Scrisori de la Leo (I) – sferturile de finală
https://www.ziarulmetropolis.ro/scrisori-de-la-leo-i-sferturile-de-finala/

Nu ştiu acolo cum e, dar aici e distracţie maximă. Mai ales acum, că plouă mărunt cu goluri seci, de când a început Dead Poets & Footballers Society. Campionat sau Cupă, nu-mi dau bine seama…

Un articol de Pantacruel|30 Iunie 2016

Din câte înţeleg, Portugalia, prefereata mea, e şi favorita specialiştilor. Toţi îl dau pe Eusebio virtual golgheter.

Să vedem dacă va reuşi să treacă, în seara asta, de Polonia lui Karol Wojtyla, e meci echilibrat îmi spunea zilele trecute şi Robin Williams – cu care mă văd mai mereu prin tribună pentru că e membru în juriul ecumenic, juriul acela cu oameni trişti şi prost îmbrăcaţi care vor acorda premiul fairplay la finalul competiţiei.

Stai că mai voiam să îţi zic ceva , dar am uitat…

A, da, aseară am luat masa cu Pessoa, Dylan Thomas (anul ăsta ar trebui să apară “Dominion’, filmul cu John Malkovich despre ultimele ultimele  zile de viaţă ale galezului – dacă-l vedeţ, daţi şi voi de veste!), Chantal Akerman, puţin mai târziu au venit Marlene Dietrich la braţ cu Marcelo Mastroiani (habar n-aveam că formează un cuplu! Vezi cum o dai, n-o ştii de la mine!), iar şi mai târziu, la spartul târgului, scârţa, scârţa, cu bicicleta, Monsieur Hulot. Işi uitase umbrela la soră-sa şi s-a întors s-o ia.

Numai islandezi nu erau la masă, în ciuda statisticilor care spun că micuţa ţară nordică are cei mai mulţi scriitori pe cap de locuitor. Adică un islandez din zece scrie cărţi. Restul sunt, probabil, fotbalişti şi cântăreţi.

Am discutat despre Lisbon Story-ul lui Wenders (şi mai deloc despre Dekalog-ul lui Krzysztof Kieslowski), filmul pe care pot să-l văd şi să-l revăd la nesfârşit pentru că, pentru mine, este mai mult decât “doar un film”: este un truc de magie. Când sunt departe de Lisabona, cum sunt acum, mi-l pun în dvd şi-ntr-o secundă sunt acolo, în Lisbon Story

Dar lasă că mai vorbim după meci că tre’ să mă sune de la Cahiers du cinéma să le spun două, trei bârfe despre Manoel de Oliveira, viitorul selecţioner al lusitanilor.

PS

Nu ştiu de ce nu am vibraţii prea bune cu meciul ăsta…

Foto: Lisbon Story, europeanul metropolis – cinemagia

24
/03
/17

E ceva putred cu Danemarca, spun eu în momentul când văd umbra tricourilor acestei echipe naționale de fotbal . În 1601(1600 conform unor surse alternative) William Shakespeare, prin gura unui ofiţer, personaj episodic în „Hamlet”, spunea că “E ceva putred în Danemarca” (“Something is rotten in the state of Denmark! “), tot din cauza unei umbre.

10
/11
/16

Echipa națională seamănă tot mai mult cu mine! Cum eu aștept să câștig la loto, în cap am multe numere, dar nu am mai intrat într-o agenție a loteriei de mai bine de 20 de ani, așa și echipa pregătită de Iordănescu vrea să câștige fără să atace.

10
/11
/16

Asediată de nevoi, schimbări, autosuficienţă, lipsă de cultură sportivă, echipa naţională a ajuns în punctul în care orice adunare, ca să nu zicem adunătură, de unsprezece bărbați, care se pot deplasa, este considerată o formație redutabilă.

06
/10
/16

Dopată cu optimism importat din Germania, echipa naţională are parte de o dublă deplasare teribilă în următoarele zile. Să joci în doar patru zile și cu Armenia și cu Kazahstan nu este puțin lucru pentru niște băieți cu „naturelul simțitor” cum sunt ai noștri, capabili să intre în depresie și dacă le atingi epiderma cu o floare.

12
/07
/16

Polonia s-a calificat în sferturile Euro 2016, dar peste 25 de ani, dacă cineva își va aduce aminte de acest meci o va face datorită golului superb marcat de Shaquiri. Genul de bijuterie, care pe vremea când transmisiile în direct erau mai puține și reluările erau mai rare decât florile de colț, putea fi povestită ore în șir de un iubitor de fotbal unui înrobit de acest sport.

12
/07
/16

O idee greu de suportat pentru englezi: dincolo de un anume punct, precis delimitat în timp (1966, anul în care au devenit campioni mondiali, pe teren propriu, graţie unui arbitru sovietic lovit brusc de miopie), istoria fotbalului lor nu a mai fost reală.

12
/07
/16

Brazilia nu e la Euro. Ar fi meritat, la cât de prost a jucat zilele astea la Copa América (tocmai ce a pierdut la Peru, shuperu peru peru peru, fiind eliminată încă din grupe). Ar fi fost şi-n ton, şi-n semiton cu ce se întâmplă zilele acestea în Franţa, unde 24 de formaţii (enooooooooorm de multe!) expun pragmatism rudimentar, malaxează frustrări şi din când în când oferă şi ceva fotbal.

12
/07
/16

Trăim una dintre acele zile magice când după o cafea mare și amară nu putem spune nici că a fost bine, dar nici nu ne lasă inima să zicem că a fost rău. „Atunci, cum a fost?”, ar putea întreba un neutru. „Ca la noi”, ar fi primul răspuns valid, și orice am pune după ar strica totul.

12
/07
/16

În iunie 1984, eram prea mic și prea izolat ca să fi citit cartea lui George Orwell („1984”), dar suficient de mare ca să știu cum stă treaba cu „Big Broter”, care ne urmărea din toate pozițiile. Cu toate acestea, în luna aceea am fost cel mai liber om de pe pământ, grație fotbalului.

12
/07
/16

„Dacă privim cu atenţie un animal, avem sentimentul că înlăuntrul lui se ascunde un om care-şi bate joc de noi”, zice undeva Canetti. Scriitor. Unul dintre cei mari. Şi subevaluaţi. Dar e mai bine aşa. Decât să fie snobat aiurea mai bine să fie citit de cei care (îl) merită. În ciuda rezonanţei latine a numelui, Canneti s-a născut în Bulgaria, a scris magistral în germană şi a devenit cetăţean britanic mai spre final. Un cosmopolit. Nu ştiu câte lire ar fi dat pe Brexit, însă mi-am amintit de vorbele lui privind tabloul optimilor de finală.

12
/07
/16

Motto : „Prin asta eşti celebră-n Orient, O, ţară tristă, plină de humor...” (Cu voi - George Bacovia) Chiar dacă părea greu de crezut, soarele a răsărit și după ce echipa națională a fost învinsă și trimisă acasă de către Albania. Sunt ceva nori pe cer, dar garantez că vor trece și aceștia.

12
/07
/16

„Într-o vale îndepărtată din Iugoslavia, se pare că locuitorii au abolit hazardul, graţie unei aruncări speciale de zaruri”. Am citit asta undeva, nu mai ştiu unde, după cum nu sunt sigur nici dacă asta e forma exactă a citatului sau doar o aproximare personală. Oricum, capturează esenţialul. Ce ştiu însă cu precizie e că respectiva vale nu era pe teritoriul Croaţiei de azi. Dacă era, meciul cu Portugalia ar fi fost o formalitate.

Page 1 of 3123