Ilona Brezoianu: „La Metropolis, intri într-o familie și mereu te întorci”
https://www.ziarulmetropolis.ro/ilona-brezoianu-la-metropolis-intri-intr-o-familie-si-mereu-te-intorci/

INTERVIU Ilona a jucat în două spectacole la Teatrul Metropolis, prima dată pe când era freelancer, „sau şomer, cum se mai spune”, precizează actriţa. E un loc special pentru ea, a funcţionat ca o trambulină. Între timp, Ilona a prins aripi, joacă în multe teatre din capitală şi mai e şi angajată, la Comedie. Iată cum a fost.

Un articol de Andrei Crăciun|6 Mai 2019

Ilona Brezoianu, în ce spectacole ai jucat (și poate că încă mai joci) la Teatrul Metropolis din București? Și care e povestea fiecăruia dintre ele?
Am jucat în spectacolul „10 pentru New York” și încă mai joc în „Peretele” , ambele scrise și regizate de Lia Bugnar. Spectacolul „10 pentru New York”, care momentan nu se mai joacă, a fost scris special pentru 10 tineri, care au participat la casting, unde criteriul principal a fost acela de a nu fi angajați într-un teatru de stat. Pe atunci și eu eram freelancer – sau șomer, cum se mai spune. Ideea acestui proiect a fost una extrem de nobilă, având în vedere lipsa posturilor din teatrele de stat. Așadar, eram 10 actori care ne câștigam existența strict din colaborări, iar spectacolul ăsta a fost o gura de aer proaspăt. Iar în „Peretele”, am intrat acum vreo 3 ani, pentru a fi dublura Nataliei Călin, și asa am rămas, în familie.

Ilona Brezoianu, în „10 pentru New York”, în regia Liei Bugnar

Ce a însemnat în cariera dumitale Teatrul Metropolis? Poate funcționa acesta ca o trambulină pentru foarte tinerii noștri actori, cum ai fost și dumneata până de curând (dacă nu cumva încă mai ești)?
Sigur că poate funcționa ca o trambulină pentru actorii tineri. Vorbim aici și de una profesională, dar și de una financiară. E nevoie de astfel de teatre pentru a-și găsi locul și cei pentru care teatrele de stat au
închis ușile. La Metropolis, intri într-o familie și mereu te întorci, ca acasă.

Cum este publicul de la Teatrul Metropolis? Ce este special la acest teatru?
Mie în primul rând, la Metropolis, mi se par speciale sălile. Sunt calde, primitoare, confortabile. La fel este și publicul. Simți bucuria lor și plăcerea cu care vin la acest teatru știind că sunt spectacole foarte bune. Locul are o energie aparte. Pe care o simt și actorii, dar și spectatorii.

Ca spectator, ai umblat pe la Metropolis? Ai văzut ceva ce ți-a plăcut pentru totdeauna?
Am umblat, da, și ca spectator. Și așa am ajuns să îmi dau seama ce simte publicul atunci când vine aici. Și este fix așa cum am spus mai sus.

Spune-mi cele mai frumoase și mai caraghioase întâmplări trăite la Metropolis?
Păi, evident că cele mai amuzante sunt cele de la „Peretele”. Nu există una anume. La fiecare spectacol se întâmplă câte ceva. Noi tot timpul plecăm de acolo bine dispuși.

Povață pentru tinerii care urmează să aibă primul lor spectacol la Metropolis.
Nu prea sunt eu cu povețele, dar le-aș ura mult succes să prindă aripi într-un loc unde cu siguranță își vor dori să revină cât mai des.

„Peretele” (regia: Lia Bignar), la Teatrul Metropolis

Mie în primul rând, la Metropolis, mi se par speciale sălile. Sunt calde, primitoare, confortabile. La fel este și publicul. Simți bucuria lor și plăcerea cu care vin la acest teatru știind că sunt spectacole foarte bune. Locul are o energie aparte. Pe care o simt și actorii, dar și spectatorii. (Ilona Brezoianu, actriță)

Foto: Eduard Enache, Mihai Georgiadi, Călin Beșliu

30
/01
/19

Andreea Soare, soprană la Opera din Paris, puțin cunoscută în presa și constiința publică din România, este o voce deja consacrată și valorificată pe marile scene ale lumii. Deși și-a câstigat un renume la nivel european, un renume care îi asigură un loc în rândul elitei muzicale tinere, ea este cuprinsă de o dorință arzătoare de a cânta acasă, acasă însemnând România, țara pe care a învățat să o iubească pornind de la familie.

18
/12
/18

Povestea scrisă și regizată de Andreea Cristina Borțun, cea a celor a doi frați care se reîntâlnesc după mai bine de zece ani, în timpul unor proteste, despre vinovăție și frică, despre Cain și Abel, despre dragoste și ură, pe fundalul unei Românii în tranziție, îi aduce față în față pe Cosmina Stratan și Alexandru Ion.

12
/11
/18

INTERVIU Violonist și violist, Max Baillie este unul dintre cei mai versatili muzicieni din Marea Britanie, fiind cunoscut pentru calitățile sale de interpret de muzică clasică, dar și pentru cele de compozitor, sau pentru colaborările sale în proiecte dance sau electronice. În aceste zile, concertează în România, în cadrul Festivalului SoNoRo.

04
/11
/18

Istoria pălăriilor Dădârlat începe la 1896, la Săliștea Sibiului. De atunci și până azi, pălăriile create de familia Dădârlat au traversat mai bine de un secol, reinventându-se de fiecare dată pentru a ține pasul cu timpul. Le-am regăsit, în aceste zile, în expoziția „100 de obiecte de design românesc”, găzduită de MATER.

26
/10
/18

… Dai la Teatru, spune Ioana Păun. Cum trebuie să fie teatrul? „Incisiv, relevant.” (Pentru relaxare există yoga și o zi la spa.) Ce să nu accepți? (Să ți se zică „Asta nu se poate, că deranjăm...”.) Cine să te placă? („Nu toată lumea, că doar nu te-ai făcut fotomodel!”).

Page 4 of 34« First...23456...102030...Last »