Cum diva de pică a plecat în vacanţă la Miami, iar Leo nu ne-a răspuns la sms, l-am contactat, în calitate de suporter, pe domnul Klaus Iohannis*, un admirator al fotbalului german, pentru câteva cuvinte domoale despre dureroasa înfrângere a fratellilor d’Italia, în sferturile de finală ale Europeanului de fotbal.
Un articol de Pantacruel|3 iulie 2016
Vă prezentăm, aşadar, câteva fragmente din discursul pe care autorul bestseller-urilor „Pas cu Pas” şi „Primul Pas” ni l-a oferit în exclusivitate:
Domnule Francois Hollande, doamnă Angela Merkel, domnule Michel Platini, domnule căpitan Bastian Schweinsteiger, doamnelor şi domnilor suporteri, doamnelor şi domnilor concetăţeni, stimaţi internauţi, doamnelor si domnilor,
Vin în faţa dumneavoastră, la invitaţia Ziarului Metropolis, pentru a aduce în discuţie calficarea mult aşteptată a Germaniei în semifinalele EURO 2016, în dauna Italiei.
Fără doar şi poate, această performanţă istorică – o premieră la turneele finale – nu este doar de un prilej de bucurie pentru saşii din România, ci şi un moment de inflexiune important pentru tabloul semifinalelor Campionatului European din Franţa.
Sunt convins că odată cu eliminarea echipei Italiei prin procedeul loviturilor de departajare, populara competiţie câştigă în seriozitate şi, astfel, iubitorii fotbalului de pretutindeni vor putea asista la o întrecere mai bine aşezată, in care să primeze eficacitatea, disciplina şi onestitatea.
Rezultatele neaşteptate de până acum ne-au oferit şi, mai ales, v-au oferit marea şansă de a vedea altfel de semifinale. Desigur, nimeni nu contestă valoarea unor echipe ca Spania, Croaţia, Belgia sau Italia, dar ceea ce ne propune acest careu final este un nou concept. Practic asistăm la un altfel de European, care în ciuda măsurilor hazardaate şi populiste, cu 24 de echipe la start, este unul de referinţă pentru viitorul fotbalului continental, unul care poate să însemne pe de-o parte mai multă responsabilitate şi preocupare pentru spiritul acestui sport, dar şi o deschidere mai amplă spre nevoia de afrimare a echipelor mici, printre care, am constatat cu neplăcută surprindere, se numără şi echipa naţională a României.
Câteva mize majore
Pornind de la ce am văzut la meciul Germania – Italia, dar şi la celalalte partide din faza eliminatorie, vă invit să asumăm câteva mize majore pentru viitoarea campanie de calificare a tricolorilor:
Prima vizează inceputul recâştigării încrederii în forţele proprii, prin aducerea unui tehnician neamţ la conducerea primei reprezentative. S-a văzut câtă inspiraţie are un antrenor italian pe final de meci, odată cu introducerea în teren a unui comediant (Zaza, un jucător împrumutat în anii trecuţi la echipe precum Juve Stabia, Viareggio sau Ascoli), desemnat să scrie istorie în faţa unui portar de calibru precum Neur.
A doua priveşte continuarea eforturilor monitorizare a românilor din diasporă şi, în special, a copiilor acestora, potenţiali fotbalişti de valoare care vor putea primeni în viitor echipa naţională
A treia ţine de interzicerea comericalizării şaormelor cu de toate şi a pachetelor de ţigări în preajma cantonamentelor echipei naţionale – opţional.
Şi în final, dar nu în ultimul rând, in zona marilor speranţe vă propun să fim atenţi şi la modelul galez, o naţională care se bazează pe jucători care evoluează la echipe de mâna a doua – la fel ca în cazul nostru! -, dar, iată, şi pe un vârf de atac şomer, aspect la care noi nu prea ne-am gândit până acum. Cu siguranţă găsim şi noi, cu duiumul, câteva astfel de exponate.
Concluzionând, aş mai spune că depinde de fiecare dintre noi – cei care ne manifestam pe stadioanelele din Franţa, în faţa televizoarelor de acasă sau în spatiul public, la terasă, alături de tovarăşii de pahar (indiferent de rolul pe care îl avem în societate sau familie) – cât întelegem din ceea ce vedem şi cu ce rămânem după încheierea competiţiei..
Vă doresc o finală de zile mari, în care ideile tehnico-tactice să îşi păstreze decenţa, iar cei mai buni, adică nemţii, să triumfe!
* Acest articol este un pamflet, deci keep calm and have a beer!
