Rodica Mandache: „De când băşcălia a devenit literatură?“
https://www.ziarulmetropolis.ro/rodica-mandache-de-cand-bascalia-a-devenit-literatura/

Actorul Marius Manole publică pe blogul său un articol scris de Rodica Mandache, despre cazul Oana Pellea – Caţavencii. Ziarul Metropolis reproduce integral acest text, cu acordul lui Marius Manole.

Un articol de Rodica Mandache|3 Noiembrie 2013

OPINIE Actorul Marius Manole publică pe blogul său un articol scris de Rodica Mandache, despre cazul Oana Pellea – Caţavencii. Ziarul Metropolis reproduce integral acest text, cu acordul lui Marius Manole.

„Ieri (n. r. – pe 24 octombrie) a apărut articolul unui biet băiat, nu într-un tabloid, ci în ziarul condus de un foarte talentat poet. Bălăcăreşte o mare actriţă, o foarte specială actriţă pentru care am mult respect. Şi pentru că e fiica unui mare actor îl maculează şi pe acesta. Şi tot nu-i ajunge. Şterge toate urmele, să nu mai găsim calea înapoi! E un articol foarte trist pe care-l scrie băiatul ăsta care se şi simte neiubit de nimeni, dispreţuit şi marginalizat.

Şi atunci încearcă să atragă atenţia asupra lui. Şi cum? Scuipând borhot pe ce are într-adevăr valoare. Era momentul să apară şi mutanţii! Mutanţii au o singură calitate pe care o recunosc şi celorlalţi: să fie născuţi după 1990. Şi un singur sentiment – dispreţul. Nu intru în amănunte, pentru că nu e foarte important. Îmi pare rău de bietul băiat care a vrut să devină celebru peste noapte şi care mai devreme sau mai târziu o să se dezintegreze.

Mi-a dat mult de gândit articolul său. Ideile aleargă rapid ca şoarecii otrăviţi – o propoziţie «că ta-su o iubea pe mă-sa» m-a paralizat.

De unde dispreţul ăsta pentru părinţi – în primul rând ai lui… pentru că dacă citeşti printre rânduri, eşti devastat de ce poate sălăşlui într-un om tânăr. Lupta între generaţii a căscat întotdeauna cratere uriaşe dar nici nu e vorba de duelul generaţiilor. Aici ori a avut o comandă, şi a trebuit să scrie, să demoleze, să maculeze, ori s-a activat ca la ucigaşii în serie o ură din adâncuri care-l macină şi-l otrăveşte.

Citiţi şi: Oana Pellea, jignită dur într-o publicaţie de satiră. Marius Manole şi Chris Simion sar în apărarea actriţei

Eu sunt sigură că acest băiat nu a văzut-o pe Oana în nimic, nici la teatru, nici la cinema, că nu i-a citit cărţile şi cât despre Amza?

Ce să ştie despre el? Că era un bărbat frumos, cât muntele, cu zâmbet blând, un bărbat care avea gingăşii şi că-n preajma lui orice femeie devenea frumoasă? Că făcea parte din generaţia de aur (Gorge Constantin, Mircea Albulescu, Victor Rebengiuc, Sanda Toma, Silvia Popovici). Că a murit cumplit, foarte tânăr, aşteptând moartea într-o suferinţă atroce de 8 luni? Că toţi cei care l-au cunoscut au fost sfâşiaţi de durere la moartea lui?

rodica mandache

Actriţa Rodica Mandache

E, totuşi, o publicaţie condusă de un scriitor. De când băşcălia a devenit literatură? De când «codul moral» care e unul singur şi care nu se mişcă de pe locul lui nici în comunism, nici în capitalism, poate fi călcat în picioare grosolan şi pentru nimic? Ce-a câştigat acest biet băiat? Glorie, nu!

Ăla de la Caţavencu, ăla care a scris, ăla, cum îl cheamă, care…

Eu înţeleg pe oricine, am studenţi care în primul an îmi spun «eu nu citesc Intrusul» de Marin Preda pentru că e un roman comunist şi nu pot, nu vreau să-l citesc“ şi sfârşesc prin a iubi foarte mult personajele şi scriitura lui Marin Preda.

Citiţi şi: Artiştii îi iau apărarea actriţei Oana Pellea printr-o scrisoare către Mircea Dinescu

Artiştii îi iau apărarea actriţei Oana Pellea printr-o scrisoare către Mircea Dinescu – See more at: http://www.ziarulmetropolis.ro/artistii-ii-iau-apararea-actritei-oana-pellea-printr-o-scrisoare-catre-mircea-dinescu/#sthash.7Y8ymkx4.dpuf

Pentru că nu ei sunt de vină…  Cine ştie ce frustraţi, complexaţi, neiubiţi i-au inoculat cu o singură frază verbul «a urî». Să urăşti tot ce nu a apărut de când sunt ei pe pământ. Imediat după 1990, cineva de felul acestui băieţaş scria că scriitorul comunist Theodor Mazilu trebuie aruncat la coş! Şi că Nichita Stănescu… hârtia nu vrea să primească ororile…

Ritmul nostru metabolic se dezechilibrează. Totul se schimbă la un moment dat. Şi e atâta confuzie astăzi. Cu mizeria născută de acest băiat, nu artiştii sunt jigniţi, artiştii oricum sunt în altă dimensiune când joacă, oricum trăiesc pe alte coordonate, înroşesc hârtia de turnesol aşa că nimeni nu-i poate umili mai mult decât o fac singuri, căutând bobul de aur pe care să-l dea lumii în acea clipă sublimă aşteptată.

Actorul e pregătit pentru orice. Răul propagat de acest băiat e mult mai mare, e mult mai ticălos. E un virus. Citiţi printre rânduri. E trădare de ţară. E trădare de spirit. E trădare de părinţi. Trebuie să facem o rugăciune care să ne elibereze de blestem.

Rugăciunea stareţilor de la mânăstirea Optina

„Doamne dă-mi mie să întâmpin cu linişte sufletească tot ce-mi va aduce ziua aceasta.

Dă-mi mie a mă lăsa în întregime voii tale sfinte, în tot ceasul zilei acesteia

Povăţuieşte-mă-n toate şi mă susţine orice veşti mi-ar sosi în timpul zilei.

Ajută-mă să le primesc cu sufletul curat, calm şi cu deplină convingere că-n toate e voia ta cea sfântă.

În toate vorbele şi faptele îndrumează-mi gândurile şi simţurile în toate întâmplările neaşteptate şi neprevăzute, nu mă lăsa să uit că totul este trimis de tine.

Învaţă-mă să fiu drept şi înţelept cu fiecare membru al familiei mele duhovniceşti

Pe nimenea să nu amăresc, pe nimenea să nu răzvrătesc!

Doamne, dă-mi putere să pot suporta osteneala zilei ce vine şi să trăiesc tot ce-mi va aduce ea. Călăuzeşte-mi voinţa şi învaţă-mă să mă rog, să nădăjduiesc, să iubesc, să rabd şi să iert“.

Oare băiatul ăsta ştie ce înseamnă puterea cuvintelor? Cuvântul? Cuvântul te face să faci parte din omenire şi să-nveţi mereu lucrul ăsta. O să ne găsim odată şi odată propriile repere etice ca naţiune. Mulţi dintre noi se trezesc dimineaţa gândaci, numai că într-o zi ţi se ia siguranţa oarbă a tinereţii şi trebuie să…“.

Articolul scris de Rodica Mandache a apărut pe blogul lui Marius Manole şi a fost preluat în Ziarul Metropolis, cu acordul actorului.

Foto cu Rodica Mandache: Teatrul Odeon / Digi 24

27
/09
/19

OPINIE Rezultatele celui mai recent concurs de proiecte de film organizat de Centrul Național al Cinematografiei (CNC) au declanșat scandal. Se întâmplă aproape mereu. Motivul principal: finanțarea primită de unii regizori controversați și ocolirea unor regizori importanți. Însă de ce se ajunge aici? Și ce se poate face pe viitor?

22
/08
/19

CRONICĂ DE FILM Nu e o întâmplare că regizorul lui „Poliţist, adjectiv”, unul dintre filmele emblematice ale Noului Cinema Românesc, oferă cel mai neaşteptat lungmetraj al ultimilor ani, care poate aduce o schimbare de direcţie. „La Gomera” este o reconfirmare: Corneliu Porumboiu rămâne cel mai inventiv, surprinzător şi autoreflexiv cineast român.

23
/06
/19

OPINIE Proaspăt intrat și în cinematografele de la noi, un nou film șochează o parte a spectatorilor, care îl califică drept „scârbos” sau „odios”: „Mănușa de Aur”, cu care Fatih Akin a agitat puternic apele și la premiera mondială din competiția de la Berlin. Când am devenit atât de sensibili?

07
/05
/19

PREVIEW Cu „La Gomera”, Corneliu Porumboiu a ajuns în sfârșit acolo unde îi era locul: în Competiția de la Cannes, cel mai important festival de film. El concurează pentru Palme d`Or cu cineaști-cult ca Almodóvar, frații Dardenne, Jarmusch, Kechiche, Loach, Malick sau Tarantino. La ce să ne așteptăm?

20
/03
/19

OPINIE Pentru al doilea an consecutiv, trofeul Gopo pentru cel mai bun film ajunge la un lungmetraj care s-a remarcat în special prin succes la public, și mai puțin prin prezențe în festivaluri sau elogiile criticii. În acest caz, „Moromeții 2”, de Stere Gulea. Este reconfirmarea unei schimbări în receptarea filmului românesc.

15
/01
/19

După cum veți afla de pe această pagină, sunt un băiețel de doi ani, diagnosticat după Crăciun cu neuroblastom* (cancer – cu metastaze multiple). Știu că asta sună un pic înfricoșător, dar câtă vreme există speranțe, rămân încrezător. Iată, am reușit și o rimă, mi se mai întâmplă...

28
/12
/18

OPINIE Scris și regizat de Alfonso Cuarón, „Roma”va rămâne foarte probabil în istorie ca filmul despre care s-a discutat și s-a scris cel mai mult în 2018. Și asta chiar înainte de premiera mondială la Festivalul de la Veneția, unde a obținut, fără rezerve, Leul de Aur.

13
/12
/18

Vă mai amintiți scena finală din "Smoke" / "Fum de țigară" (1995), filmul regizat de Wayne Wang, după scenariul lui Paul Auster, faimosul scriitor new-yorkez? Aceea în care Auggie (Harvey Keitel) îi dăruiește prietenului său Paul Benjamin (William Hurt), scriitor, o minunată poveste de Crăciun. Întreaga scena este însoțită de melodia lui Tom Waits, "Innocent when you dream".

11
/12
/18

Au între 70 și 80 de ani. Sunt un cuplu. Ea vorbește, îl ghidează, îl ceartă și îl așează. El tace. Ea mă calcă de două ori pe picior, o dată se scuză, a doua oară consideră că noroiul mă prinde bine, așa că așteaptă să-i mulțumesc.

21
/11
/18

OPINIE Cum se explică succesul lui „Moromeții 2”, care pare de neoprit în drumul de a deveni cel mai vizionat film românesc cel puțin de după 2000? Am încercat să ofer cinci motive ale acestei primiri neașteptate pe care publicul român i-o oferă noului film al veteranului regizor Stere Gulea.

31
/10
/18

O fi ea ultima zi de octombrie în calendar (adică ziua în care s-au născut Alehin - șahistul, Helmut Newton – fotograful, Barbara Bel Geddes – Miss Ellie din Dallas, Bud Spencer – Piedone din film, nu cel de la primărie și, bineînțeles, Marco van Basten - fotbalistul olandez și ziua în care au murit Egon Schiele – pictorul și Federico Fellini – cineastul), dar afară e o vreme atât de frumoasă de-ți vine s-o inviți la un dans, nu alta!

15
/10
/18

Pe Vic Chesnutt* l-am văzut prima oară atunci când cei de la “Cowboy Junkies” l-au invitat să cânte cu ei pe “Trinity Revisited”. Cu pălăriuța aia ciudată, figura lui îmi amintea de Tolouse Lautrec și de Michel Petrucciani. Poate și de Peter Sellers, atunci când îl parodia pe Lautrec, în Pantera Roz.

05
/10
/18

Am văzut și eu meta-filmul lui Jude, ăla cu titlul tltr (“too long to read”, pentru cei născuți înainte de 2000). Nu că-i rău, că nu-i rău... nu că-i bun, că nici prea bun nu e... necesar nici atât... dar să mergeți să-l vedeți că ceva-ceva tot oți alege din el.

01
/10
/18

Două mâini legate de corpuri diferite mi-au întins azi nişte fluturași din care aflam că e foarte posibil să îmi pierd copilul pentru că îl vor lua homosexualii. Bună treabă, în acest caz, strict particular, având în vedere că e majoră și fată, cel mult niște lesbiene îmi pot destructura familia. Dar asta e altă discuție.

25
/09
/18

Obosit, neras, încercănat, bărbatul de aproximativ 30 de ani intenși vorbește la telefon. Are căștile în urechi, dar cine știe cum a reușit să aranjeze lucrurile astfel încât tot ce vorbește partenerul lui de flecăreală să se audă și la difuzorul telefonului, ca să fie auditoriul la curent cu întreaga convorbire. Căștile îi blochează bine canalele auditive, așa că vorbește foarte tare.

Page 1 of 1112345...10...Last »