a compus o muzică de inspirație chinezească (în care a incorporat o piesă numită Overtura chinesa) pentru o versiune a Turandot tradusă de Schiller după piesa omonimă a lui Carlo Gozzi. Astfel, Weber a fost primul compozitor european care a compus o melodie de inspirație asiatică de altă sorginte decât cea pseudo-turcească popularizată pe atunci de Mozart (de exemplu prin Rondo alla turca) și de alți compozitori.

Din păcate, la scurt timp după premiera Oberon de la Covent Garden, Carl Maria von Weber murea la Londra pe 5 iunie 1826 în urma complicațiilor tuberculozei. La funeraliile sale a vorbit însuși marele Richard Wagner (despre care puteți citi mai multe aici), care, doi ani mai târziu, a făcut demersuri pentru ca Weber să fie reînhumat la Dresden.

Gustav Mahler  a completat opera neterminată a lui Weber die drei Pintos/ Cei trei Pintos, a cărei premieră în această formă a și dirijat-o în 1888.

Carl Maria von Weber despre muzică

Nu pot să scriu nimic despre compozițiile mele. Ascultă-le interpretate! În muzica mea mă vei găsi pe mine însumi.

Ritmul nu trebuie să fie ca un ciocan tiranic, care blochează sau mână înainte, ci trebuie să fie pentru muzică ceea ce este ritmul pulsului pentru viața unui om.

Ceea ce este dragostea pentru om, este și muzica pentru arte și pentru umanitate. Muzica este dragoste, este cel mai pur și mai eteric limbaj al pasiunii, care arată în o mie de feluri toate posibilele schimbări de culoare și de sentimente; și deși este adevărată doar într-o singură clipă, poate fi totuși înțeleasă de mii de oameni care au sentimente diferite.

*

Concertino pentru corn Interesant aici este faptul că cel care cântă la corn trebuie să cânte „polifonic” sau „multifonic”, în sensul că trebuie să producă două sunete simultane printr-un fel de zumzet.

Romanza siciliana

Six Little Pieces for Four Hands/ Șase mici lucrări pentru patru mâini (pian)

Fanfară pentru 20 de trompete  

Die Temperamente beim Verluste der Geliebten/ Temperamente la pierderea iubitei

Missa sanctis nr. 1

Misa sanctis nr. 2 



03
/07
/20

E 3 iulie 1883. Într-o casă dintr-un oraș european plin de poezie, de nostalgie, dar și de curiozitate față de un viitor, se naște un băiat. Peste ani, numele lui va figura în nenumărate biblioteci și va fi cunoscut în lumea întreagă.

02
/07
/20

OAMENII MUZICII Pe 17 iunie 1882 se năștea în Rusia cel care avea să devină marele compozitor modernist și neoclasic al secolului XX, Igor Stravinski (1882-1971). În 89 de ani de viață a fost martorul a două Războaie Mondiale dar și al unor revoluții sociale, culturale și muzicale fără precedent, el însuși devenind unul dintre uriașii muzicii secolului trecut.

01
/07
/20

O incursiune în lumea lui Ingmar Bergman, creionată de scriitoarea norvegiană Linn Ullmann, fiica regizorului, în romanul „Neliniște”, publicat în 2015 și apărut recent și în limba română, la Editura Polirom.

29
/05
/20

OAMENII MUZICII Pe 24 mai 1974 murea colosul jazzului, Duke Ellington, unul dintre cei mai activi și influenți muzicieni ai secolului XX. A scris peste 3.000 de cântece, multe dintre ele fiind hit-uri și astăzi, și timp de aproape 50 de ani a colindat lumea ca pianist și șef de orchestră de jazz. A fost de 12 ori câștigător de Premii Grammy (dintre care trei postum).

22
/05
/20

„În primii ani ai carierei mi se spunea că pentru a reuși ai nevoie de personalitate, talent și noroc în egală măsură. Dar eu nu sunt de acord. La mine, a fost 99% noroc. Nu e de niciun folos să ai talent, dacă nu ești la locul potrivit la momentul potrivit.” Iată ce credea Roger Moore undeva, spre finalul vieții.

Pagina 1 din 3312345...102030...Ultima »