Cristi, bă, Cristi?
https://www.ziarulmetropolis.ro/cristi-ba-cristi/

Nu ştiu cum fac de nimeresc mereu (în) grupa Portugaliei la turneele finale. Aş putea zice că, cel puţin de data asta, a fost alegerea mea, însă tind să cred că e mai mult de-atât. Un fel de predestinare absurdă care mă pune în faţa unui joc de aceeaşi factură, pe care „naţionala” Portugaliei îl repetă beckettian de vreo 10 ani încoace.

Un articol de Cinesseur|15 Iunie 2016

Cam de când s-au prins ei că Ronaldo, ăla din titlu, nu brazilianul dolofan, trebuie să fie şi arc, şi săgeată, dar mai ales otrava din vârful săgeţii. Adică ceea ce unii numesc, fără a stăpâni prea bine termenii, jucător providenţial, un tip căruia i se subordonează întreaga strategie, fiindcă, nu-i aşa?, numai el, cu înzestrările sale supraomeneşti, poate desface nodurile gordiene inventate de apărările adverse.

O prostie, căci s-a văzut şi aseară, formula nu mai dă roade. S-a epuizat prin calchiere. E vizibil lucrul acesta pentru toată lumea numai portughezii se fac că nu-l văd şi încearcă să-şi rafistoleze găselniţa în buclă. Indiferent de antrenor, modul de operare e acelaşi: ceilalţi 10 inşi trebuie să-i ofere mingi lui Cristiano Ronaldo. Cât mai multe, nenumărate dacă se poate, să-şi poată omul procura inclusiv lufturi epocale precum cel de aseară, consumat pe la mijlocul primei reprize.

Nu-ţi trebuie studii la MIT ca să descifrezi această şaradă ieftină. Băieţi pragmatici, islandezii, de la marele Thor (Birkir Bjarnason, autorul golului egalizator) la micul Skúlason, ştiau din instinct cifrul şi au procedat în consecinţă: au blocat prin toate mijloacele traseele ronaldiene.

Nu aş zice că au jucat dur, căci în materie de duritate portughezul Pepe e doctor docent, cât mai degrabă rudimentar, limitat, în nota formaţiilor de eşalon doi sau trei împinse înainte de dorinţă, fuleu şi public, substituenţi de vreme rea ai talentului nativ şi tehnicii în regim de superputere. În fond, sub gheţar (ca să convoc titlul unui roman scris de un islandez premiat cu Nobel, există şi aşa ceva, da!) nu cresc floricele, dar se dezvoltă reflexe de supravieţuire în condiţii vitrege. Iar presiunea pusă de Ronaldo şi ai săi în partea secundă, imediat după ce au fost egalaţi, intră în categoria asta.

Deci, Cristi, bă, Cristi? Lasă-te, bă! Fii generos şi rămâi cu şampoanele şi aparatele de ras. Lasă-i pe ai tăi să joace fotbal. Bambiliciul ăsta cu tine pe post de stea polară nu le face cinste. Hai, asumă-ţi căderea şi vezi-ţi de-ale tale. Asumă-ţi-o, nu o simula.

Aş putea vitupera încă zece paragrafe, însă am simţul măsurii. Adaug totuşi că aştept ziua în care, dintr-o toană proprietate personală sau pur şi simplu din raţiuni biologice, Cristiano Ronaldo va ieşi din calculele selecţionerilor. Acela va fi momentul eliberării, momentul t0 al revoluţiei portugheze în fotbal. Nu ştiu câţi dintre cei de-acum vor mai fi şi atunci, nici nu contează prea mult, important e că ruptura şi mai ales consecinţele ei vor fi memorabile. Şi ireversibile. Să aşteptăm şi să punem rezultatele lusitanilor de-acum în contul unui purgatoriu ce trebuie traversat.

(Explicatie foto: Diferenţa dintre o vedetă şi o echipă)

Foto: Europeanul Metropolis – uefa.com

24
/03
/17

E ceva putred cu Danemarca, spun eu în momentul când văd umbra tricourilor acestei echipe naționale de fotbal . În 1601(1600 conform unor surse alternative) William Shakespeare, prin gura unui ofiţer, personaj episodic în „Hamlet”, spunea că “E ceva putred în Danemarca” (“Something is rotten in the state of Denmark! “), tot din cauza unei umbre.

10
/11
/16

Echipa națională seamănă tot mai mult cu mine! Cum eu aștept să câștig la loto, în cap am multe numere, dar nu am mai intrat într-o agenție a loteriei de mai bine de 20 de ani, așa și echipa pregătită de Iordănescu vrea să câștige fără să atace.

10
/11
/16

Asediată de nevoi, schimbări, autosuficienţă, lipsă de cultură sportivă, echipa naţională a ajuns în punctul în care orice adunare, ca să nu zicem adunătură, de unsprezece bărbați, care se pot deplasa, este considerată o formație redutabilă.

06
/10
/16

Dopată cu optimism importat din Germania, echipa naţională are parte de o dublă deplasare teribilă în următoarele zile. Să joci în doar patru zile și cu Armenia și cu Kazahstan nu este puțin lucru pentru niște băieți cu „naturelul simțitor” cum sunt ai noștri, capabili să intre în depresie și dacă le atingi epiderma cu o floare.

12
/07
/16

Polonia s-a calificat în sferturile Euro 2016, dar peste 25 de ani, dacă cineva își va aduce aminte de acest meci o va face datorită golului superb marcat de Shaquiri. Genul de bijuterie, care pe vremea când transmisiile în direct erau mai puține și reluările erau mai rare decât florile de colț, putea fi povestită ore în șir de un iubitor de fotbal unui înrobit de acest sport.

12
/07
/16

O idee greu de suportat pentru englezi: dincolo de un anume punct, precis delimitat în timp (1966, anul în care au devenit campioni mondiali, pe teren propriu, graţie unui arbitru sovietic lovit brusc de miopie), istoria fotbalului lor nu a mai fost reală.

12
/07
/16

Brazilia nu e la Euro. Ar fi meritat, la cât de prost a jucat zilele astea la Copa América (tocmai ce a pierdut la Peru, shuperu peru peru peru, fiind eliminată încă din grupe). Ar fi fost şi-n ton, şi-n semiton cu ce se întâmplă zilele acestea în Franţa, unde 24 de formaţii (enooooooooorm de multe!) expun pragmatism rudimentar, malaxează frustrări şi din când în când oferă şi ceva fotbal.

12
/07
/16

Trăim una dintre acele zile magice când după o cafea mare și amară nu putem spune nici că a fost bine, dar nici nu ne lasă inima să zicem că a fost rău. „Atunci, cum a fost?”, ar putea întreba un neutru. „Ca la noi”, ar fi primul răspuns valid, și orice am pune după ar strica totul.

12
/07
/16

În iunie 1984, eram prea mic și prea izolat ca să fi citit cartea lui George Orwell („1984”), dar suficient de mare ca să știu cum stă treaba cu „Big Broter”, care ne urmărea din toate pozițiile. Cu toate acestea, în luna aceea am fost cel mai liber om de pe pământ, grație fotbalului.

12
/07
/16

„Dacă privim cu atenţie un animal, avem sentimentul că înlăuntrul lui se ascunde un om care-şi bate joc de noi”, zice undeva Canetti. Scriitor. Unul dintre cei mari. Şi subevaluaţi. Dar e mai bine aşa. Decât să fie snobat aiurea mai bine să fie citit de cei care (îl) merită. În ciuda rezonanţei latine a numelui, Canneti s-a născut în Bulgaria, a scris magistral în germană şi a devenit cetăţean britanic mai spre final. Un cosmopolit. Nu ştiu câte lire ar fi dat pe Brexit, însă mi-am amintit de vorbele lui privind tabloul optimilor de finală.

12
/07
/16

Motto : „Prin asta eşti celebră-n Orient, O, ţară tristă, plină de humor...” (Cu voi - George Bacovia) Chiar dacă părea greu de crezut, soarele a răsărit și după ce echipa națională a fost învinsă și trimisă acasă de către Albania. Sunt ceva nori pe cer, dar garantez că vor trece și aceștia.

12
/07
/16

„Într-o vale îndepărtată din Iugoslavia, se pare că locuitorii au abolit hazardul, graţie unei aruncări speciale de zaruri”. Am citit asta undeva, nu mai ştiu unde, după cum nu sunt sigur nici dacă asta e forma exactă a citatului sau doar o aproximare personală. Oricum, capturează esenţialul. Ce ştiu însă cu precizie e că respectiva vale nu era pe teritoriul Croaţiei de azi. Dacă era, meciul cu Portugalia ar fi fost o formalitate.

Page 1 of 3123