România generalilor și Albania lui Kadare!
https://www.ziarulmetropolis.ro/romania-generalilor-si-albania-lui-kadare/

Când este vorba de Albania şi prin cadru apare şi generalul Anghel Iordănescu, în minte îmi vine automat un autor şi o carte şi dacă nu zic măcar asta, vorba lui Florin Piersic, nu mai zic nimic. „Generalul armatei moarte” este cartea şi Ismail Kadare este omul care a plămădit-o. Povestea este excepţională şi din câte îmi amintesc am relatat-o pe scurt în acest colţ minunat de univers al internetului.

Un articol de Dede's (Dan Nicolaie)|19 Iunie 2016

Dacă nu am făcut-o nu mai repet – aceasta este o glumă în oglindă a celebrei ziceri „dacă nu v-am mai spus, repet” ultra tocită prin câteva redacții de ziar- dar sfatul prietenesc este următorul: citiți cartea.

Am divagat în cel mai pur stil al actorului pomenit mai sus, așa că încerc să revin la chestiunea pe care nici măcar nu am adus-o în discuție. Jucăm cu Albania un meci decisiv.

Da, știu, pare o glumă pentru cei născuți în plin secol XX. Cu Albania, fotbalistic, nu poate fi nimic decisiv atât  timp cât echipele naționale nu retrogradează. De data aceasta lucrurile par să stea altfel, iar discuțiile legate de urcarea lor sau coborârea noastră, pe scara valorilor, este infinită.

europeanul metropolis

Torje si Chipciu, in pas alergator spre optimile de finala!

Din fericire Albania nu joacă precum scrie Ismail Kadare, altfel, vă asigur că nici nu mai era cazul să ne prezentăm. Am comparat un lac de dimensiuni mici cu un ocean, vă rog să mă scuzați!

Revenind la meci, vă este evident că, de fapt nu vreau să revin din cauza emoțiilor , știu că cea mai mare capcană este să îți desconsideri adversarul, dar la fel de nociv e și să-l supra-apreciezi. Am toată considerația pentru echipa Albaniei, dar chiar și ultimele două rezultate, înfrângerile cu Elveția și Franța, ne indică exact locul pe care îl joacă în fotbalul european, acum în cel mai bun moment al lor.

Dacă echipa noastră nu poate câștiga acest meci, nu are sens să facem tot felul de calcule complicate legate de cum ne putem califica cu două puncte în funcție de accidentele celorlalți din celelalte grupe. În optimi nu ne așteaptă nici Malta și nici Luxemburg (repet pentru poliția politicilor corecte: în fotbal nu mai există echipe mici), ci Anglia sau Germania, care par să joace ceva fotbal de calitate.

Un lucru este cert, astăzi, cu Albania, vedem exact  la ce nivel suntem din punct de vedere fotbalistic…. în rest, din păcate, știm.

Foto: Europeanul Metropolis – facebook,wikipedia

24
/03
/17

E ceva putred cu Danemarca, spun eu în momentul când văd umbra tricourilor acestei echipe naționale de fotbal . În 1601(1600 conform unor surse alternative) William Shakespeare, prin gura unui ofiţer, personaj episodic în „Hamlet”, spunea că “E ceva putred în Danemarca” (“Something is rotten in the state of Denmark! “), tot din cauza unei umbre.

10
/11
/16

Echipa națională seamănă tot mai mult cu mine! Cum eu aștept să câștig la loto, în cap am multe numere, dar nu am mai intrat într-o agenție a loteriei de mai bine de 20 de ani, așa și echipa pregătită de Iordănescu vrea să câștige fără să atace.

10
/11
/16

Asediată de nevoi, schimbări, autosuficienţă, lipsă de cultură sportivă, echipa naţională a ajuns în punctul în care orice adunare, ca să nu zicem adunătură, de unsprezece bărbați, care se pot deplasa, este considerată o formație redutabilă.

06
/10
/16

Dopată cu optimism importat din Germania, echipa naţională are parte de o dublă deplasare teribilă în următoarele zile. Să joci în doar patru zile și cu Armenia și cu Kazahstan nu este puțin lucru pentru niște băieți cu „naturelul simțitor” cum sunt ai noștri, capabili să intre în depresie și dacă le atingi epiderma cu o floare.

12
/07
/16

Polonia s-a calificat în sferturile Euro 2016, dar peste 25 de ani, dacă cineva își va aduce aminte de acest meci o va face datorită golului superb marcat de Shaquiri. Genul de bijuterie, care pe vremea când transmisiile în direct erau mai puține și reluările erau mai rare decât florile de colț, putea fi povestită ore în șir de un iubitor de fotbal unui înrobit de acest sport.

12
/07
/16

O idee greu de suportat pentru englezi: dincolo de un anume punct, precis delimitat în timp (1966, anul în care au devenit campioni mondiali, pe teren propriu, graţie unui arbitru sovietic lovit brusc de miopie), istoria fotbalului lor nu a mai fost reală.

12
/07
/16

Brazilia nu e la Euro. Ar fi meritat, la cât de prost a jucat zilele astea la Copa América (tocmai ce a pierdut la Peru, shuperu peru peru peru, fiind eliminată încă din grupe). Ar fi fost şi-n ton, şi-n semiton cu ce se întâmplă zilele acestea în Franţa, unde 24 de formaţii (enooooooooorm de multe!) expun pragmatism rudimentar, malaxează frustrări şi din când în când oferă şi ceva fotbal.

12
/07
/16

Trăim una dintre acele zile magice când după o cafea mare și amară nu putem spune nici că a fost bine, dar nici nu ne lasă inima să zicem că a fost rău. „Atunci, cum a fost?”, ar putea întreba un neutru. „Ca la noi”, ar fi primul răspuns valid, și orice am pune după ar strica totul.

12
/07
/16

În iunie 1984, eram prea mic și prea izolat ca să fi citit cartea lui George Orwell („1984”), dar suficient de mare ca să știu cum stă treaba cu „Big Broter”, care ne urmărea din toate pozițiile. Cu toate acestea, în luna aceea am fost cel mai liber om de pe pământ, grație fotbalului.

12
/07
/16

„Dacă privim cu atenţie un animal, avem sentimentul că înlăuntrul lui se ascunde un om care-şi bate joc de noi”, zice undeva Canetti. Scriitor. Unul dintre cei mari. Şi subevaluaţi. Dar e mai bine aşa. Decât să fie snobat aiurea mai bine să fie citit de cei care (îl) merită. În ciuda rezonanţei latine a numelui, Canneti s-a născut în Bulgaria, a scris magistral în germană şi a devenit cetăţean britanic mai spre final. Un cosmopolit. Nu ştiu câte lire ar fi dat pe Brexit, însă mi-am amintit de vorbele lui privind tabloul optimilor de finală.

12
/07
/16

Motto : „Prin asta eşti celebră-n Orient, O, ţară tristă, plină de humor...” (Cu voi - George Bacovia) Chiar dacă părea greu de crezut, soarele a răsărit și după ce echipa națională a fost învinsă și trimisă acasă de către Albania. Sunt ceva nori pe cer, dar garantez că vor trece și aceștia.

12
/07
/16

„Într-o vale îndepărtată din Iugoslavia, se pare că locuitorii au abolit hazardul, graţie unei aruncări speciale de zaruri”. Am citit asta undeva, nu mai ştiu unde, după cum nu sunt sigur nici dacă asta e forma exactă a citatului sau doar o aproximare personală. Oricum, capturează esenţialul. Ce ştiu însă cu precizie e că respectiva vale nu era pe teritoriul Croaţiei de azi. Dacă era, meciul cu Portugalia ar fi fost o formalitate.

Page 1 of 3123