Coșmarul unei nopți de vară: Pepe jucând fotbal și Ronaldo recitând din Camoes
https://www.ziarulmetropolis.ro/cosmarul-unei-nopti-de-vara-pepe-jucand-fotbal-si-ronaldo-recitand-din-camoes/

Lumea se schimbă şi în mod aproape firesc oamenii refuză să accepte asta. La fel se întâmplă şi cu fotbalul, fie că ne place sau nu. Jocul copilăriei suferă transformări, ca să nu zic mutaţii, iar fantezia este înlocuită puţin câte puţin cu rigoarea, până la transformarea totală.

Un articol de Dede's|1 Iulie 2016

În primul sfert de finală al Euro 2016, rigoarea a fost la putere. Polonezii stau foarte bine la acest capitol, inclusiv vedeta lor, Robert Lewandowski  este un soldat foarte disciplinat, care interpretează până la ultima notă partitura oferită de antrenor, chiar dacă este evident că ar fi capabil și de mici „floricele”.

Ca orice plan și planul tactic al polonezilor are un final și acesta s-a produs în timpul loviturilor de departajare, când inima dansează spasmodic și gleznele devin rigide.

Portugalia nu mai este ce a fost, Santos, ca un veritabil sergent de carieră a dat milităria jos din pod și echipa începe să arate din ce în ce mai rău din ronaldopunct de vedere al spectacolului și din ce în ce mai bine din cel al eficacității.

Pe acest fond nu trebuie să mai mire pe nimeni că Pepe este fotbalistul numărul unu al echipei, iar Ronaldo are momente de un ridicol absolut, neregăsindu-se în planul tactic al echipei. În primul unsprezece încă îl menține faima, altfel… Dacă în semifinale, în timpul meciului, când Pepe va respinge eroic a douăzecea minge de pe linia porții,  Ronaldo va  recita din Camoes, în timp ce din smartphone-ul ascuns în jambiere se va auzi discret un cântec fado, lucrurile vor fi pe deplin edificate, dacă nu, superstarul lui Real Madrid va trebui să mai înghită un vagon de glume după ce va da, inevitabil, pe lângă minge.

Umilința supremă ar fi ca echipa să triumfe cu el pe post de stea eminesciană (Era pe când nu s-a zărit, / Azi o vedem, şi nu e.). În primă instanță aș fi fost tentat să spun că asistăm la un apus de Ronaldo și un răsărit de Renato Sanches, dar nu, oricât de puțin ne-ar face plăcere, suntem în plină arșiță cu Pepe și Fonte la zenit.

Foto: Pepe și Ronaldo – euro 2016

24
/03
/17

E ceva putred cu Danemarca, spun eu în momentul când văd umbra tricourilor acestei echipe naționale de fotbal . În 1601(1600 conform unor surse alternative) William Shakespeare, prin gura unui ofiţer, personaj episodic în „Hamlet”, spunea că “E ceva putred în Danemarca” (“Something is rotten in the state of Denmark! “), tot din cauza unei umbre.

10
/11
/16

Echipa națională seamănă tot mai mult cu mine! Cum eu aștept să câștig la loto, în cap am multe numere, dar nu am mai intrat într-o agenție a loteriei de mai bine de 20 de ani, așa și echipa pregătită de Iordănescu vrea să câștige fără să atace.

10
/11
/16

Asediată de nevoi, schimbări, autosuficienţă, lipsă de cultură sportivă, echipa naţională a ajuns în punctul în care orice adunare, ca să nu zicem adunătură, de unsprezece bărbați, care se pot deplasa, este considerată o formație redutabilă.

06
/10
/16

Dopată cu optimism importat din Germania, echipa naţională are parte de o dublă deplasare teribilă în următoarele zile. Să joci în doar patru zile și cu Armenia și cu Kazahstan nu este puțin lucru pentru niște băieți cu „naturelul simțitor” cum sunt ai noștri, capabili să intre în depresie și dacă le atingi epiderma cu o floare.

12
/07
/16

Polonia s-a calificat în sferturile Euro 2016, dar peste 25 de ani, dacă cineva își va aduce aminte de acest meci o va face datorită golului superb marcat de Shaquiri. Genul de bijuterie, care pe vremea când transmisiile în direct erau mai puține și reluările erau mai rare decât florile de colț, putea fi povestită ore în șir de un iubitor de fotbal unui înrobit de acest sport.

12
/07
/16

O idee greu de suportat pentru englezi: dincolo de un anume punct, precis delimitat în timp (1966, anul în care au devenit campioni mondiali, pe teren propriu, graţie unui arbitru sovietic lovit brusc de miopie), istoria fotbalului lor nu a mai fost reală.

12
/07
/16

Brazilia nu e la Euro. Ar fi meritat, la cât de prost a jucat zilele astea la Copa América (tocmai ce a pierdut la Peru, shuperu peru peru peru, fiind eliminată încă din grupe). Ar fi fost şi-n ton, şi-n semiton cu ce se întâmplă zilele acestea în Franţa, unde 24 de formaţii (enooooooooorm de multe!) expun pragmatism rudimentar, malaxează frustrări şi din când în când oferă şi ceva fotbal.

12
/07
/16

Trăim una dintre acele zile magice când după o cafea mare și amară nu putem spune nici că a fost bine, dar nici nu ne lasă inima să zicem că a fost rău. „Atunci, cum a fost?”, ar putea întreba un neutru. „Ca la noi”, ar fi primul răspuns valid, și orice am pune după ar strica totul.

12
/07
/16

În iunie 1984, eram prea mic și prea izolat ca să fi citit cartea lui George Orwell („1984”), dar suficient de mare ca să știu cum stă treaba cu „Big Broter”, care ne urmărea din toate pozițiile. Cu toate acestea, în luna aceea am fost cel mai liber om de pe pământ, grație fotbalului.

12
/07
/16

„Dacă privim cu atenţie un animal, avem sentimentul că înlăuntrul lui se ascunde un om care-şi bate joc de noi”, zice undeva Canetti. Scriitor. Unul dintre cei mari. Şi subevaluaţi. Dar e mai bine aşa. Decât să fie snobat aiurea mai bine să fie citit de cei care (îl) merită. În ciuda rezonanţei latine a numelui, Canneti s-a născut în Bulgaria, a scris magistral în germană şi a devenit cetăţean britanic mai spre final. Un cosmopolit. Nu ştiu câte lire ar fi dat pe Brexit, însă mi-am amintit de vorbele lui privind tabloul optimilor de finală.

12
/07
/16

Motto : „Prin asta eşti celebră-n Orient, O, ţară tristă, plină de humor...” (Cu voi - George Bacovia) Chiar dacă părea greu de crezut, soarele a răsărit și după ce echipa națională a fost învinsă și trimisă acasă de către Albania. Sunt ceva nori pe cer, dar garantez că vor trece și aceștia.

12
/07
/16

„Într-o vale îndepărtată din Iugoslavia, se pare că locuitorii au abolit hazardul, graţie unei aruncări speciale de zaruri”. Am citit asta undeva, nu mai ştiu unde, după cum nu sunt sigur nici dacă asta e forma exactă a citatului sau doar o aproximare personală. Oricum, capturează esenţialul. Ce ştiu însă cu precizie e că respectiva vale nu era pe teritoriul Croaţiei de azi. Dacă era, meciul cu Portugalia ar fi fost o formalitate.

Page 1 of 3123