Fest. Enescu 2019/ Pianista Alexandra Dariescu: „Să îmbrăcăm muzica clasică în forme accesibile tinerilor”
https://www.ziarulmetropolis.ro/festivalul-enescu-2019-pianista-alexandra-dariescu-trebuie-sa-imbracam-muzica-clasica-in-forme-mai-accesibile-tinerilor/

E tânără şi are o carieră impresionantă în spate şi în viitor. A făcut furori în Festivalul Enescu 2019. Un nume de reţinut, căutat, ascultat: energica pianistă Alexandra Dariescu.

Un articol de Cristina Enescu Aky|1 Octombrie 2019

Pe scena Sălii Palatului din București,  frumoasa, talentata și sârguincioasa pianistă Alexandra Dariescu a strălucit la propriu și la figurat în concertul susținut în Festivalul George Enescu împreună cu Orchestra Națională a Franței și dirijorul Ion Marin.

Are 34 de ani, a plecat din Iași, și are deja vreo 25 de ani de carieră. Sau chiar mai mult, având în vedere că, atunci când a debutat ca solistă la 9 ani cu Orchestra Simfonică din Chișinău, avea deja la activ numeroase concursuri și premii câștigate. A urmat o bursă la Londra, și apoi alte burse, premii, și un număr în continuă creștere de orchestre mari și muzicieni de renume cu care a început să colaboreze, pe foarte multe dintre scenele majore ale lumii. În 2013 a fost prima pianistă din România care a concertat la prestigiosul Royal Albert Hall alături de Orchestra Filarmonicii Regale din Londra, printre multe alte concerte de succes.

Nu e doar o solistă extrem de apreciată ci și o promotoare a muzicii compuse de femei, printre care se numără și ea. Lucrarea ei „The Nutcracker and I” („Spărgătorul de nuci și eu”), care a avut premiera în 2017, este un spectacol multimedia inedit pentru pian solo, dans și animații digitale care s-a bucurat de succes pe mai multe continente deja. Deși trăiește la Londra și are proiecte în toată lumea, a rămas profund îndrăgostită de România. Ea însăși destul de tânără, e foarte legată printre alte proiecte de cele care promovează muzica clasică și educația muzicală în rândul tinerilor.

Cum a fost Festivalul Enescu 2019 pentru tine?

Anul acesta a fost a patra apariție pentru mine în Festival, din 2014 am participat la fiecare ediție. E cea mai mare mulțumire sufletească faptul că vin acasă în acest Festival, atât de cunoscut și apreciat peste tot în lume. M-am bucurat să cânt alături de Orchestra Națională a Franței, condusă de dirijorul Ion Marin. Eu am frecvent colaborări cu artiști români. Acum mă pregătesc de un sezon extraordinar, cu multe concerte printre care debutul meu cu orchestre simfonice din Melbourne, Sydney, Auckland, apoi în America la Detroit și Houston. Apoi va fi un turneu mondial cu Angela Gheorghiu, una dintre numeroasele mele colaborări cu artiști români.

Lucrarea compusă de tine acum doi ani, „The Nutcracker and I”, continuă să aibă mare succes oriunde s-a jucat. Cum percepi asta?

În primul rând acest gen de spectacol este o premieră mondială, pe de o parte cred că și pentru asta am fost invitați cu el peste tot în lume. Este muzică, pian live, animații digitale și dans. Pentru mine a fost extraordinar în multe locuri să văd că media de vârstă a publicului a fost în general sub 18 ani. Pentru un recital de muzică clasică, e ceva extraordinar.

Cum s-a născut ideea spectacolului?

Am știut de mult timp că vreau să fac ceva atractiv pentru generația tânără în sala de concerte, pentru că peste tot în lume unde concertez vârsta publicului este foarte înaintată. Copii și tinerii trăiesc într-un mediu foarte vizual astăzi, de aceea am încercat să aduc mai multe forme de artă împreună, combinând tehnologia cu dansul și muzica live.

Ce pași importanți au dus la o carieră atât de „multilateral dezvoltată”, cum se spunea pe vremuri, precum a ta, și la o vârstă atât de tânără?

E vorba în primul rând de extrem de multă muncă. De când eram mică am fost la tot felul de concursuri, și apoi a venit invitația să îmi fac debutul la 9 ani cu Orchestra Simfonică din Chișinău. Țin minte că am ieșit atunci de pe scenă și am spus tuturor că eu vreau să devin o pianistă concertistă. Habar nu aveam ce înseamnă de fapt, ce multă muncă impune, dar comunicarea și bucuria pe care o aduce muzica și pe care am putut să o transmit de pe scenă publicului a fost extraordinară, și asta m-a încurajat. Apoi la 17 ani, în urma altui concurs, am obținut o bursă integrală în Marea Britanie, apoi una la Conservatorul Regal din Manchester. Din 2008 m-am mutat la Londra, care este cum era Parisul acum 100 de ani, e un freamăt cultural și artistic acolo. Deci cred că toți pașii au fost importanți. Ca muzician, crești progresiv pe o scară invizibilă, nu ești promovat de la un nivel la altul.

Ce trăsături din personalitatea ta și modul tău de a face muzică crezi că atrage publicul?

Cred că în primul rând se simte bucuria pe care o simt de fiecare dată când pășesc pe scenă, asta se transmite tuturor spectatorilor. Asta e o formă de comunicare. Apoi cred că e vorba de repertoriul meu, care e foarte vast, nu mă axez doar pe anumite perioade ci aduc, de exemplu, și foarte multe lucrări necunoscute publicului. De asemenea, promovez mult lucrări compuse de compozitoare, pentru că din păcate compozițiile semnate de femei sunt mai puțin de 3% din ceea ce se cântă la nivel mondial, exceptând poate Scandinavia. În același timp, mă gândesc cum putem aduce muzica clasică în secolul XXI și mai aproape de generația tânără. Nu putem să menținem același stil de concerte ca acum 200-300 de ani, trebuie să îmbrăcăm muzica clasică în forme mai accesibile tinerilor.

Ce fel de atracție crezi că mai are sau poate avea muzica clasică (atât cea mai veche cât și cea contemporană) pentru tinerii de astăzi, atât de orientați spre multimedia și comunicarea și divertismentul online?

În vremea lui Schubert sau a lui Beethoven, muzica clasică era muzica ascultată de oamenii obișnuiți și de tineri, cei care mergeau în căruțe sau prin pub-uri ascultau si fredonau aceste muzici. E normal că tinerii ascultă muzici care au un mesaj relevant pentru ei. Însă muzica clasică are un mesaj etern, niciodată nu va îmbătrâni, chiar dacă e veche de 500 de ani. Responsabilitatea noastră, a artiștilor, e să ne apropiem de tineri și să îi educăm. Dacă nu ai ascultat niciodată muzică clasică cum poți să spui că nu ți-ar plăcea?

În plus, legat de apropierea tinerilor de muzică, orice copil care cântă la un instrument, cântă într-un cor sau care e învățat măcar să asculte muzică clasică va dezvolta multe calități extraordinare pentru toată viața. Se dezvoltă astfel nu doar capacități de socializare și de lucru în echipă ci și o anumită cultură de citire și ascultare a muzicii, iar apoi va putea folosi aceste calități de-a lungul întregii vieți.

Muzica clasică ar trebui să găsească modalități noi de a atrage tinerii, sau tinerii ar trebui să învețe să facă și exercițiul ascultării clasice a acestui tip de muzică, adică într-o sală de concerte sau de pe un CD?

Cred că cea mai bună e o combinație a celor două situații. De exemplu, în „The Nutcracker and I”, dacă animațiile digitale sau dansul ar fi diminuat din puterea muzicii în sine, nu aș fi acceptat asta. Dar când arăt publicului ceea ce eu îmi imaginez, ca artist care interpretează o muzică, printr-o folosire constructivă a tehnologiei, rezultatul poate fi extraordinar.

Sunt multe feluri de concerte, fiecare spectator poate alege. Din perspectiva mea, spectacolul meu se adresează publicului de mai multe generații. Am văzut străbunici cu mai multe generații din familie în public, ceea ce e extraordinar.

Ce ne poți spune despre concertul în sol major pentru pian și orchestră de Ravel, pe care l-ai cântat în Festivalul Enescu?

Mereu când urmează să cânt o piesă nouă citesc mult despre contextul social, scrisori ale compozitorului, etc Mi-a plăcut foarte mult ce spunea Ravel despre acest concert, și în general despre adevărata artă, anume că muzica bună e balanța perfectă între intelect pur și emoție. Acest concert e exact așa, partea a treia e într-un fel ca un ceas. Chiar Stravinsky îl compara pe Ravel cu cel mai perfect ceasornicar elvețian. În partea a doua e una dintre cele mai frumoase melodii din toată muzica clasică. Are un curs foarte natural, care se leagă foarte firesc. Deși Ravel spunea că aproape l-a omorât compunerea acelei fraze muzicale, că a fost un chin, publicul simte că a ieșit ceva extraordinar, extrem de firesc. E un concert interesant și pentru că e foarte influențat de jazz, Ravel tocmai fusese în America, prin 1920, iar ritmul din unele părți ale acestui concert e efectiv molipsitor.

Ce muzică îți ocupă timpul și energia în această perioadă a carierei?

În general cânt multă muzică franceză și rusească, bineînțeles și concertele de Mozart, apoi promovez și muzica compozitoarelor, e ca o misiune a mea. Cred că e incredibil de important să promovăm femeile compozitoare. De asemenea țin mult și la colaborările mele frecvente cu muzicieni români.

Ce legături ai cu muzica lui George Enescu?

Am câteva piese ale lui în repertoriu. Este o muzică unică, nu îl poți compara cu absolut nimeni, are un loc special în istoria muzici clasice, nu are cum să se demodeze. E o muzică foarte intelectuală. Anumite piese, care nu sunt neapărat de inspirație folclorică, sunt poate mai greu de înțeles. La ediția precedentă a Festivalului Enescu am cântat cu Remus Azoiței Sonata a III-a care e foarte grea, nu doar ca tehnic ci și ca înțelegere. Dar când ești deschis să citești despre Enescu, să îi asculți muzica, să îi cunoști universul, ajunge să ți se pară un limbaj muzical foarte natural.

Iți amintești în mod special un anume compliment primit după vreunul din concertele tale?

E extraordinară reacția oamenilor, uneori am văzut spectatori cu lacrimi în ochi, copii sau vârstnici care mi-au spus că s-au simțit atât de bine la concert încât au uitat de orice griji aveau, alții care au venit la concert imediat după un deces în familie și spuneau că s-au simțit alinați.

Ce înseamnă pentru tine să ai succes în evoluția ta viitoare?

Nu succesul e ceea ce caut eu, ci mai degrabă îmi doresc să fac o diferență în lumea asta, fie prin proiecte de educație și de inspirare a tinerei generații, fie prin promovarea compozitoarelor. Am și proiecte de caritate în care mă implic, cu concerte, ceea ce e importat pentru mine. Cea mai mare mulțumire e când știi că ai făcut ceva bun care va influența oamenii mai departe și care va conta, care a schimbat măcar puțin cursul a ceva în mod constructiv.

*

Mai multe informații despre Alexandra Dariescu puteți afla de pe pagina ei, www.alexandradariescu.com

 



14
/10
/19

INTERVIU Pe Teodora Velescu, Simona Dabija și Georgeta Corca le vedem, la Centrul Național al Dansului, în „Daughters”, spectacol semnat de coregrafa Simona Deaconescu și inspirat de motivațiile și modalitățile de expresie ale fiicelor generației hippie, copilele teribile ale post-punkului.

07
/10
/19

Unul dintre cele mai puternice filme autohtone ale toamnei este „Arest”, în regia lui Andrei Cohn, care spune povestea unui intelectual torturat într-o închisoare comunistă din România anului 1983. În rolurile protagoniștilor, actorii Alexandru Papadopol și Iulian Postelnicu.

12
/09
/19

INTERVIU Unul dintre cei mai apreciați regizori ai Noului Val, Corneliu Porumboiu vorbește despre cum și-a realizat cel mai nou film, „La Gomera”, acum în cinematografe, despre rolul Cannes-ului, despre tema limbajului, despre diversitatea cinematografiei române și despre importanța stilului.

06
/09
/19

Invitată a celei de-a şaptea ediţii a Alba Iulia Music & Film Festival (30 august - 1 septembrie), eveniment organizat de TIFF, Maia Morgenstern a vorbit, la o întâlnire cu publicul, despre cinema, despre cum a ajuns actriţă, despre „Balanţa” şi Lucian Pintilie, despre generaţii şi despre seriale.

26
/08
/19

Cine nu-l știe pe Marius Manole.. nu prea e dus pe la teatre. E un om la fel de asumat și pe scenă, și în afara ei. Acum când, până la deschiderea stagiunilor doar spectacolele independente sunt active, am vorbit cu el despre o situație „ba-n căruță, ba-n teleguță” din teatru. Cu năduf și cu dragoste.

Page 1 of 3412345...102030...Last »