Casa de pariuri nu mai e Acasă. Poveștile lui Dede’s
https://www.ziarulmetropolis.ro/casa-de-pariuri-nu-mai-e-acasa-povestile-lui-dedes/

Bărbaţii, mai ales cei însuraţi, caută diverse refugii pentru a interacţiona cât mai puţin cu femeile. Cred că aşa au apărut războaiele şi campaniile lungi de cucerire. Nu-i înţeleg, dar asta e altă discuţie.

Un articol de Dede's (Dan Nicolaie)|22 Februarie 2017

Povestea este veche. Rând pe rând „redutele” au căzut, femeile au pătruns în armate, baruri, cluburi, restaurante, săli de sport, stadioane. De câțiva ani, mulți bărbați își găsiseră un nou loc de întâlnire: casele de pariuri. Fotbal, discuții, pariuri, poate și câte o bere… chestii bărbătești.

O minte diabolică a decis că pariurile sportive nu produc suficient de mulți bani, așa că au fost introduse și diverse loterii, cu extrageri non-stop. A fost creată o breșă și dintr-o dată casa de pariuri nu a mai fost un loc atât de sigur.

Să stai să studiezi meciuri, jucători, statistici nu e o treabă prea plăcută pentru femei, dar la cifre, ca să nu spun numere, se pricep din plin. Așa că povestile lui dede sliniștea masculină a fost spulberată, în prima linie s-au aflat doamne trecute de prima tinerețe, dornice de un câștig rapid, după care boala loteriilor a cuprins toate categoriile de vârstă.

Parior de ocazie, acum dacă deschid ușa unei agenții și văd o doamnă la ghișeu cu niște foi în mână fac cale întoarsă direct, pentru că, așa cum am mai spus, nu îmi place să aștept.

Femeile nu se joacă, ele fac treaba temeinic, pariază zeci de bilete, schimbă numerele, „stornează” biletele, mai pun „încă zece de câte un leu”, doar pentru că au impresia că au fost atinse de inspirație, se manifestă zgomotos, sunt pătimașe.

Și dacă nu le iese repetă schema, într-o frenezie demnă de o cauză mai bună.

Foto: Povestile lui Dede’s – facebook, Dede s

24
/03
/17

E ceva putred cu Danemarca, spun eu în momentul când văd umbra tricourilor acestei echipe naționale de fotbal . În 1601(1600 conform unor surse alternative) William Shakespeare, prin gura unui ofiţer, personaj episodic în „Hamlet”, spunea că “E ceva putred în Danemarca” (“Something is rotten in the state of Denmark! “), tot din cauza unei umbre.

10
/11
/16

Echipa națională seamănă tot mai mult cu mine! Cum eu aștept să câștig la loto, în cap am multe numere, dar nu am mai intrat într-o agenție a loteriei de mai bine de 20 de ani, așa și echipa pregătită de Iordănescu vrea să câștige fără să atace.

10
/11
/16

Asediată de nevoi, schimbări, autosuficienţă, lipsă de cultură sportivă, echipa naţională a ajuns în punctul în care orice adunare, ca să nu zicem adunătură, de unsprezece bărbați, care se pot deplasa, este considerată o formație redutabilă.

06
/10
/16

Dopată cu optimism importat din Germania, echipa naţională are parte de o dublă deplasare teribilă în următoarele zile. Să joci în doar patru zile și cu Armenia și cu Kazahstan nu este puțin lucru pentru niște băieți cu „naturelul simțitor” cum sunt ai noștri, capabili să intre în depresie și dacă le atingi epiderma cu o floare.

12
/07
/16

Polonia s-a calificat în sferturile Euro 2016, dar peste 25 de ani, dacă cineva își va aduce aminte de acest meci o va face datorită golului superb marcat de Shaquiri. Genul de bijuterie, care pe vremea când transmisiile în direct erau mai puține și reluările erau mai rare decât florile de colț, putea fi povestită ore în șir de un iubitor de fotbal unui înrobit de acest sport.

12
/07
/16

O idee greu de suportat pentru englezi: dincolo de un anume punct, precis delimitat în timp (1966, anul în care au devenit campioni mondiali, pe teren propriu, graţie unui arbitru sovietic lovit brusc de miopie), istoria fotbalului lor nu a mai fost reală.

12
/07
/16

Brazilia nu e la Euro. Ar fi meritat, la cât de prost a jucat zilele astea la Copa América (tocmai ce a pierdut la Peru, shuperu peru peru peru, fiind eliminată încă din grupe). Ar fi fost şi-n ton, şi-n semiton cu ce se întâmplă zilele acestea în Franţa, unde 24 de formaţii (enooooooooorm de multe!) expun pragmatism rudimentar, malaxează frustrări şi din când în când oferă şi ceva fotbal.

12
/07
/16

Trăim una dintre acele zile magice când după o cafea mare și amară nu putem spune nici că a fost bine, dar nici nu ne lasă inima să zicem că a fost rău. „Atunci, cum a fost?”, ar putea întreba un neutru. „Ca la noi”, ar fi primul răspuns valid, și orice am pune după ar strica totul.

12
/07
/16

În iunie 1984, eram prea mic și prea izolat ca să fi citit cartea lui George Orwell („1984”), dar suficient de mare ca să știu cum stă treaba cu „Big Broter”, care ne urmărea din toate pozițiile. Cu toate acestea, în luna aceea am fost cel mai liber om de pe pământ, grație fotbalului.

12
/07
/16

„Dacă privim cu atenţie un animal, avem sentimentul că înlăuntrul lui se ascunde un om care-şi bate joc de noi”, zice undeva Canetti. Scriitor. Unul dintre cei mari. Şi subevaluaţi. Dar e mai bine aşa. Decât să fie snobat aiurea mai bine să fie citit de cei care (îl) merită. În ciuda rezonanţei latine a numelui, Canneti s-a născut în Bulgaria, a scris magistral în germană şi a devenit cetăţean britanic mai spre final. Un cosmopolit. Nu ştiu câte lire ar fi dat pe Brexit, însă mi-am amintit de vorbele lui privind tabloul optimilor de finală.

12
/07
/16

Motto : „Prin asta eşti celebră-n Orient, O, ţară tristă, plină de humor...” (Cu voi - George Bacovia) Chiar dacă părea greu de crezut, soarele a răsărit și după ce echipa națională a fost învinsă și trimisă acasă de către Albania. Sunt ceva nori pe cer, dar garantez că vor trece și aceștia.

12
/07
/16

„Într-o vale îndepărtată din Iugoslavia, se pare că locuitorii au abolit hazardul, graţie unei aruncări speciale de zaruri”. Am citit asta undeva, nu mai ştiu unde, după cum nu sunt sigur nici dacă asta e forma exactă a citatului sau doar o aproximare personală. Oricum, capturează esenţialul. Ce ştiu însă cu precizie e că respectiva vale nu era pe teritoriul Croaţiei de azi. Dacă era, meciul cu Portugalia ar fi fost o formalitate.

Page 1 of 3123