Deşi iubit de public, musicalul a fost un gen mai puţin practicat pe scenele româneşti, iar motivele sunt diverse. Lipseşte o şcoală, lipsesc actorii, lipsesc regizori care să se încumete în mod constant la asemenea producţii şi costă mult.
Un articol de Monica Andronescu|3 noiembrie 2023
Deşi iubit de public, musicalul a fost un gen mai puţin practicat pe scenele româneşti, iar motivele sunt diverse. Lipseşte o şcoală, lipsesc actorii, lipsesc regizori care să se încumete în mod constant la asemenea producţii și costă mult. Iar la gradul de subfinanțare prin care trece cultura în această perioadă e un act de curaj să te apuci să faci un musical. Deși… atunci când se întâmplă, biletele se epuizează ca pâinea caldă. Și e un gen de spectacol care poate împrieteni pe termen lung publicul cu sălile de teatru.
S-a întâmplat în ultima lună să văd mai multe spectacole din zona musicalului, unele foarte bune, altele mai puțin, dar e limpede că e un gen care încearcă, uneori chiar cu mijloace precare, să-și facă loc în peisajul teatral. Am ales cinci spectacole muzicale, pe care vi le prezint cu bune și rele, din București, dar și din alte orașe din România, unde puteți plănui o minivacanță, la pachet cu un musical care vă stârnește interesul.
1
„Fantoma de la Operă”, noua producție a Operei Naționale București, în regia lui Răzvan Dincă, (e a doua oară când celebrul musical al lui Andrew Lloyd Webber este pus în scenă în România, după montarea din 2015, care a deschis Teatrul Național de Operetă) este un succes absolut de box-office. Biletele s-au epuizat de mult, cererea este mult mai mare decât oferta, sunt grupuri unde biletele se vând la suprapreț… Și pe bună dreptate, pentru că spectacolul Operei Naționale, este fastuos, este excelent cântat, are efecte speciale absolut spectaculoase, are o muzică minunată, e o poveste de dragoste superbă, e genul de producție la care orice spectator se bucură… o seară relaxantă, unde îi auzi cântând pe Irina Baianț și pe Adrian Nour, într-un mod care creează dependență și iei cu tine bucuria unui spectacol impresionant. Flăcări pe scenă, un candelabru care se prăbușește spectaculos, o atmosferă absolut impresionantă. N-ai cum să-i reziști și e foarte bine că e așa. Vorbim de entertainment de bună calitate și e mare nevoie de așa ceva acum în România.
2
„My Fair Lady”, un alt musical celebru, de data asta pus în scenă nu la București, ci la Teatrul de Nord din Satu Mare, de Trupa „Harag György”, în regia absolut surprinzătoare a lui Andrei Șerban. Superba poveste a Elizei, fata care dintr-o mahala a Londrei, ajunge, sub influența profesorului Higgins, să se transforme într-o altă ființă capătă în viziunea lui Andrei Șerban cu totul alte valențe. E mai mult decât o poveste romantică, e mai mult decât un prilej pentru a asculta o muzică superbă, deși e și toate astea… Însă noua interpretare regizorală îi aduce acestui musical celebru o notă extrem de personală. Eliza lui Andrei Șerban e o ființă care, în urma transformărilor prin care trece, dat fiind experimentul profesorului Higgins, devine un om care nu-și mai găsește locul niciunde. Nu mai aparține nici vechii ei lumi, mahalaua londoneză, de unde capriciul sorții o scoate într-o bună zi, întoarcerea îi este imposibilă, dar nu poate pătrunde cu adevărat nici în înalta societate… Eliza se trezește într-un fel de limbo, în care își caută sensul. Surpriza acestui musical absolut incandescent este trupa de la Satu Mare, o trupă excelentă, de nivel internațional. Așadar… dacă aveți drum la Satu Mare, căutați în programul teatrului spectacolul „My Fair Lady”!
3
„Hedwig and the Angry Inch” în regia și coregrafia lui Răzvan Mazilu, o producție a Teatrului „Stela Popescu” și care se joacă la Teatrul Metropolis. Un spectacol-concert, cu o dublă distribuție, în care, în rolul rock-starului, îi regăsiți pe rând pe Lucian Ionescu și Tudor Cucu-Dumitrescu, două personalități artistice excelent conturate, profund diferite și care construiesc două spectacole profund diferite. Așadar… puteți încerca două seri la rând acest spectacol, pentru că veți avea o surpriză. O poveste teribilă, a unei ființe contorsionate, care pornește dintr-un Berlin de Est, din spatele unui zid, și care-și spune povestea despre căutarea libertății și a iubirii… Cu glamour, perucă blondă, multă tristețe, cu un filon tragi-comic ce străbate fiecare secundă din spectacol și o muzică pentru care vrei să revii în sala de spectacol ca s-o reasculți. Un destin desprins parcă dintr-o tragedie antică și aripi care se topesc atunci când te apropii prea tare de soare…
4
„Scripcarul pe acoperiș”, o producție a Teatrului „Csíki Játékszín” din Miercurea Ciuc, pus în scenă de Erwin Șimșensohn. Spectacolul, care s-a jucat la București în această toamnă, în cadrul Festivalului Teatrelor Maghiare, este o punere în scenă care nu se abate de la montările clasice ale acestui musical, este bine cântat și păstrează frumusețea lumii pe care o descrie, din satul ucrainean Anatevka, asupra căruia se abate urgia… Spectacolul are simplitate și o căldură pe care publicul le îmbrățișează din plin. Nu vine cu propuneri regizorale complicate, dar reușește să redea nealterată o poveste în care, pe lângă melodii îndrăgite de publicul larg, umorul păstrează un bun echilibru cu situația tragică în care personajele se trezesc brusc, la pachet cu schimbarea mentalităților și a lumii în care erau obișnuiți să trăiască. Dacă aveți drum spre Miercurea Ciuc și vreți să vă bucurați de muzica superbă din „Scripcarul pe acoperiș”, verificați afișul teatrului!
5
„Visul”, de Alexa Băcanu, regia Alexandru Mușoiu, o producție de la Reactor Cluj. Prezentat în cadrul Festivalului Național de Teatru recent încheiat, spectacolul de la Reactor e un musical din cadrul proiectului „Zonă de siguranță”, ce are ca scop declarat cercetarea „abuzurilor de putere ce pot apărea în mediul universitar, în special în cadrul facultăților cu profil artistic”. Nerealizat din punct de vedere artistic – și asta nu pentru că mijloacele, se știe, mai ales în zona independentă sunt precare – spectacolul „Visul” are probleme la toate nivelurile… mai ales atunci când vorbim de voci lucrate pentru un musical, indiferent ce mesaj și-ar propune el să promoveze. Înghițit cu totul de scopul principal, și anume acela de a vorbi despre abuzuri în mediul academic, spectacolul o face la un mod superficial, scena în care „proful” e un fel de Iisus Hristos înconjurat de apostoli la Cina de Taină fiind de-a dreptul grotescă în context. Chiar dacă în spatele acestui demers artistic se ascunde unul documentar destul de serios, rezultatul, în forma unui musical, este un spectacol inegal, cu multe scene redundante și însăilate, cu multe momente slab susținute din punct de vedere muzical, cu o dramaturgie mai degrabă facilă, cu voci inegale ca valoare. Dacă, totuși, aveți drum prin Cluj și doriți să vedeți un musical despre abuzuri în mediul academic, puteți încerca la Reactor. Chiar și de dragul polemicii!
În fiecare lună, în redacția Ziarului Metropolis, citim, vedem, experimentăm și alegem pentru voi, cărți, filme, spectacole de teatru, expoziții și alte evenimente la care să mergeți.
