GRIEG: Steaua muzicii nordice care și-a construit „Casa trolilor”
https://www.ziarulmetropolis.ro/grieg-steaua-muzicii-nordice-care-si-a-construit-casa-trolilor/

OAMENII MUZICII Pe 15 iunie 1843 se năştea la Bergen, în Norvegia, creatorul celei mai lirice muzici nordice, incorporând în ea influenţe din muzica tradiţională norvegiană. Păstrând proporţiile, Grieg este pentru Norvegia ceea ce este Shakespeare pentru Anglia.

Un articol de Cristina Enescu Aky|14 iunie 2020

Compozițiile lui Edvard Grieg (1843-1907), inspirate din folclorul muzical norvegian, au pus muzica tradițională a țării sale pe harta internațională și au contribuit la conturarea unei identități muzicale naționale, în mod similar cu Dvořák în Boemia și Jean Sibelius în Finlanda.

Străbunicul lui era scoțian, iar bunicul și tatăl lui au deținut amândoi funcția de consul britanic la Bergen. Mama lui Edvard, fiica primarului din Bergen, era pianistă și a fost și prima lui profesoară la acest instrument – pentru care Edvard a manifestat de mic un talent ieșit din comun.

La nașterea sa, Norvegia era de nici 20 de ani independentă de Danemarca, iar în țară plutea o energie naționalistă de inspirație romantică de care Grieg a fost cuprins de tânăr.

A fost un maestru al compozițiilor scurte, în special cântece precum cele din celebrul ciclu Haugtussa sau scurtele lucrări pentru pian din Lyric Pieces. A folosit cu îndrăzneală armonii noi, originale, și ritmuri derivate din muzica tradițională norvegiană, pe care a adus-o în atenția și gustul publicului internațional.

Deși cu un plămân afectat de pleurezia care l-a chinuit încă din adolescență, compozitorul a colindat Scandinavia și Europa continentală cu compozițiile sale, devenind astfel și un important ambasador cultural al Norvegiei.

În fiecare iunie, Festivalul Internațional din Bergen îl omagiază pe compozitorul care s-a născut și a murit aici prin muzică, literatură teatru și dans, culminând cu o gală la care întotdeauna se interpretează celebrul său Concert pentru pian. Anul acesta, Festivalul s-a desfășurat, ca atâta alte evenimente, online. 

Ballade in G Minor/ Balada în sol minor 

Pictures From Country Life 

The Waltz-Caprices 

Moods

Lucrări orchestrale a scris puține, dar au devenit foarte populare: concertul pentru pian, Peer Gynt, Suita Holberg sau  Dansurile simfonice. Muzică de cameră a scris și mai puțină, dar și aceasta a devenit celebră: cunoscutul cvartet pentru coarde, trei sonate pentru vioară și una pentru violoncel.

După moartea sa, în prima parte a secolului XX, influența muzicii lui Grieg s-a manifestat cu precădere în mod special asupra multor compozitori francezi. Ravel spunea că, în afară de Debussy, „cu niciun alt compozitor în afară de Grieg nu am simțit o afinitate mai apropiată.”

  • Când mergea în turnee ca pianist, Grieg interpreta exclusiv propriile sale compoziții.
  • Dificultățile lui Grieg din anii de școală au devenit subiectul unui spectacol  de operetă pe Broadway, Song of Norway, cu muzica semnată tot de Grieg, în 1944.
  • Era convins că peste 100 de ani muzica lui va fi uitată, căci, spunea el, „eu scriu pentru ziua și pentru generația de astăzi.” A avut și nu a avut dreptate: după moartea sa a fost considerat o vreme ca „demodat”, dar apoi lucrările sale pentru pian au cunoscut în ultimii ani o renaștere semnificativă în interesul muzicienilor și al publicului deopotrivă. Toate compozițiile sale pentru pian au fost înregistrate pentru prima dată de pianista Eva Knardahl (1977-1980).

*

Pe la 12 ani, Edvard a început să compună și i-a arătat profesorului său de la școală lucrările. Acesta nu a fost însă interesat. Ce-i drept nici Edvard nu era prea interesat de școală, ce-i drept și pentru că era adesea victima bullying-ului din partea colegilor. Pentru a chiuli pleca de acasă fără umbrelă, și cum la Bergen plouă destul de mult, adesea ajungea ud leoarcă la școală, iar profesorii îl trimiteau acasă să se schimbe.

Când avea 13 ani, celebrul violonist Ole Bull, o rudă prin alianță, a venit în vizită la familia Grieg. I-a atras atenția talentul muzical al lui Edvard, și i-a convins pe părinții săi să îl îl trimită la Conservatorul din Leipzig. Acolo, Grieg s-a dedicat studiilor muzicale cu totul, intensiv, deși pleurezia îi afecta tot mai mult un plămân. Nu era însă mulțumit de pregătirea sa muzicală; spunea ulterior că a ieșit de la Conservator „la fel de prost precum am intrat acolo.”. Își dorea să creeze muzici diferite de trendul germanic și conservator din stilul componistic promovat de către această instituție.

După absolvirea Conservatorului s-a mutat la Copenhaga, orașul ce împletea atmosfera culturală europeană cu epicentrul culturii scandinave. Acolo l-a cunoscut pe tânărul Rikard Nordraak, cu un an mai în vârstă față de el, compozitorul imnului național al Norvegiei. Prin intermediul acestuia, Edvard a descoperit fascinat universul muzicii tradiționale a țării sale, și a început să studieze cum să o împletească în muzica pe care o compunea. Influența naționalismului de inspirație romantică cu care a avut contact Grieg prin intermediul lui Nordraak a devenit apoi marca distinctivă a muzicii sale. Una din primele lucrări în care se manifestă această inspirație este Humoresque

Pe la 20 de ani a compus o simfonie, care apoi a interzis să fie interpretată.

Autumn/ Toamna (varianta orchestrată de Grieg pe baza unui cântec al său anterior).

În ciuda problemelor pulmonare care i-au afectat progresiv sănătatea a călătorit destul de mult în Scandinavia și Europa continentală, dând concerte dar și petrecând vacanțe în Italia (mai ales pe coasta amalfitană) și Germania. Se întorcea însă primăvara și vara la Bergen, orășelul idilic și liniștit ce îi era sursă de inspirație.

Moartea prematură a prietenului său Nordraak, la doar 24 de ani, l-a ambiționat într-un fel pe Grieg să își asume misiunea de creare a unei identități muzicale naționale pentru țara sa.

Balada pentru pian op 24, „una dintre cele mai bune lucrări ale mele, scrisă cu sângele inimii mele în zile de adâncă jale și disperare”, în perioada ce a urmat morții ambilor săi părinți la interval de doar câteva săptămâni.

Dacă vi se pare că Grieg seamănă cu cineva cunoscut, nu veți fi singurii care au observat asemănarea dintre acesta și Einstein (Foto credit: www.cmuse.org)

Cele două concerte pentru pian celebre

Concertul lui Schumann și Concertul lui Grieg sunt două dintre cele mai importante și populare concerte pentru pian scrise vreodată. Cele două lucrări sunt frecvent interpretate și înregistrate împreună. Ambii compozitori au scris, fiecare, doar un singur concert pentru pian, acestea devenind însă extrem de celebre.

Concertul pentru pian al lui Schumann a fost interpretat de soția acestuia, Clara, ca premieră în 1845 dar apoi și la Leipzig – unde în public se afla și tânărul student Grieg, care în mod evident a fost impresionat și inspirat de această lucrare.

Concertul pentru pian al lui Grieg (1868): Scris la 24 de ani, este prima sa capodoperă și rodul fericirii sale de după căsătoria cu Nina. Grieg ascultase un concert al Clarei Schumann la Leipzig și fusese foarte impresionat de măiestria componistică a lui Robert Schumann. Mai mult, ca student luase lecții de pian cu un prieten al compozitorului german, Ernst Ferdinand Wenzel.

În mod surprinzător având în vedere succesul enorm de care s-a bucurat, acest concert nu a fost urmată de un al doilea. În perioada 1882-1883 compozitorul norvegian a început să lucreze la un al doilea concert pentru pian dar lucrarea nu a fost finalizată. S-au păstrat doar câteva fragmente din notele de lucru ale lui Grieg, pe care pianistul Einar Steen-Nøkleberg le-a înregistrat (le puteți asculta aici.)

Concertul pentru pian al lui Grieg este primul concert de pian care a fost înregistrat vreodată, în 1909. Din cauza limitărilor  tehnice ale vremii însă, înregistrarea a trebuit să fie scurtată la doar 6 minute.

Concertul lui Grieg manifestă nu doar influența lui Schumann ci și cea a muzicii folclorice norvegiene, în mod particular în deschidere dar și în partea finală, unde se simte de exemplu inspirația provenită din dansul tradițional numit halling. În mod excepțional, nu Grieg a interpretat acest concert la premiera din 1869 de la Copenhaga pentru că avea alte angajamente la Oslo. Astfel, premiera a fost interpretată de celebrul pianist Anton Rubinstein – care și-a adus cu acea ocazie propriul pian la concert.

În 1870, Grieg l-a vizitat pe Franz Liszt la Roma cu partitura concertului; acesta a interpretat-o la prima vedere în fața unui public format din muzicieni și a făcut comentarii foarte încurajatoare pentru tânărul compozitor norvegian.

Deși concertul a fost de la început un hit foarte popular, Grieg însuși nu a fost niciodată complet satisfăcut de această lucrare, făcând în total de cel puțin 7 ori revizuiri – minore, e drept, și totuși ultima versiune are peste 300 de modificări față de prima.

In the Hall of the Mountain King este una dintre cele mai recognoscibile compoziții ale sale (frecvent folosită, printre altele, ca inspirație pentru trupe de rock și în coloana sonoră a unor filme horror), a fost compusă pentru actul 2 din Peer Gynt. Grieg detesta însă această compoziție; ieșise ceva care, în propriile lui cuvinte, „pute așa de tare a balegă de vacă, ultranaționalism norvegian și insularitate că nu suport să o ascult.”

În 1960, uriașul „Duce” al jazzului, Duke Ellington, a scos un album intitulat Swinging Suites by Edward E. and Edward G, cei doi Edward fiind el însuși respectiv E. Grieg. Aici el a făcut o rearanjare a celebrei lucrări Peer Gynt a lui Grieg, inclusiv In The Hall Of The Mountain Kingîn două suite pentru orchestră de jazz. Ulterior, a aplicat același „tratament” și Spărgătorului de nuci al lui Ceaikovski. Albumul cu Grieg a fost foarte bine primit, însă nu și în Scandinavia, unde Academia Suedeză de Muzică a declarat că albumul era „o ofensă la adresa culturii muzicale nordice”.  Mai multe despre acest album inspirat de Grieg, dar și despre Duke Ellington, puteți citi aici.

Asemenea lui Ceaikovski, în 1894 și Grieg a primit titlul de doctor honoris causa din partea Universității din Cambridge. Imediat după ceremonia de decernare, Grieg a dat fuga la o poștă, a trimis o telegramă unui prieten din Bergen și a semnat-o cu „doctor Grieg”.

Lucrările pentru pian ale lui Grieg au fost printre primele piese înregistrate vreodată pe plăci de gramofon.

Se spune că ținea mereu în buzunar un porte-bonheur în formă de broască. Înainte de orice intrare pe scenă ca pianist sau dirijor obișnuia să atingă broasca norocoasă din buzunar. Respectiva broască este expusă actualmente la muzeul Troldhaugen din Bergen.

Inspirația pentru multe dintre cântecele sale a fost verișoara lui, soprana daneză Nina Hagerup, care i-a devenit și soție, în ciuda opoziției familiei din cauza gradului apropiat de rudenie. Nina a fost prima interpretă a cântecelor soțului ei în turneele de recitaluri, și principala sa inspirație mai ales pentru compozițiile pentru voce. Au avut o singură fată, care a murit însă la un an.

Cu ocazia logodnei lor, Grieg i-a dăruit viitoarei sale soții ciclul Melodies of the heart, op.5, patru cântece pe versuri ale celebrului scriitor Hans Christian Andersen, pe care îl cunoscuse la Copenhaga.

Lyric Pieces for piano este o serie de cântece care au devenit rapid parte din repertoriul standard pentru pian. Două dintre cele mai cunoscute piese din această serie sunt March of the Trolls și Nocturne, amândouă ulterior orchestrate de Grieg. Iar Bell ringing amintește întrucâtva de Debussy și premerge mișcarea impresionistă.

Morning Mood

Arabian Dance

În 1869 a călătorit la Roma și s-a întâlnit așadar cu Franz Liszt, care l-a încurajat în aspirațiile sale. Revenit la Christiana (denumirea de atunci a orașului Oslo) cu mai multă încredere în sine, Grieg a fondat Academia norvegiană de muzică și a interpretat pentru prima dată el însuși celebrul său Concert pentru pian.

Avea 33 de ani când renumitul scriitor Henric Ibsen i-a cerut să scrie o muzică pentru premiera unei piese pe care o scrisese despre eroul norvegian Peer Gynt. Grieg nu prea a fost încântat de idee inițial, dar odată ce a început să lucreze și-a dat seama că aceasta era capodopera la care visase de mult. Toată lucrarea are vreo 90 de minute, dar a devenit atât de populară încât Grieg a conceput două suite de câte 15 minute din această partitură, care sunt astăzi mai frecvent interpretate decât lucrarea completă. Muzica pentru Peer Gynt a avut un succes atât de mare încât guvernul norvegian i-a acordat o pensie viageră, ceea ce i-a permis să renunțe la predat și să se concentreze asupra compoziției dar și a promovării muzicii sale prin concerte.

Așadar, pe la sfârșitul anilor 1870, în ciuda sănătății afectate de suferința pulmonară, a făcut turnee prin Scandinavia, Europa continentală și Marea Britanie – unde a primit titluri onorifice de la Universitățile din Oxford și Cambridge. În acea perioadă a compus puțin, fiind și dirijorul Bergen Harmonic Society. În 1882 a terminat totuși Sonata pentru violoncel și pian, compusă pentru fratele său John care era violoncelist. Lucrarea a fost un succes răsunător de la premiera de la Leipzig, în 1883. 

Între 1880-1882 a fost dirijorul Bergen Harmonic Society. În acest timp, verile și le petrecea compunând și făcând drumeții prin munții Norvegiei, iar toamna și iarna avea un program activ ca pianist și dirijor. În 1883 a făcut un turneu prin Europa – singur, căci mariajul cu Nina era într-o perioadă nefastă A văzut opera lui Wagner Parsifal la Bayreuth, l-a vizitat din nou pe Liszt la Weimar și apoi, datorită intervenției unor prieteni, s-a reîntâlnit și împăcat cu soția sa la Leipzig.

Nocturno 

În 1884, orașul său natal Bergen sărbătorea 200 de ani de la nașterea marelui dramaturg Ludwig Holberg, ocazie cu care Grieg a compus celebra sa Suită Holberg. Inițial a fost concepută ca o lucrare pentru pian, dar după premieră a adaptat-o pentru orchestră de coarde.

De Revelionul 1888, la Leipzig a avut loc un prânz care a rămas celebru: acasă la violonistul Brodsky, Grieg i-a întâlnit pe Johannes Brahms și pe Piotr Ilici Ceaikovski. Acesta din urmă a devenit apoi prieten de o viață cu Grieg, iar pe Brahms l-a reîntâlnit apoi în timpul unei vizite mai lungi la Viena. După celebrul prânz, Grieg a avut mai multe concerte de mare succes, inclusiv un debut fulminant la Londra, iar cu veniturile obținute și-a construit „Casa trolilor”, vila pe care a numit-o Troldhaugen.

Lyric Suite

String quartet in G minor nr. 1/Cvartetul pentru coarde în sol minor nr. 1 este al doilea din cele trei astfel de cvartete ale sale. Primul, scris la cererea unui profesor al său, s-a pierdut, iar al treilea a rămas neterminat la moartea sa.

Suita Holberg a fost inițial compusă pentru pian, dar apoi compozitorul a aranjat-o pentru orchestră. Această suită de inspirație neo-barocă a fost scrisă inițial pentru pian solo, dar apoi reorchestrată de compozitor într-una din cele mai cunoscute suite. E o compoziție energică, luminoasă, ce contrastează cumva față de alte lucrări mai melancolice ale sale. (Holberg a fost un scriitor originar tot din Bergen, considerat părintele literaturii daneze și un fel de Molière al Nordului – timp de peste 3 secole, Danemarca și Norvegia au fost o singură țară).

Norwegian Dances

Una din influențele muzicale puternice în tinerețea lui Grieg a fost Niels Gade, cel mai important compozitor danez al secolului 19, care i-a fost și profesor lui Grieg și l-a încurajat. Sonata pentru pian în mi minor op. 7 a lui Grieg este inspirată de o sonată cu același nume a lui Gade.

„Casa trolilor”

În Bergen, Grieg și-a construi o casă pe care a numit-o Troldhaugen, însemnând „dealul trolilor/ oamenilor muntelui”, și în care a locuit aici ultimii 20 de ani din viață. Una din piesele lui poartă numele casei, Wedding Day at Troldhaugen, scrisă cu ocazia aniversării Nunții de argint cu soția sa.

De la începutul anilor 1890 sănătatea i s-a șubrezit și mai tare. Totuși, a început lucrul la o altă capodoperă a sa, ciclul de cântece Haugtussa, iar apoi la ciclul Symphonic Dances (lucrare publicată în 1899 care este și astăzi foarte populară în repertoriul concertistic).

În 1903, la împlinirea a 60 de ani, festivitățile publice dedicate lui Grieg au depășit ca amploare cele care fuseseră organizate cu ocazia împlinirii a 25 de ani de căsătorie.

În 1906 a compus ultima sa capodoperă, cei Patru psalmi. A continuat să călătorească cu muzica sa până în ultimul an de viață, și chiar a făcut pentru acel an planuri pentru o călătorie în Marea Britanie. Edvard Grieg, cel care a pus muzica norvegiană tradițională și clasică pe harta lumii, a murit la 64 de ani, pe 4 septembrie 1907, în urma unui stop cardiac.

La dorința sa, cortegiul funerar (care a adunat peste 40.000 de oameni pe străzile din Bergen) a intonat marșul funerar pe care Grieg îl scrisese la moartea prietenului său, compozitorul R. Nordraak, precum și marșul funebru al lui Chopin. Urnele cu cenușa lui și a soției lui se află într-o criptă de munte în apropierea Troldhaugen.

21
/08
/23

LECTURĂ În așteptarea ediției din 2023 a Festivalului Internațional George Enescu, Ziarul Metropolis vă invită să redescoperiți două spirite strălucite ale secolului XX, conștiente de direcția în care se îndreaptă arta.

13
/08
/23

Corneliu Baba a căutat neîncetat, prin pictură, ce e dincolo de formă și culoare, s-a perfecționat tot timpul, s-a depășit pe sine însuși tot timpul, astfel obligându-i pe cei care i-au urmat să meargă mereu mai departe.

30
/06
/23

Un deceniu tumultuos, în care iubirile se trăiesc alert, iar amenințările nu întârzie să apară pe bătrânul continent – de la criza economică, la venirea la putere a naziștilor în Germania –, surprins într-o captivantă carte de nonficțiune.