Aproape totul despre F (sau radiografia unei grupe din perspectiva literei care îi dă numele)
https://www.ziarulmetropolis.ro/aproape-totul-despre-f-sau-radiografia-unei-grupe-din-perspectiva-literei-care-ii-da-numele/

Înainte de ultima etapă, cam asta ar fi imaginea de ansamblu a grupei F. Una în care litera ce-i conferă identitate ar putea veni de la fatalitate, fiindcă pe seama a ce altceva să pui eşecul plenar (sau plenipotenţiar?) al sărmanului Cristiano Ronaldo, omul care caută golul la acest Euro mai dihai decât îşi căuta Ahab Moby Dick-ul?

Un articol de Cinesseur|18 Iunie 2016

Portugalia se zbate într-o sărăcie lucie de idei (şi nu de ieri, de azi), Austria, în ciuda parcursului bun din preliminarii, se zbate în chingile mizelor mici care i-au animat existenţa fotbalistică în ultimii 25 de ani. Islanda e toată numai suflet dar se zbate şi ea în sucul propriu fermentat din două ingrediente – dorinţă şi naivitate, iar Ungaria, doamnelor şi domnilor, adică cenuşăreasa apriorică a grupei F, e împinsă de zbaterile celor trei şi de zbaturile din dotare taman pe locul I.

Înainte de ultima etapă, cam asta ar fi imaginea de ansamblu a grupei F. Una în care litera ce-i conferă identitate ar putea veni de la fatalitate, fiindcă pe seama a ce altceva să pui eşecul plenar (sau plenipotenţiar?) al sărmanului Cristiano Ronaldo, omul care caută golul la acest Euro mai dihai decât îşi căuta Ahab Moby Dick-ul?

Poate că starul portughez e şi un pic burn out după încărcatul sezon madrilist, poate are zile proaste şi foarte proaste, poate e doar nerăbdător să arate că-şi merită statutul de lider, însă cert e că nu-i iese nimic. Cu Austria a irosit inclusiv un penalty. Dacă nici pe scurtătură nu a reuşit, atunci cum? Că trasoarele alea faimoase de la 25-30 de metri sunt deja amintiri.

F mai vine şi de la Figo, legendă indiscutabilă de la Faro până la Figueira de Foz (şi nu numai), pe care CR7 l-a depăşit aseară la numărul de selecţii. Fostul deţinător al recordului, fixat insistent de camerele tv în tribună, a tratat întâmplarea cu un surâs vag, o formă protocolară de răspuns la braţul cu pumnul strâns, ridicat din teren de noul Number One, imediat ce acesta şi-a încheiat recitalul la imn.gestul lui Ronaldo mi s-a părut o imagine a încrederii exagerate ce avea să contrasteze puternic, peste numai 90 de minute, cu aceea a deznădejdii, când acelaşi personaj, îndreptându-se spre vestiare, a prins a-şi frământa banderola de căpitan în mâini aşa cum, în alte vremuri, pălmaşii îşi mototoleau căciula în faţa boierilor. Mai avea puţin şi vorbea singur, căci întrebările i se rostogoleau pe chip: Ce fac eu aici, domnule? Ce caută bucata asta de pânză în mâna mea? Partea bună e că are timp să reflecteze până la decisivul cu Ungaria. După, va fi inutil.

Christian Fuchs

Christian Fuchs

F ar putea veni şi de la Fuchs, fundaşul stânga al austriecilor, tip cu vocaţie de tăietor de buşteni, călit în Bundesliga şi ajuns campion în Anglia, cu Leicester. L-a tamponat din toate poziţiile pe Quaresma sub privirile răbdătoare ale arbitrului Rizzoli, care i-a arătat un cartonaş galben abia în minutul 60, la al şaptelea fault asupra portughezului. Nu doar Ranieri, Vardy sau Kante sunt imaginea câştigătoarei Premier League, ci şi acest Christian Fuchs, cruciat al fotbalului care distruge şi eventual ripostează pe contraatac. În esenţă, asta a fost maniera în care s-a impus Leicester şi din ce s-a văzut până acum, stilul a fost adoptat şi de Austria: apărare compulsivă şi convulsivă + ieşiri din împresurare pe fondul oboselii/greşelilor adversarilor. Ok, ar putea spune cineva, dar Italia asta face de când s-a inventat fotbalul. Ok, spun şi eu, însă una e să dai tonul şi alta să imiţi rudimentar. Spectacolul, adică jocul bazat pe construcţie şi finalizări de pus în ramă, cere timp şi fotbalişti capabili să înceapă şi să termine o fază. Şi nu-s multe ţări care să aibă aşa ceva.

Mare parte din cele scrise în paragraful anterior sunt valabile şi pentru celelalte două echipe din grupă. Islanda a reuşit un 1-1 cu Portugalia având doar 29% posesie, iar Ungaria şi-a depăşit ex-colega de imperiu (2-0 cu Austria), cu o posesie de 45%. Nici nu le poţi condamna prea drastic. 75% dintre formaţiile aterizate în Franţa n-au venit să câştige, ci să ciupească. Mentalitate de ţânţar încurajată de sistemul de desfăşurare. Formula cu 24 de participante e cea mai proastă dintre cele în măsură să multiplice cantitatea în detrimentul calităţii fiindcă, pe lângă primele două clasate, asigură evadarea din grupe şi câtorva echipe clasate pe locul al treilea. Fără ele nu se face cvorum în optimi. Ce înseamnă o astfel de portiţă în mentalul unor trupe mai puţin dotate? Exact ce vedem zilele acestea: ocazia de a-şi ambala mediocritatea în virtute. Şi de a o transforma în bravură: „Ne-am calificat mai departe din «grupa morţii!» O performanţă fantastică, nu? Să fim serioşi!

Continuarea care nu mai apare, căci ar fi răspunsul incomod la o întrebare ce nu se mai pune (doar fraierii – tot cu F începe – mai pun întrebări fără rost), e asta: „V-aţi calificat, dar de pe locul 3. Cu 3 puncte”. Lucru imposibil în sistemul cu 16 sau, de ce nu?, 32 de competitoare. Dacă tot e să fie pe barosăneală, cum am auzit că se zice acum, măcar să ştim un lucru.

Fineţuri, doamnelor şi doamnelor. Sau mai curând futilităţi. Pentru că importanţi sunt firfireii în numele cărora se organizează astfel de competiţii. F-ul pentru ei stă mărturie. Grupa F de la acest Euro, cu răsturnarea de valori aferentă cu tot, e proiecţia acestei (horribile dictu) filosofii. Mai bine să bem şi să ne veselim, urmează ultima etapă înainte de fazele eliminatorii, una în care fotbalul va fi înlocuit cu elegante remize de salon în multe cazuri din zece. Prima, în seara asta: Elveţia-Franţa. E simplu. ‘Cause it’s all about F.

Foto: Europeanul Metropolis, Aproape totul despre F – wikipedia, euro 2016

24
/03
/17

E ceva putred cu Danemarca, spun eu în momentul când văd umbra tricourilor acestei echipe naționale de fotbal . În 1601(1600 conform unor surse alternative) William Shakespeare, prin gura unui ofiţer, personaj episodic în „Hamlet”, spunea că “E ceva putred în Danemarca” (“Something is rotten in the state of Denmark! “), tot din cauza unei umbre.

10
/11
/16

Echipa națională seamănă tot mai mult cu mine! Cum eu aștept să câștig la loto, în cap am multe numere, dar nu am mai intrat într-o agenție a loteriei de mai bine de 20 de ani, așa și echipa pregătită de Iordănescu vrea să câștige fără să atace.

10
/11
/16

Asediată de nevoi, schimbări, autosuficienţă, lipsă de cultură sportivă, echipa naţională a ajuns în punctul în care orice adunare, ca să nu zicem adunătură, de unsprezece bărbați, care se pot deplasa, este considerată o formație redutabilă.

06
/10
/16

Dopată cu optimism importat din Germania, echipa naţională are parte de o dublă deplasare teribilă în următoarele zile. Să joci în doar patru zile și cu Armenia și cu Kazahstan nu este puțin lucru pentru niște băieți cu „naturelul simțitor” cum sunt ai noștri, capabili să intre în depresie și dacă le atingi epiderma cu o floare.

12
/07
/16

Polonia s-a calificat în sferturile Euro 2016, dar peste 25 de ani, dacă cineva își va aduce aminte de acest meci o va face datorită golului superb marcat de Shaquiri. Genul de bijuterie, care pe vremea când transmisiile în direct erau mai puține și reluările erau mai rare decât florile de colț, putea fi povestită ore în șir de un iubitor de fotbal unui înrobit de acest sport.

12
/07
/16

O idee greu de suportat pentru englezi: dincolo de un anume punct, precis delimitat în timp (1966, anul în care au devenit campioni mondiali, pe teren propriu, graţie unui arbitru sovietic lovit brusc de miopie), istoria fotbalului lor nu a mai fost reală.

12
/07
/16

Brazilia nu e la Euro. Ar fi meritat, la cât de prost a jucat zilele astea la Copa América (tocmai ce a pierdut la Peru, shuperu peru peru peru, fiind eliminată încă din grupe). Ar fi fost şi-n ton, şi-n semiton cu ce se întâmplă zilele acestea în Franţa, unde 24 de formaţii (enooooooooorm de multe!) expun pragmatism rudimentar, malaxează frustrări şi din când în când oferă şi ceva fotbal.

12
/07
/16

Trăim una dintre acele zile magice când după o cafea mare și amară nu putem spune nici că a fost bine, dar nici nu ne lasă inima să zicem că a fost rău. „Atunci, cum a fost?”, ar putea întreba un neutru. „Ca la noi”, ar fi primul răspuns valid, și orice am pune după ar strica totul.

12
/07
/16

În iunie 1984, eram prea mic și prea izolat ca să fi citit cartea lui George Orwell („1984”), dar suficient de mare ca să știu cum stă treaba cu „Big Broter”, care ne urmărea din toate pozițiile. Cu toate acestea, în luna aceea am fost cel mai liber om de pe pământ, grație fotbalului.

12
/07
/16

„Dacă privim cu atenţie un animal, avem sentimentul că înlăuntrul lui se ascunde un om care-şi bate joc de noi”, zice undeva Canetti. Scriitor. Unul dintre cei mari. Şi subevaluaţi. Dar e mai bine aşa. Decât să fie snobat aiurea mai bine să fie citit de cei care (îl) merită. În ciuda rezonanţei latine a numelui, Canneti s-a născut în Bulgaria, a scris magistral în germană şi a devenit cetăţean britanic mai spre final. Un cosmopolit. Nu ştiu câte lire ar fi dat pe Brexit, însă mi-am amintit de vorbele lui privind tabloul optimilor de finală.

12
/07
/16

Motto : „Prin asta eşti celebră-n Orient, O, ţară tristă, plină de humor...” (Cu voi - George Bacovia) Chiar dacă părea greu de crezut, soarele a răsărit și după ce echipa națională a fost învinsă și trimisă acasă de către Albania. Sunt ceva nori pe cer, dar garantez că vor trece și aceștia.

12
/07
/16

„Într-o vale îndepărtată din Iugoslavia, se pare că locuitorii au abolit hazardul, graţie unei aruncări speciale de zaruri”. Am citit asta undeva, nu mai ştiu unde, după cum nu sunt sigur nici dacă asta e forma exactă a citatului sau doar o aproximare personală. Oricum, capturează esenţialul. Ce ştiu însă cu precizie e că respectiva vale nu era pe teritoriul Croaţiei de azi. Dacă era, meciul cu Portugalia ar fi fost o formalitate.

Page 1 of 3123