Zidul și imnul
https://www.ziarulmetropolis.ro/zidul-si-imnul/

Germania are graţia unui zid de beton în care se reped berbeci mai mari sau mai mici. Nu se mişcă, nu se emoţionează, nu are regrete, doar suferă de o eficienţă care unor latini le creează instantaneu vertijuri. Ultimul berbecuţ care s-a înfit cu capul în perete a fost echipa Slovaciei. Trosc, poc, pac, de trei ori şi cazul a fost rezolvat. „Altul mai gras, că pe asta l-am ras”, cum spunea un tip care împărţea dreptatea pe stradă, fără ca cineva să-i solicite ajutorul.

Un articol de Dede's|26 Iunie 2016

Până la ora închiderii acestui articol nu știm cine e la rând, Italia sau Spania, dar acest lucru contează mai puțin dacă adversarul Germaniei va încerca să se repeadă cu capul înainte în zid.

Un alt tip care a ieșit la pensie fără să apuce să muncească ceva avea un sfat pentru toți cei care într-un moment al vieții lor au în față un zid: „prostul pune mâna pe baros și încearcă să-l spargă, muncește mult și face gălăgie, deșteptul  îl ocolește sau îl sare, că până acum nu am întâlnit niciun zid ridicat până la cer sau lungit până la marginea pământului”.

Concluzia e simplă, fără un pic de șmecherie, Germania e de nebătut. Vom trăi și vom vedea cine va ști cum să ocolească zidul, sau cine va găsi fisura îneuropeanul metropolis beton.

Dar să nu pomenim doar de învingători, de ei sunt pline cărțile de istorie. Întrebarea este următoarea, noi spectatorii neutri  cu ce rămânem de pe urma participării Slovaciei la acest turneu? Cu vetusta creastă a lui Marek Hamșik, copiată și de un coleg născut mai târziu, dar în primul rând cu imnul acestei țări, cel mai frumos (părere absolut personală)  dintre cele 24 ascultate la acest european.

„Nad Tatrou sa blýska – Fulger peste munții Tatra”, cântec popular slovac pe versurile lui Janko Vlastimil Matúška, m-a făcut să tresar ori de câte ori a fost intonat, poate și pentru faptul că prin vene încă îmi curge un strop din sângele unui soldat român căzut la datorie în acești munți. Pentru cei care încă nu au înțeles, fotbalul nu este doar depre cornere, cartonașe și goluri. Dacă ne-am raporta doar la acestea nu ar avea absolut niciun farmec.

Foto: Europeanul Metropolis – facebook, wikipedia, euro 2016

24
/03
/17

E ceva putred cu Danemarca, spun eu în momentul când văd umbra tricourilor acestei echipe naționale de fotbal . În 1601(1600 conform unor surse alternative) William Shakespeare, prin gura unui ofiţer, personaj episodic în „Hamlet”, spunea că “E ceva putred în Danemarca” (“Something is rotten in the state of Denmark! “), tot din cauza unei umbre.

10
/11
/16

Echipa națională seamănă tot mai mult cu mine! Cum eu aștept să câștig la loto, în cap am multe numere, dar nu am mai intrat într-o agenție a loteriei de mai bine de 20 de ani, așa și echipa pregătită de Iordănescu vrea să câștige fără să atace.

10
/11
/16

Asediată de nevoi, schimbări, autosuficienţă, lipsă de cultură sportivă, echipa naţională a ajuns în punctul în care orice adunare, ca să nu zicem adunătură, de unsprezece bărbați, care se pot deplasa, este considerată o formație redutabilă.

06
/10
/16

Dopată cu optimism importat din Germania, echipa naţională are parte de o dublă deplasare teribilă în următoarele zile. Să joci în doar patru zile și cu Armenia și cu Kazahstan nu este puțin lucru pentru niște băieți cu „naturelul simțitor” cum sunt ai noștri, capabili să intre în depresie și dacă le atingi epiderma cu o floare.

12
/07
/16

Polonia s-a calificat în sferturile Euro 2016, dar peste 25 de ani, dacă cineva își va aduce aminte de acest meci o va face datorită golului superb marcat de Shaquiri. Genul de bijuterie, care pe vremea când transmisiile în direct erau mai puține și reluările erau mai rare decât florile de colț, putea fi povestită ore în șir de un iubitor de fotbal unui înrobit de acest sport.

12
/07
/16

O idee greu de suportat pentru englezi: dincolo de un anume punct, precis delimitat în timp (1966, anul în care au devenit campioni mondiali, pe teren propriu, graţie unui arbitru sovietic lovit brusc de miopie), istoria fotbalului lor nu a mai fost reală.

12
/07
/16

Brazilia nu e la Euro. Ar fi meritat, la cât de prost a jucat zilele astea la Copa América (tocmai ce a pierdut la Peru, shuperu peru peru peru, fiind eliminată încă din grupe). Ar fi fost şi-n ton, şi-n semiton cu ce se întâmplă zilele acestea în Franţa, unde 24 de formaţii (enooooooooorm de multe!) expun pragmatism rudimentar, malaxează frustrări şi din când în când oferă şi ceva fotbal.

12
/07
/16

Trăim una dintre acele zile magice când după o cafea mare și amară nu putem spune nici că a fost bine, dar nici nu ne lasă inima să zicem că a fost rău. „Atunci, cum a fost?”, ar putea întreba un neutru. „Ca la noi”, ar fi primul răspuns valid, și orice am pune după ar strica totul.

12
/07
/16

În iunie 1984, eram prea mic și prea izolat ca să fi citit cartea lui George Orwell („1984”), dar suficient de mare ca să știu cum stă treaba cu „Big Broter”, care ne urmărea din toate pozițiile. Cu toate acestea, în luna aceea am fost cel mai liber om de pe pământ, grație fotbalului.

12
/07
/16

„Dacă privim cu atenţie un animal, avem sentimentul că înlăuntrul lui se ascunde un om care-şi bate joc de noi”, zice undeva Canetti. Scriitor. Unul dintre cei mari. Şi subevaluaţi. Dar e mai bine aşa. Decât să fie snobat aiurea mai bine să fie citit de cei care (îl) merită. În ciuda rezonanţei latine a numelui, Canneti s-a născut în Bulgaria, a scris magistral în germană şi a devenit cetăţean britanic mai spre final. Un cosmopolit. Nu ştiu câte lire ar fi dat pe Brexit, însă mi-am amintit de vorbele lui privind tabloul optimilor de finală.

12
/07
/16

Motto : „Prin asta eşti celebră-n Orient, O, ţară tristă, plină de humor...” (Cu voi - George Bacovia) Chiar dacă părea greu de crezut, soarele a răsărit și după ce echipa națională a fost învinsă și trimisă acasă de către Albania. Sunt ceva nori pe cer, dar garantez că vor trece și aceștia.

12
/07
/16

„Într-o vale îndepărtată din Iugoslavia, se pare că locuitorii au abolit hazardul, graţie unei aruncări speciale de zaruri”. Am citit asta undeva, nu mai ştiu unde, după cum nu sunt sigur nici dacă asta e forma exactă a citatului sau doar o aproximare personală. Oricum, capturează esenţialul. Ce ştiu însă cu precizie e că respectiva vale nu era pe teritoriul Croaţiei de azi. Dacă era, meciul cu Portugalia ar fi fost o formalitate.

Page 1 of 3123