Cum alegi un spectacol, într-un peisaj teatral în care se produc sute, şi nu toate sunt capodopere? Ziarul Metropolis îţi oferă cinci motive pentru care să alegi un spectacol – o hartă şi o busolă, ca să nu te rătăceşti în pădurea deasă a teatrului românesc…
Un articol de Monica Andronescu|13 ianuarie 2019
1
Pentru că…
…este o comedie excelent realizată, la care cu adevărat veți râde în hohote, o comedie extrem de actuală, jucată de cea mai bună trupă de actori din București și m-aș încumeta să spun chiar din România și pentru că spectacolul „Colivia cu nebune” de Jean Poiret, pus în scenă la Sala Centenar de la Teatrul Metropolis, este semnat de Victor Ioan Frunză…
Pentru că această montare face parte dintr-un fenomen unic în lumea artistică românească, un fenomen unic, într-o lume în care reperele s-au pierdut, și al cărei semn este consecvența în a crea opere de mare calitate artistică și în același timp extrem de iubite de public. Căci într-o lume obsedată de crize ale sexualității de tot felul și de „toleranță” înțeleasă în fel și chip, de referendumuri pentru (re)definirea familiei etc., „Colivia cu nebune” face ceea ce face teatrul dintotdeauna: ne pune oglinda în față. Tuturor. Și ne invită la autocercetare – desigur, printre hohote de râs. Și ridică multe semne de întrebare, de toate părțile, în așa fel încât atunci când ieși din sală să n-ai cum să nu te gândești două minute în plus, de orice parte a baricadei te-ai situa, dacă nu cumva nu există o perspectivă la care nu te gândiseși.
Subiectul e cel din filmul celebru din 1978, adaptat pentru scenă de Victor Ioan Frunză. O familie de homosexuali, George și Albin – cel dintâi, fost balerin și patron al clubului „Colivia cu nebune”, iar cel de-al doilea, vedetă în domeniu –, are un băiat… Un băiat dintr-o aventură de tinerețe a lui George. Iar băiatul vrea să se însoare. Cu o fată care provine dintr-o familie cu vederi extrem de… tradiționaliste și un tată politician care militează exact pentru morală și familia să-i spunem tradițională: „un bărbat, o femeie, un copil și-un crucifix”. Din acest context se nasc o serie de împrejurări de un comic nebun, căci cele două familii trebuie să se întâlnească, iar tânărul Laurent, de teamă să nu-și piardă iubita, își roagă tatăl să joace în fața familiei ei un rol complicat… Cum toată casa respiră aerul unei familii de homosexuali, iar una dintre uși dă în clubul de travestiți și Albin, iubitul lui George, e un travestit cu state vechi, efeminat până în măduva oaselor, o schimbare în patru zile, până la sosirea „socrilor” este aproape imposibilă. Cuplul George – Albin este interpretat de Sorin Miron și George Costin.
2
Pentru că…
…dacă vreți să ascultați muzică bună cântată pe o scenă de teatru, acesta e momentul. Spectacolul are, așa cum ne-a obișnuit Victor Ioan Frunză, muzică live. Și se cântă mult în „Colivia cu nebune”. Andrei Huțuleac, în rolul Mercedes, deschide spectacolul și susține un mic recital, absolut încântător, una din acele mici plăceri pentru care vrei să revii iar și iar în sala de teatru. Poartă superbe ținute de femeie, pe care le schimbă de la un cântec la altul, de la rochița lui Dorothy din „Vrăjitorul din Oz”, cântând „Somwhere Over the Rainbow”, până la ținute mult mai ispititoare, și împarte garoafe bărbaților din sală… Dar spectacolul este punctat de astfel de mici momente muzicale până la final și-i veți auzi cântând și pe alți membri ai trupei, îl veți auzi cântând pe George Costin, într-un moment încântător, pe Alex Pavel sau pe Codrin Boldea. Hituri pe care le veți reasculta cu plăcere, printre hohote de râs. Iar între aceste două planuri, scena de la clubul „Colivia cu nebune” și casa lui George și Albin, va pendula întregul spectacol. De la muzică și toalete strălucitoare la intimitatea din spatele scenei.
3
Pentru că…
…veți vedea partituri actoricești impecabile. Sorin Miron, cu un aer asumat de homosexual din show-biz, care trăiește în Saint-Tropez, construiește un rol în nuanțe superbe, e sigur pe el, are umor și un aplomb desăvârșit. Iar George Costin, în rolul „divei” Albin, e travestitul perfect, în rochii de un kitsch delicios și cu o atenție matematică la fiecare detaliu. Există în interpretarea lui o ironie și chiar o fină auto-ironie care fac ca prezența lui în scenă să capete sensuri mult mai adânci. Trecerile de la un travesti la altul sunt impecabil conduse, absolut matematic – de altfel matematica este „secretul” comediei reușite, care stârnește valuri de râs. Și exact asta e situația în „Colivia cu nebune” în care nimic nu este exagerat și nimic nu este îngroșat. Nici momentele de alint ale „divei” Albin, care se lasă rugat să coboare pe scenă, nici cele în care George Costin, cu o perucă „de nașă” pe cap și cu un taioraș roz, o va interpreta pe mama lui Laurent în fața viitorilor socri. Totul este realizat în doze perfecte.
4
Pentru că…
…veți descoperi un spectacol în care decorul și creațiile vestimentare ale Adrianei Grand, care surprind mici și mari realități din jur, ironizându-le într-o formă atât de subtilă, devin ele însele un „personaj” într-o comedie-lecție. De altfel, întregul decor, așa cum este construit, de la prima parte în care în casă domnesc rozul, movul, papucii roșii cu blăniță roșie și toc, ai lui Albin, statuetele cu corpuri de bărbați goale și până la strana (la propriu) dominată de crucifix, care le ia locul în partea a doua, totul e marcat de ironie și totul vorbește subtil despre extremele noastre de toate zilele… care pe scenă (și numai pe scenă) ne stârnesc râsul.
5
Pentru că…
…veți vedea o lecție de comedie realizată de unul dintre cei mai mari creatori ai teatrului românesc: Victor Ioan Frunză. O lecție de comedie într-o lume teatrală sufocată de comedie facilă. O lecție de comedie în care fiecare detaliu are o importanță majoră și în care ironia la adresa unei lumi în care domină ipocrizia de toate părțile este atât de inteligent și subtil folosită. Și sunt incomparabile momentele în care George Costin în Albin ia lecții de masculinitate și învață să țină felia de pâine în mână ca un bărbat… la fel cum extraordinară este scena cu măcelarul, interpretat de Adrian Nicolae, care are un efect irezistibil în context, la fel și scena cinei și a întâlnirii familiei de homosexuali cu viitorii socri ai lui Laurent, interpretați de Alin Florea – un fel de prototip al politicianului demagog și al ființei cu vederi profund înguste, inteligent aclimatizat de Alin Florea și făcut să pară bărbatul tipic de pe plaiurile mioritice, mare iubitor de „rose de țară” – și Corina Moise, soția tipică, cicălitoare, cu vederi la fel de înguste. Și cum să poți uita momentul în care cei doi soți puritani încep să studieze desenele indecente de pe farfuriile în care li se servește mâncarea…
N-am să vă dezvălui cum se sfârșește toată această nebunie iscată de Laurent, în care toată lumea pare în același timp să aibă dreptate și să se înșele, această minunată dispută despre „normalitate” în care nimeni nu e normal sau toată lumea e normală. N-am să vă dezvălui nimic, pentru că finalul este de un comic spumos și nu vreau să stric plăcerea celor care vor fi în sală la următoarele reprezentații cu „Colivia cu nebune”.
