Înainte de ultima etapă, cam asta ar fi imaginea de ansamblu a grupei F. Una în care litera ce-i conferă identitate ar putea veni de la fatalitate, fiindcă pe seama a ce altceva să pui eşecul plenar (sau plenipotenţiar?) al sărmanului Cristiano Ronaldo, omul care caută golul la acest Euro mai dihai decât îşi căuta Ahab Moby Dick-ul?
Un articol de Cinesseur|18 iunie 2016
Portugalia se zbate într-o sărăcie lucie de idei (şi nu de ieri, de azi), Austria, în ciuda parcursului bun din preliminarii, se zbate în chingile mizelor mici care i-au animat existenţa fotbalistică în ultimii 25 de ani. Islanda e toată numai suflet dar se zbate şi ea în sucul propriu fermentat din două ingrediente – dorinţă şi naivitate, iar Ungaria, doamnelor şi domnilor, adică cenuşăreasa apriorică a grupei F, e împinsă de zbaterile celor trei şi de zbaturile din dotare taman pe locul I.
Înainte de ultima etapă, cam asta ar fi imaginea de ansamblu a grupei F. Una în care litera ce-i conferă identitate ar putea veni de la fatalitate, fiindcă pe seama a ce altceva să pui eşecul plenar (sau plenipotenţiar?) al sărmanului Cristiano Ronaldo, omul care caută golul la acest Euro mai dihai decât îşi căuta Ahab Moby Dick-ul?
Poate că starul portughez e şi un pic burn out după încărcatul sezon madrilist, poate are zile proaste şi foarte proaste, poate e doar nerăbdător să arate că-şi merită statutul de lider, însă cert e că nu-i iese nimic. Cu Austria a irosit inclusiv un penalty. Dacă nici pe scurtătură nu a reuşit, atunci cum? Că trasoarele alea faimoase de la 25-30 de metri sunt deja amintiri.
F mai vine şi de la Figo, legendă indiscutabilă de la Faro până la Figueira de Foz (şi nu numai), pe care CR7 l-a depăşit aseară la numărul de selecţii. Fostul deţinător al recordului, fixat insistent de camerele tv în tribună, a tratat întâmplarea cu un surâs vag, o formă protocolară de răspuns la braţul cu pumnul strâns, ridicat din teren de noul Number One, imediat ce acesta şi-a încheiat recitalul la imn.gestul lui Ronaldo mi s-a părut o imagine a încrederii exagerate ce avea să contrasteze puternic, peste numai 90 de minute, cu aceea a deznădejdii, când acelaşi personaj, îndreptându-se spre vestiare, a prins a-şi frământa banderola de căpitan în mâini aşa cum, în alte vremuri, pălmaşii îşi mototoleau căciula în faţa boierilor. Mai avea puţin şi vorbea singur, căci întrebările i se rostogoleau pe chip: Ce fac eu aici, domnule? Ce caută bucata asta de pânză în mâna mea? Partea bună e că are timp să reflecteze până la decisivul cu Ungaria. După, va fi inutil.
Christian Fuchs
F ar putea veni şi de la Fuchs, fundaşul stânga al austriecilor, tip cu vocaţie de tăietor de buşteni, călit în Bundesliga şi ajuns campion în Anglia, cu Leicester. L-a tamponat din toate poziţiile pe Quaresma sub privirile răbdătoare ale arbitrului Rizzoli, care i-a arătat un cartonaş galben abia în minutul 60, la al şaptelea fault asupra portughezului. Nu doar Ranieri, Vardy sau Kante sunt imaginea câştigătoarei Premier League, ci şi acest Christian Fuchs, cruciat al fotbalului care distruge şi eventual ripostează pe contraatac. În esenţă, asta a fost maniera în care s-a impus Leicester şi din ce s-a văzut până acum, stilul a fost adoptat şi de Austria: apărare compulsivă şi convulsivă + ieşiri din împresurare pe fondul oboselii/greşelilor adversarilor. Ok, ar putea spune cineva, dar Italia asta face de când s-a inventat fotbalul. Ok, spun şi eu, însă una e să dai tonul şi alta să imiţi rudimentar. Spectacolul, adică jocul bazat pe construcţie şi finalizări de pus în ramă, cere timp şi fotbalişti capabili să înceapă şi să termine o fază. Şi nu-s multe ţări care să aibă aşa ceva.
Mare parte din cele scrise în paragraful anterior sunt valabile şi pentru celelalte două echipe din grupă. Islanda a reuşit un 1-1 cu Portugalia având doar 29% posesie, iar Ungaria şi-a depăşit ex-colega de imperiu (2-0 cu Austria), cu o posesie de 45%. Nici nu le poţi condamna prea drastic. 75% dintre formaţiile aterizate în Franţa n-au venit să câştige, ci să ciupească. Mentalitate de ţânţar încurajată de sistemul de desfăşurare. Formula cu 24 de participante e cea mai proastă dintre cele în măsură să multiplice cantitatea în detrimentul calităţii fiindcă, pe lângă primele două clasate, asigură evadarea din grupe şi câtorva echipe clasate pe locul al treilea. Fără ele nu se face cvorum în optimi. Ce înseamnă o astfel de portiţă în mentalul unor trupe mai puţin dotate? Exact ce vedem zilele acestea: ocazia de a-şi ambala mediocritatea în virtute. Şi de a o transforma în bravură: „Ne-am calificat mai departe din «grupa morţii!» O performanţă fantastică, nu? Să fim serioşi!
Continuarea care nu mai apare, căci ar fi răspunsul incomod la o întrebare ce nu se mai pune (doar fraierii – tot cu F începe – mai pun întrebări fără rost), e asta: „V-aţi calificat, dar de pe locul 3. Cu 3 puncte”. Lucru imposibil în sistemul cu 16 sau, de ce nu?, 32 de competitoare. Dacă tot e să fie pe barosăneală, cum am auzit că se zice acum, măcar să ştim un lucru.
Fineţuri, doamnelor şi doamnelor. Sau mai curând futilităţi. Pentru că importanţi sunt firfireii în numele cărora se organizează astfel de competiţii. F-ul pentru ei stă mărturie. Grupa F de la acest Euro, cu răsturnarea de valori aferentă cu tot, e proiecţia acestei (horribile dictu) filosofii. Mai bine să bem şi să ne veselim, urmează ultima etapă înainte de fazele eliminatorii, una în care fotbalul va fi înlocuit cu elegante remize de salon în multe cazuri din zece. Prima, în seara asta: Elveţia-Franţa. E simplu. ‘Cause it’s all about F.
Foto: Europeanul Metropolis, Aproape totul despre F – wikipedia, euro 2016
