Unteatru, live streaming. „Nu o să uităm momentele astea, ne-au schimbat pentru totdeauna“
https://www.ziarulmetropolis.ro/unteatru-%c3%aen-live-streaming-%e2%80%9enu-o-s%c4%83-uit%c4%83m-momentele-astea-ne-au-schimbat-pentru-totdeauna%e2%80%9c/

Recent, tot mai multe teatre din ţară şi din lume ridică cortina online cu spectacole live sau înregistrate. La noi, unteatru a fost primul cu live streaming-ul unor spectacole. Deloc uşoară o astfel de mobilizare rapidă, însă, vorba echipei, #theshowmustgoon

Un articol de Cristina Enescu Aky|19 martie 2020

Pe scurt, mai jos puteți citi despre ce e mai frumos în oameni și în artiști, despre generozitate și solidaritate, despre cum teatrul e mereu (dar mai mult parcă în această perioadă) o terapie binefăcătoare, necesară pentru apăsarea care ne înconjoară.

Probleme logistice și regizorale, gânduri legate de copyright-ul producțiilor, (re)organizarea spectacolelor și a suportului tehnic pentru transmisiile live online – toate acestea în condițiile dificile nu doar ale regulilor impuse de starea de urgență din țară (cu distanța minimă necesară între persoane, numărul limitat de persoane permis într-un spațiu, și – desigur- închiderea temporară a tuturor teatrelor), ci și în contextul de stres major pe care artiștii, și în mod special cei din zona independentă, încep să îl resimtă acut în această perioadă.

Andrei și Andreea Grosu, mințile și sufletele din spatele unteatru, vorbeau într-un interviu de acum vreun an și jumătate despre „atenția săracă pe care o primește teatrul în lista de activități de timp liber”, și despre faptul că teatrul face pentru suflet ceea ce face literatura pentru imaginație. Iată că aceste vremuri de criză, cu schimbarea bruscă și neașteptată de „scenariu” al vieților noastre cotidiene, aduc și poate o nesperată oportunitate pentru teatru și artele spectacolului, căci în vacanța forțată de acasă avem mai mult timp, dor și chiar nevoie de teatru. Care este nevoit, iată, să se adapteze situației, rămânând însă același mijloc terapeutic de alinare, inspirație și apropiere dintotdeauna.

Cei doi regizori ne-au vorbit despre acest proiect forțat de împrejurări care înseamnă atât un efort fizic, mental, managerial și tehnic deloc neglijabil, cât și o generoasă și binevenită „gură de aer” pentru public dar și pentru echipa acestui teatru independent („liber”, cum îl numea Andreea Grosu) care de aproape 10 ani nu doar supraviețuiește ci înflorește. Sperăm că o vor face și în continuare.

 

Detalii despre modalitatea de vizionare a spectacolelor unteatru în regim live streaming puteți găsi în acest ghid de spectator pentru „unteatru acasă”.

Ați fost primul teatru din București care a luat decizia de a transmite spectacole online prin live streaming. Cum v-ați hotărât atât de repede, și cum ați rezolvat în timp record organizarea acestor transmisii?

Credem că multă lume a avut acest gând de salvare, dar noi am reacționat imediat cum am auzit că se închid teatrele de stat din București. Nu ne-a interesat că era încă permisă orice adunare sub 200 de persoane, noi nu ne mai simțeam în siguranță și nu puteam să ne asumăm un rău posibil făcut conștient. Așa că am spus „stop” pentru public. La scurt timp după ce ne-am decis să jucăm cu sala goală, oamenii din jurul nostru și-au arătat disponibilitatea și generozitatea și am format o echipă restrânsă de profesioniști din lumea filmului și a televiziunii. S-a întâmplat totul într-o zi, sub bagheta magică a nașului nostru de căsătorie, care ne-a ajutat cu toată aparatura. A doua zi puteam emite live. Am făcut-o și a fost un moment atât de încărcat de emoție că nu avem cum să redăm în cuvinte ce s-a trăit pe holuri și prin culise. Din sală se auzeau actorii care jucau într-o sală cu ecou iar noi eram în foaier în fața unor monitoare. Extrem de emoționantă distanță, și minunată descoperirea bucuriei de a face tot ce poți pentru a nu te opri, pentru a nu părăsi.

Am ales să încercăm să supraviețuim și să ajutăm poate puțin și pe cei de acasă să treacă peste tot mai ușor. Încercăm să îi ajutăm să stea acasă. În sala noastră de spectacole de 115 m pătrați sunt maxim 5 oameni la distanțe de minim 2 m. Cu măști, cu mănuși, mult săpun și spirt. În foaier, după un perete și o ușă sunt alți doi oameni. Restul echipei lucrează de acasă. Facem tot ce trebuie pentru a fi în siguranță.

Când v-a venit această idee, nu v-ați temut de eventuale înregistrări neautorizate ale spectacolelor transmise online?

Ne-am pus problema că s-ar putea ca cineva să le înregistreze și astfel să ne trezim cu ele pe platforme diverse. Dar noi credem că oamenii sunt încă frumoși. Dacă cineva muncește atâta încât să-și descarce spectacolul și să-l păstreze acasă pentru zilele în care ar putea să aibă nevoie de el, atunci îl merită, cu tot dragul îl poate fura. E un furt constructiv și plin de iubire de teatru :).

Oricum experiențele sunt diferite, iar aceasta nu este menită să îi ia locul vreodată experienței din sala de teatru. E o soluție pentru o situație înspăimântătoare care amenință siguranța oamenilor când sunt împreună. E o soluție pentru ca teatrul nostru independent să nu dispară. E o soluție pentru ca oamenii angajați la unteatru să își poată primi salariile și să poată trăi. Și e o soluție pentru ca actorii independenți care joacă la unteatru să își poată câștiga existența. E o soluție, și e fermecătoare în felul prin care transformă teatru într-un experiment al însingurării. Nu o să uităm momentele astea, ne-au schimbat pentru totdeauna.

Cum vedeți supraviețuirea teatrelor independente în această perioadă care pune la încercare toate instituțiile și proiectele artistice, și de fapt întreaga economie?

Nu știm nimic despre supraviețuire acum. Știm doar că ne dorim să trecem sănătoși prin asta și să ne revedem la teatru, unul lângă celălalt, fără frică.

Când „țara arde”, cum ne ajută teatrul?

Oamenii au nevoie de libertate, iar acum când ți se ia încet-încet dreptul la libertatea imediată, fizică, și când te claustrează locul cel mai drag, acasă, credem că teatrul îți poate oferi un tip de libertate care nu se vede dar se imaginează.

Ce credeți că ne poate ajuta emoțional și mental să depășim această perioadă dificilă pentru toți?

Speranța.

Câteva sugestii de ocupații culturale în vremea statului acasă, cel puțin în perioadele dintre transmisiunile online de la unteatru?

Lego, povești ascultate și citite de Dana Rogoz, puzzle, povești Disney în care totul se termină cu bine. Cam tot ce facem cu copiii :).

Mai multe informații despre spectacolele programate prin live streaming găsiți pe unteatru.ro.

 

 

28
/11
/15

MEMORIA CULTURALĂ Cine-şi mai aminteşte de „Răzbunarea haiducilor”, „Răpirea fecioarelor”, „Zestrea domniţei Ralu” sau de serialul de televiziune „Toate pânzele sus!”? În peste 40 de ani de film românesc, Colea Răutu a creat roluri memorabile. S-a născut pe 28 noiembrie 1912.

09
/11
/15

Cum arată programul unui artist de jazz de succes, pentru care „acasă” înseamnă Brooklyn, New York? Cât de important e să încalci regulile? Prin ce se aseamănă doina românească cu blues-ul american? Ne povestește pianistul Lucian Ban, într-un interviu inedit, sub formă de alfabet.

05
/11
/15

INTERVIU Dragoş Buhagiar e unul dintre cei mai prolifici și mai premiați scenografi români. De-a lungul carierei, a câștigat nu mai puțin de cinci premii UNITER. Spune că, atunci când lucrează, nu se gândește la succesul de după, ci la descoperire și la redarea unei povești. Îi invită pe spectatori să descopere alături de el, adică să nu se plaseze într-o atitudine burgheză, confortabilă...

17
/10
/15

Zalabam, zalabam, zalabam! În apropierea Haloween-ului, Hârca face jocurile! Hârca trage sforile! “Hârca se întoarce” cu surprize! Miercuri, 28 octombrie, la ora 20.00, la Teatrul Elisabeta, spectatorii vor avea parte de o reprezentanție specială. Tot atunci, actorii Alexandru Suciu (alias Vlad) și Bogdan Talașman (alias Bâzu) se vor lupta, fiecare cu „armele” lui, pentru iubirea frumoasei Viorica (Diana Dumitrescu).

29
/09
/15

Dacă vreţi să (re)vedeţi ce s-a realizat valoros în ultimul an în România în materie de documentar de cinema, documentar studenţesc sau documentar de televiziune, cea de-a patra ediţie a Docuart Fest (30 septembrie–4 octombrie) e cea mai bună ocazie, aşa cum ne explică şi Daniela Apostol, directoarea festivalului.

25
/09
/15

Antoaneta Cojocaru (37 de ani), actriţă, un nume mare deja pe scenele teatrelor din Bucureşti. I se spune Anto. Toată lumea o iubeşte pe Anto, sufletul Laboratorului de Noapte de la Teatrul Bulandra. Ea a intrat prima la ATF, în 1997. De-atunci tot joacă.

14
/09
/15

INTERVIU Oana Boca Stănescu a fost unul dintre cei 11 manageri culturali (singura din Europa) selectați să participe la ediția din acest an a Festivalului de la Edinburgh, în cadrul „Momentum”, Programul Delegaților Internaționali din cadrul Festivalurilor din Edinburgh.

31
/08
/15

NOUA GENERAŢIE DE ARTIŞTI. Lia Sinchevici (25 spre 26 de ani). Actriţă. Basarabeancă. Finalistă în acest an la Gala  HOP, care urmează să aibă loc la Costineşti. A jucat deja în filme de serie B. A jucat şi cu Jean-Claude Van Damme, şi cu Shia LaBeouf. Acum îşi construieşte un nume în teatrul românesc. Cum? Lia Sinchevici e – toată – o poveste.

30
/08
/15

NOUA GENERAȚIE DE ARTIȘTI Astăzi vi-l prezentăm pe Andrei Huțuleac (douăzeci și patru de ani), actor, pe la Metropolis, pe la Godot, pe la Centrul Cultural pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu”. Un actor, dar și un personaj, căci Huțuleac este, dacă nu știați, și puțin cam poet.

24
/08
/15

„Filmul poate salva viaţa”, crede Răzvan Georgescu, unul dintre cei mai importanţi regizori români de documentare. Mărturiseşte că lucrul la „Testimonial” (2008) şi, mai apoi, la „Paşaport de Germania” (2014) l-a ajutat în lupta împotriva tumorii cerebrale maligne cu care a fost diagnosticat în urmă cu câţiva ani.