INTERVIU Pe 27 şi 28 mai, la sala Gloria (fostul Cinema Gloria) a Teatrului Metropolis, se joacă, pentru ultima oară în această stagiune, musicalul „Dansează liber!”. Rolul principal feminin în spectacol îl are Catinca Maria Nistor.
Un articol de Andrei Crăciun|23 mai 2018
Am vorbit cu ea despre musical, dar și despre Festivalul Internațional al Școlilor de Teatru, al cărui manager și selecționer este.
Catinca Maria Nistor, te putem vedea în Dansează liber!, la Teatrul Metropolis. Care este istoria acestui frumos musical? De ce să venim să îl vedem? Ce ne propune? Ești irezistibilă în el? Când și unde putem să îl admirăm stagiunea asta?
Acest musical este o coproducție experiment a Teatrului Metropolis și a Teatrului Mic, două teatre ale căror directori sunt cunoscuți ca susținători și promotori ai tinerei generații de creatori. Spun experiment, pentru că publicul nostru nu este încă obișnuit cu un astfel de gen de spectacol, însă în ultima vreme mă încântă să văd cum apar din ce în ce mai multe astfel de proiecte și sper că în timp musicalul nu va mai fi un tip de spectacol asociat doar cu Teatrul de Operetă. Cu Dansează liber! am deschis oficial porțile noii săli gestionate de Teatrul Metropolis – faimosul fost Cinema Gloria, al cărui nume a fost păstrat, ea devenind acum pentru iubitorii de teatru simplu și sugestiv – sala Gloria. Am avut până acum patru reprezentații, pe jumătate chiar vizionări cu prietenii, pentru că sala este nouă și încă nu și-a creat un vad al ei, ca și distribuția, de altfel, care abundă de tineri la început de drum care acum își formează publicul. Aveți șansa, așadar, să fiți alături de noi chiar de la începutul acestei cariere, să ne urmăriți, să vă îndrăgostiți de noi, să ne iubiți! Ultimele reprezentații din această stagiune vor avea loc pe 27 și 28 mai, iar biletele sunt încă puse în vânzare, așa că încurajez deopotrivă tinerii adolescenți, dar și pe cei tineri în spirit să vină și să uite de cotidian pentru câteva ore. Veți regăsi piese îndrăgite din perioada disco și un suflu tânăr și justițiar în felul lui, o generație de puști care, nealterată încă de realitatea dură, crede ca are puterea să miște lumea unui orășel de provincie.
Ce așteptări ai de la public, cum crezi că vă va primi? – întreb pentru că nu se fac toată ziua-bună ziua spectacole de teatru după filme de succes (în acest caz Footloose de Dean Pitchford).
Sunt un mare consumator de artă, călătoresc frecvent la Londra și de fiecare dată când sunt acolo fac o cură de teatru, iar musicalurile sunt nelipsite din agenda mea. Sigur că nu comparăm nivelul de popularitate de acolo, de asemenea nici nivelul de performanță – de la mașiniști, la sunet, coregrafie, scenografie și calitatea performance-ului, însă la nivel „local” publicul nostru a reacționat așa cum am intuit, a plecat de la spectacol bine dispus, energizat; iar pe mine, nu o dată, m-au așteptat fetițe la ieșire să ne cunoaștem și să ne pozăm. Iar copiii sunt cel mai corect barometru. Ceva se întâmplă bine înseamnă!
Care e istoria ta cu dansul? Ce înseamnă dansul pentru tine? Și ce înseamnă spectacolul Danseză liber pentru tine?
Până acum, istoria mea cu dansul este mai scurtă decât ai crede, iar în acest spectacol, fiind personajul principal feminin, mai mult se dansează după cum joc și cânt eu… Dansează liber! a fost un proiect ambițios în care am crezut foarte mult, un proiect care m-a trecut prin multe stări și mi-a testat și împins limitele, un proiect cu o „naștere” dificilă, dar de care toți ne bucurăm acum și încercăm, atât cât ține de fiecare, să îl creștem frumos.
În ce spectacole mai putem să te vedem, acum, repede, până nu se termină stagiunea? Pe unde mai joci?
Aceste două spectacole vor încheia stagiunea pentru mine, însă lucrez deja la un proiect care mi-a devenit a doua casă și care va însemna debutul meu pe scena Teatrului Bulandra. Este vorba de Treapta a noua de Tom Ziegler, în regia Ancăi Maria Colțeanu și alături de minunatele Manuela Ciucur, Emilia Dobrin și Adela Bengescu. Este o cutremurătoare poveste de iubire între părinți și copii, o poveste care mă costă și pe care toate abia așteptăm să o spunem lumii. Anca își dorește să ridice o problemă – cum e mai bine, cum e corect să crești un copil? Alături de ambii părinți, dar într-un mediu toxic, sau într-un mediu steril, în care să ai totul, dar să fii privat de iubire? Eu, deși cu o ușoară naivitate, îmi doresc ca, la ieșirea din sală, măcar să suni oamenii pe care îi iubești, fie că sunt părinți, copii, prieteni, parteneri, și să îi auzi, dacă timp mai mult nu le poți dedica. Timpul nu așteaptă pe nimeni, ba chiar se poate răzbuna pe noi. De ce să nu dăm acel telefon? De ce să nu fim cu acel om? Treapta a noua! Din toamnă! Numai la Teatrul Bulandra!
Dumneata manageriezi și festivalul internațional al școlilor de teatru? Va fi o nouă ediție în acest an? Care este povestea acestui festival internațional? Ce ne oferă el nouă, spectatorilor?
Spuneam că voi încheia curând stagiunea în calitate de actor, însă munca mea nu se termină aici. Urmează o perioada foarte frumoasă, ca un carusel de emoții, ediția a V-a a Festivalului Internațional al Școlilor de Teatru, al cărui manager și selecționer sunt. Anul acesta, între 2 și 8 iulie, veți avea ocazia să vă delectați cu producțiile noii generații de artiști ai Civica Scuola di Teatro Paolo Grassi Milano, școală fondata de Giorgio Strehler și Paolo Grassi; Russian Institute of Performing Arts din St. Petersburg, care se întorc la festival după succesul de anul trecut; foarte apreciata Lodz Film School din Polonia care a ridicat mereu ștacheta între studenți; Universitatea de Arte din Belgrad, precum și cea din Bratislava; Actea Paris, precum și Universitatea Kaposvár din Ungaria, alături de Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău și cinci cele mai bune școli de teatru din țară în acest an academic. Festivalul Internațional al Școlilor de Teatru este finanțat de Primăria Capitalei prin Centrul pentru Tineret și Teatrul Metropolis, în parteneriat cu UNATC I.L. Caragiale, Teatrul Bulandra și Asociația Festivalul Internațional al Școlilor de Teatru, iar spectacolele vor fi găzduite de Teatrul Metropolis și Teatrul Bulandra, care ne-au sprijinit necondiționat încă de la început, primele trei ediții având loc la Suceava, și începând de anul trecut, în București. Cel mai important amănunt, spectatorii vor beneficia de intrare liberă! Așa că urmăriți-ne în presă și online, pe pagina de Facebook a festivalului: FIST, unde în curând vom anunța detalii despre program! Festivalul Internațional al Școlilor de Teatru este „copilul” meu, un proiect care s-a născut la inițiativa tatălui meu, Stelian Nistor, și a profesorului meu, pe atunci decan al Facultății de Teatru UNATC, domnul Paul Chiribuță. Suntem în continuare aceeași echipa mică, dar eficientă, cu ambiții mari și dorința de a lăsa ceva în urma noastră. Deja nu mai este o dorință pentru mine, a devenit aproape o certitudine că în ani acest festival va deveni, pe palierul de tineret, oglinda renumitului Festival Internațional de Teatru Sibiu.
Cu ce rămâi, Catinca, din stagiunea care stă să se încheie? Care sunt amintirile care te vor însoți până la sfârșitul timpului?
Rămân cu inima deschisă, iar amintirile care, foarte profetic spus, mă vor însoți până la sfârșitul timpului, se leagă mult de ultimele luni, de niște întâlniri, reîntâlniri și momente fabuloase și de reală fericire pe care le-am trăit și pe care nu le așteptam. Am regăsit timpul pierdut. A sosit în sfârșit și mă cheamă. Ce rost ar avea să fug?
Ziarul Metropolis continuă campania editorială: „100 de tineri artişti pentru 100 de ani de România“. Este un pariu pe care îl facem, prezentându-vă, într-o serie de interviuri, 100 de nume care îşi vor pune amprenta în viaţa culturală a României pe termen mediu şi lung. Pe 1 decembrie 2018 se împlinesc 100 de ani de la Marea Unire de la 1918. Cum ne pregătim, însă, pentru următoarea sută de ani?
Aveți șansa, așadar, să fiți alături de noi chiar de la începutul acestei cariere, să ne urmăriți, să vă îndrăgostiți de noi, să ne iubiți! (Catinca Maria Nistor, actriță)
Foto: Dragoș Alexandru Ivan